Decizia nr. 1275/2017 — ÎCCJ — Achiziții publice. Cerință minimă de calificare

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. 352/59/2014, la data de 17.03.2014, ulterior precizată, reclamanta A a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună: suspendarea executării, în parte, a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 105237/20.12.2013, în sensul înlăturării din conținutul acesteia a punctelor 1 și 2 din Secțiunea 7 (Motivele de fapt), a punctelor 1.2. și 2 din Secțiunea 9 (Concluziile activității de verificare) și respectiv, a punctelor 10, 11, 13, 13.1 și 14 din cuprinsul aceleiași Secțiuni 9, referitoare la: - constatarea unor nereguli constând în solicitarea pretins nejustificată, respectiv insuficient justificată, de îndeplinire a unor criterii privind capacitatea tehnică și/sau profesională pentru contracte de furnizare, cu referire directă la mențiunea „nu se acceptă drept experiență similară contracte în care ofertantul a îndeplinit în nume propriu și prin resurse proprii mai puțin de 50% din valoarea contractului”; - pretinsa nedeclarare a tuturor criteriilor de calificare și selecție, respectiv, a tuturor factorilor de evaluare în anunțul de participare, cu referire directă la pretinsa nedeclarare a două cerințe, și anume: a) „recomandările trebuie să ateste îndeplinirea în condiții foarte bune a tuturor cerințelor contractuale și calitatea foarte bună a produselor livrate și recepționate”; b) „nu se acceptă drept experiență similară contracte în care ofertantul a îndeplinit în nume propriu și prin resurse proprii mai puțin de 50% din valoarea contractului”; - valoarea corecției financiare, valoarea creanței bugetare și creanța bugetară instituită în sarcina reclamantei debitoare, în cuantum de 2.688.879,99 lei, reprezentând o corecție financiară aplicată la valoarea contractului de finanțare mai sus individualizat, de 25% din această valoare, până la soluționarea de către instanța de fond a acțiunii în anulare. Prin cererea precizatoare formulată la data de 12 iunie 2014, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții, să se dispună și: - anularea, în parte, a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 105237/20.12.2013, respectiv, anularea punctelor 1 și 2 din Secțiunea 7 (Motivele de fapt), a punctelor 1 și 2 din Secțiunea 9 (Concluziile activității de verificare) și a punctelor 10, 11, 13, 13.1 și 14 din cuprinsul aceleiași Secțiuni 9; - anularea Deciziei nr. 101/17.03.2014, emisă de Ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice; - în subsidiar, modificarea, în parte, a Notei de constatare, în sensul diminuării corecției financiare aplicate, până la 5% din valoarea contractului de finanțare.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 330 din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea precizată, formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli – POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 330 din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din Codul de procedură civilă, republicat, în temeiul cărora a solicitat, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, a solicitat casarea hotărârii și rejudecarea cauzei pe fond, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată. Criticile aduse de reclamantă sentinței atacate vizează, în esență, următoarele aspecte: Cu privire la cererea de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 105237/20.12.2013, raționamentul instanței de fond este eronat, întrucât nu cadrează cu dispozițiile art.2 alin. (1) lit. t) din Legea cu nr. 554/2004. Prima instanță a omis să arate motivele pentru care a înlăturat criticile aduse actului administrativ a cărui suspendare se solicită, considerând că aceste critici sunt insuficiente ori inapte să creeze îndoială în privința actului administrativ. Executarea imediată a actului administrativ conduce la două tipuri de pagube iminente (în sensul dat acestei noțiuni de dreptul pozitiv), una decurgând din cealaltă, și anume:o pagubă iminentă legată de perspectiva lipsirii de fondurile bănești necesare funcționării și realizării scopului înființării, și o pagubă iminentă legată de perspectiva blocării activității, cu consecința lipsirii de asistență în situații de urgență a comunităților umane din județele Timiș, Arad, Caraș-Severin și Hunedoara. Există seroase dubii privind legalitatea prevederilor din cuprinsul notei de constatare, a căror suspendare se solicită, întrucât instituirea în documentația de atribuire a contractului de furnizare a unor condiții speciale vizând capacitatea tehnică și profesională a posibililor ofertanți, nu poate conduce la o restricționare a participării la procedura de atribuire. Condiția experienței similare anterioare urma să se aplice tuturor posibililor competitori, care, având în vedere obiectul special al contractului de furnizare, nu erau producători de serie, ci operatori economici care dobândiseră o experiență profesională și o abilitate tehnică anterioară, suficient de consistentă încât să facă credibilă capacitatea celor care se