ÎCCJ, decizie (scj.ro #83769)

Trafic

de droguri de mare risc. Trafic internațional de droguri de mare risc. Concurs

de infracțiuni

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul

și consumul ilicit de droguri

Indice alfabetic:

Drept penal

-

trafic de droguri de mare risc

-

trafic internațional de droguri de mare risc

Legea

nr. 143/2000,

art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) și (2)

În cazul în care inculpatul a trecut peste frontiera de stat a

României o cantitate de 0,5 kg de droguri de mare risc, într-un tren

internațional, care a circulat ulterior acestui moment pe teritoriul României

până în gara unde inculpatul a fost depistat, sunt întrunite atât elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta transportului, cât

și elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri

de mare risc prevăzută în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în

varianta introducerii în țară, în concurs.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 1137 din 12 aprilie 2012

Prin decizia nr. 342/A din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, au fost admise apelurile inculpaților F.G. și

Ț.G.

S-a desființat, în parte, decizia apelată și rejudecând, între

altele, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul F.G.

a fost condamnat prin sentința apelată din infracțiunile prevăzute în art. 2

alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1)

și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost

condamnat inculpatul F.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,

s-au contopit pedepsele principale, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute în

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, prin

sentința nr. 391/F din 4 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a

II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.G. la pedeapsa de 7 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 65 alin.

(2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.G. la pedeapsa de 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 65 alin.

(2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit.

b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnat inculpatul Ț.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

în condițiile dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 71 și

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnat inculpatul Ț.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen.

Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit.

b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Instanța de fond a reținut că inculpații au fost trimiși în

judecată, astfel: F.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 și art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. și Ț.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că în dimineața zilei

de 17 martie 2011, în jurul orelor 4:45, trenul rapid care circula pe ruta

Sofia - Ruse - București a oprit în stația Giurgiu - Nord. Cu ocazia

controlului efectuat de lucrătorii de poliție, cei doi inculpați au încercat să

forțeze dispozitivul instalat și să coboare din tren, motivând că doresc să ia

un taxi până la București. Fiind imobilizați și percheziționați corporal în

prezența martorilor-asistenți P.S. și B.N., asupra inculpatului Ț.G. s-a găsit

în partea dorsală, prins de cureaua pantalonilor, un pachet de formă

dreptunghiulară, de forma unei cărămizi, ce conținea o substanță pulverulentă.

Inculpatul a precizat că nu știe ce conține pachetul care i-a

fost dat spre păstrare de inculpatul F.G.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 17

martie 2011, pachetul conținea cantitatea de 500,82 g heroină în amestec cu cofeină și paracetamol.

Inculpații au solicitat și instanța de fond a încuviințat ca

judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, pe care și le-au însușit și recunoscut și, totodată, cu aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., aceștia recunoscând săvârșirea

faptelor reținute în actul de sesizare a instanței.

Tribunalul, din analiza probatoriului administrat în faza de

urmărire penală, a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor, așa cum au fost reținute în rechizitoriu și că aceste

infracțiuni au fost săvârșite de inculpați.

Împotriva acestei decizii au declarat apel inculpații F.G. și

Ț.G.

Apreciind că probele administrate confirmă săvârșirea de către

inculpați a faptelor descrise, curtea de apel a reținut că, în drept, acestea

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic și trafic

internațional de droguri de mare risc, prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) și

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, săvârșite în concurs real.

În ceea ce-l privește pe inculpatul F.G., curtea de apel a

constatat că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni,

respectiv pentru infracțiunile prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2), art. 3

alin. (1) și (2) și art. 10 din Legea nr. 143/2000, iar instanța de fond l-a

condamnat doar pentru două infracțiuni, și anume pentru infracțiunile prevăzute

în art. 2 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 și art. 3 alin. (1) și (2)

raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000.

În conformitate cu decizia nr. 38/2008 pronunțată în recurs în

interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,

fapta de organizare, conducere sau finanțare a acțiunilor prevăzute la art. 2-9

din Legea nr. 143/2000 constituie o infracțiune distinctă, prevăzută în art. 10

din Legea nr. 143/2000 și nu o formă agravată a infracțiunilor prevăzute la

art. 2-9 din aceeași lege.

Cum însă singurele apeluri declarate sunt cele ale inculpaților,

nu va valorifica această constatare, deoarece ea ar determina o agravare a

situației inculpatului F.G., contrar prevederilor art. 372 C. proc. pen.

Prin urmare, având în vedere că procurorul nu a declarat apel,

iar situația juridică a inculpatului F.G. nu poate fi agravată în propria cale

de atac, curtea de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care

inculpatul F.G. a fost condamnat prin sentința apelată din infracțiunile

prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000

și art. 3 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 în art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, între alții,

inculpatul Ț.G.

Inculpatul Ț.G. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării

juridice a faptei comise de inculpat doar în dispozițiile art. 3 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, fără reținerea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000.

A invocat cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia atacată

atât prin prisma criticii formulate, cât și a cazurilor care, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se pot lua în

considerare din oficiu de către instanță, constată că recursul formulat este

nefondat.

Inculpatul T.G. a criticat decizia penală pentru nelegalitate,

întrucât i s-au reținut în sarcină două infracțiuni, cea prevăzută în art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și cea prevăzută în art. 3 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, deși fapta incriminată în art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 nu reprezintă decât o agravantă a infracțiunii prevăzută

în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, ca urmare, o absoarbe pe

aceasta din urmă.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în decizia

penală a fost corect stabilită încadrarea juridică a faptelor, criticile

invocate de inculpat prin apărător neputând fi reținute de instanță.

Ca urmare a controlului efectuat la 17 martie 2011, la ora 4:45

în trenul rapid care circula pe ruta Sofia - Ruse - București, inculpatul a

fost depistat deținând 500,82 g heroină.

Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în varianta

transportului, dar și pe cele ale art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 în varianta introducerii în țară.

Nu se poate susține că infracțiunea reglementată în art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este o variantă agravată a infracțiunii

prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2), întrucât cele mai multe din variantele

acesteia din urmă (cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea, prepararea)

nu se pot regăsi în elementul material al infracțiunii reglementate în art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul

declarate de inculpat împotriva deciziei nr. 342/A din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

Notă: Potrivit

Legii nr. 2/2013, dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. se abrogă.