ÎCCJ, decizie (scj.ro #83769)

Trafic de droguri de mare risc. Trafic internațional de droguri de mare risc. Concurs de infracțiuni Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri Indice alfabetic: Drept penal - trafic de droguri de mare risc - trafic internațional de droguri de mare risc Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) și (2) În cazul în care inculpatul a trecut peste frontiera de stat a României o cantitate de 0,5 kg de droguri de mare risc, într-un tren internațional, care a circulat ulterior acestui moment pe teritoriul României până în gara unde inculpatul a fost depistat, sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta transportului, cât și elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prevăzută în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta introducerii în țară, în concurs.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1137 din 12 aprilie 2012 Prin decizia nr. 342/A din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, au fost admise apelurile inculpaților F.G. și Ț.G. S-a desființat, în parte, decizia apelată și rejudecând, între altele, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul F.G. a fost condamnat prin sentința apelată din infracțiunile prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul F.G.

la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei rezultante. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, prin sentința nr. 391/F din 4 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul F.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul Ț.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Instanța de fond a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată, astfel: F.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și Ț.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că în dimineața zilei de 17 martie 2011, în jurul orelor 4:45, trenul rapid care circula pe ruta Sofia - Ruse - București a oprit în stația Giurgiu - Nord.

Cu ocazia controlului efectuat de lucrătorii de poliție, cei doi inculpați au încercat să forțeze dispozitivul instalat și să coboare din tren, motivând că doresc să ia un taxi până la București. Fiind imobilizați și percheziționați corporal în prezența martorilor-asistenți P.S. și B.N., asupra inculpatului Ț.G. s-a găsit în partea dorsală, prins de cureaua pantalonilor, un pachet de formă dreptunghiulară, de forma unei cărămizi, ce conținea o substanță pulverulentă. Inculpatul a precizat că nu știe ce conține pachetul care i-a fost dat spre păstrare de inculpatul F.G. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 17 martie 2011, pachetul conținea cantitatea de 500,82 g heroină în amestec cu cofeină și paracetamol.

Inculpații au solicitat și instanța de fond a încuviințat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care și le-au însușit și recunoscut și, totodată, cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., aceștia recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței. Tribunalul, din analiza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, așa cum au fost reținute în rechizitoriu și că aceste infracțiuni au fost săvârșite de inculpați. Împotriva acestei decizii au declarat apel inculpații F.G. și Ț.G.

Apreciind că probele administrate confirmă săvârșirea de către inculpați a faptelor descrise, curtea de apel a reținut că, în drept, acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic și trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, săvârșite în concurs real. În ceea ce-l privește pe inculpatul F.G., curtea de apel a constatat că a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni, respectiv pentru infracțiunile prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) și (2) și art. 10 din Legea nr. 143/2000, iar instanța de fond l-a condamnat doar pentru două infracțiuni, și anume pentru infracțiunile prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 și art. 3 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000.

În conformitate cu decizia nr. 38/2008 pronunțată în recurs în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, fapta de organizare, conducere sau finanțare a acțiunilor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracțiune distinctă, prevăzută în art. 10 din Legea nr. 143/2000 și nu o formă agravată a infracțiunilor prevăzute la art. 2-9 din aceeași lege. Cum însă singurele apeluri declarate sunt cele ale inculpaților, nu va valorifica această constatare, deoarece ea ar determina o agravare a situației inculpatului F.G., contrar prevederilor art. 372 C. proc. pen. Prin urmare, având în vedere că procurorul nu a declarat apel, iar situația juridică a inculpatului F.G.

nu poate fi agravată în propria cale de atac, curtea de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul F.G. a fost condamnat prin sentința apelată din infracțiunile prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, între alții, inculpatul Ț.G. Inculpatul Ț.G. a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat doar în dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fără reținerea dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

A invocat cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia atacată atât prin prisma criticii formulate, cât și a cazurilor care, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se pot lua în considerare din oficiu de către instanță, constată că recursul formulat este nefondat. Inculpatul T.G. a criticat decizia penală pentru nelegalitate, întrucât i s-au reținut în sarcină două infracțiuni, cea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și cea prevăzută în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deși fapta incriminată în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 nu reprezintă decât o agravantă a infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, ca urmare, o absoarbe pe aceasta din urmă.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în decizia penală a fost corect stabilită încadrarea juridică a faptelor, criticile invocate de inculpat prin apărător neputând fi reținute de instanță. Ca urmare a controlului efectuat la 17 martie 2011, la ora 4:45 în trenul rapid care circula pe ruta Sofia - Ruse - București, inculpatul a fost depistat deținând 500,82 g heroină. Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în varianta transportului, dar și pe cele ale art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în varianta introducerii în țară.

Nu se poate susține că infracțiunea reglementată în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este o variantă agravată a infracțiunii prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2), întrucât cele mai multe din variantele acesteia din urmă (cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea, prepararea) nu se pot regăsi în elementul material al infracțiunii reglementate în art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarate de inculpat împotriva deciziei nr. 342/A din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală. Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen. se abrogă.