înscriau în procedura organizată în vederea atribuirii contractului. Notele justificative sunt documente interne, supuse aprobării conducătorului instituției și nu constituie instrumente destinate furnizării unor explicații detaliate de care să beneficieze terții. Nu există un model oficial și legalmente consacrat al notelor justificative și nicio definiție legală a sintagmei „detaliere temeinică", astfel că, autoritatea de control nu putea impune conduite mai diligente decât însăși legea pretinde. Cu ocazia verificării de către ANRMAP a documentației de atribuire, prin Raportul de control nr. 8070/10.01.2013 s-a constatat că această documentație a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că nu au fost încălcate principiile, regulile și normele a căror nerespectare a fost reținută prin nota de constatare. În ceea ce privește cererea în anulare a actelor administrative, este eronată reținerea instanței de fond potrivit căreia O.U.G. nr. 34/2006 instituie interdicția solicitării de către o autoritate publică interesată în atribuirea unui contract de achiziții publice, a unor cerințe minime de calificare, ținând de capacitatea economică și/sau financiară a posibililor ofertanți ori de abilitățile tehnice și/sau profesionale ale acestora. Dimpotrivă, O.U.G. nr. 34/2006 permite instituirea unor astfel de cerințe, iar dacă acestea îmbracă forma unor cerințe speciale, actul normativ menționat instituie condiția suplimentară a temeinicei justificări. Prima instanță nu a motivat temeinic aserțiunea potrivit căreia Nota justificativă nr. 299/03.08.2011 nu detaliază, într-o manieră suficientă, instituirea unor criterii speciale de calificare, nu a valorificat în mod corect existența notei justificative și a apreciat discreționar conținutul acesteia. Experiența similară nu se raportează la valoarea contractelor similare anterior derulate, ci la împrejurarea că, indiferent de valoarea unor astfel de contracte, cei înscriși în procedura de atribuire au executat, în nume propriu și prin/cu resurse proprii, cel puțin 50% din valoarea acelor contracte anterior încheiate și derulate. Contrar celor reținute de instanța de fond, asociația reclamantă nu a încălcat, cu prilejul derulării procedurii de atribuire, principiul transparenței și al egalității de tratament. Din conținutul adresei emisă de Agenția pentru Agenda Digitală a României, înregistrată la asociația reclamantă la data de 15.01.2015, rezultă că, deși s-a recurs la prescurtări în transpunerea în sistemul SEAP a informațiilor referitoare la procedura de atribuire, nu s-au putut încărca în câmpurile rezervate ale sistemului toate informațiile cuprinse în documentația de atribuire, la care însă, toți participanții la procedură au avut acces prin consultarea documentelor atașate în fișiere. Prima instanță nu a valorificat Raportul de control încheiat de ANRMAP, care concluzionează că, din analiza documentelor puse la dispoziție de autoritatea contractantă, completate cu răspunsurile date de către aceasta la întrebările adresate echipei de control, nu s-au constatat încălcări ale legislației în domeniul achizițiilor publice. În privința pretinsei încălcări a tratamentului egal și al nediscriminării operatorilor economici, cerința criticată de autoritatea de control a fost impusă tuturor posibililor candidați, operatori economici interesați de încheierea contractului, perfectat cu S.C. B S.R.L. Instituirea acestui criteriu a fost justificată de scopul contractului ce urma a fi încheiat: achiziționarea unor autospeciale cu dotări excepționale (nestandardizate), apte să servească intervențiilor în situații speciale (incendii, calamități, alte evenimente similare). Nu a existat nicio contestație administrativă și niciun demers judiciar prin care să fie atacat conținutul documentației care a stat la baza atribuirii contractului nr. 22/21.11.2011. În plus, nu a existat nicio solicitare de clarificări, din care să rezulte faptul că vreunul din competitorii implicați în procedură s-ar fi simțit discriminat. În ceea ce privește pretinsa neasigurare a publicității adecvate și transparenței documentației, criticile autorității de control, însușite de organul de soluționare a contestației administrative, nu pot fi valorificate cu ocazia soluționării pe fond a cauzei. Contrar celor susținute de autoritățile pârâte, eventuala omisiune de a introduce în cuprinsul anunțului de participare cerința criticată, nu putea conduce la încălcarea principiului publicității adecvate și al transparenței documentației, ci dimpotrivă, absența respectivei cerințe ar fi trebuit să determine un număr mult mai mare de operatori economici să se înscrie în procedura aferentă atribuirii contractului de furnizare de produse. Referitor la modul de soluționare a cererii subsidiare de diminuare a corecției financiare aplicate, la 5% din valoarea contractului, având în vedere că au fost luate măsuri de publicare în JOUE a anunțului de participare iar eventuala abatere este de mică gravitate, sunt incidente prevederile pct. 1.5. și pct. 1.7. din O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd posibilitatea reducerii corecției financiare inițial aplicate, la 10% sau chiar 5% din valoarea contractului.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (în prezent, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, potrivit O.U.G. nr. 1/2017), a invocat excepția nulității recursului în ceea ce privește soluția dată asupra cererii de suspendare a executării notei de constatare (pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004), excepția nulității recursului în privința soluției pronunțate asupra cererii în anulare (pentru nemotivare), iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat. Prin încheierea de ședință din 22 februarie 2017, a fost admisă excepția tardivității recursului formulat împotriva soluției date asupra cererii de suspendare a executării notei de constatare, a fost respinsă excepția nulității recursului formulat împotriva soluției pronunțate cu privire la cererea în anulare a actelor administrative, și pe cale de consecință, a fost declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din Codul de procedură civilă, republicat , fixându-se termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs În ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de suspendare a executării notei de constatare, în raport de considerentele reținute prin încheierea de ședință din data de 22 februarie 2017, vizând modul de soluționare a excepției tardivității recursului, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca tardiv formulat. Referitor la soluția pronunțată cu privire la cererea în anulare a actelor administrative, analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Criticile formulate de reclamantă, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă, republicat, sunt neîntemeiate. Hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, republicat, în considerentele sentinței regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțată, fiind examinate, efectiv, problemele esențiale ridicate de părți. Instanța de fond a analizat toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reținându-se că obligația instanței de judecată este aceea de a analiza toate criticile formulate, iar nu de a răspunde fiecărui argument invocat în susținerea acestor critici. De asemenea, hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii, judecătorul fondului prezentând, în mod argumentat, motivele care l-au determinat să respingă cererea în anulare a actelor administrative, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile părților și mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății. În aceste condiții, împrejurarea că recurenta-reclamantă nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu conduce la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă, republicat. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, republicat, este nefondat, sentința atacată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei. Instanța de control judiciar reține că, potrivit dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare la momentul derulării procedurii de atribuire, potrivit cărora „(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire.” Conform art. 179 din același act normativ, „Autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiul proporționalității atunci când stabilește criteriile de calificare și selecție, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerințelor minime solicitate prin documentația de atribuire, precum și documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerințe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiții optime a contractului respectiv, luând în considerare exigențele specifice impuse de valoarea, natura și complexitatea acestuia.” De asemenea, art. 188 alin. (1) lit. a din O.U.G. nr. 34/2006 prevede că, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de cantitatea și complexitatea produselor ce urmează să fie furnizate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, o listă a principalelor livrări de produse efectuate în ultimii 3 ani, conținând valori, perioade de livrare, beneficiari, indiferent dacă aceștia din urmă sunt autorități contractante sau clienți privați. Livrările de produse se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul beneficiar. În cauză, cerința minimă de calificare impusă de autoritatea contractantă, potrivit căreia nu se acceptă drept experiență similară contracte în care ofertantul a îndeplinit în nume propriu și prin resurse proprii, mai puțin de 50% din valoarea contractului, este restrictivă, întrucât nu permite participarea la procedura de atribuire decât a ofertanților care îndeplinesc cerința impusă. În același timp, acest criteriu nu prezintă relevanță în demonstrarea efectivă a experienței operatorilor economici participanți la procedura de achiziție publică, ce este guvernată de principii care obligă autoritatea contractantă la promovarea concurenței și la garantarea tratamentului egal și a nediscriminării. În condițiile arătate, criteriul privind experiența similară este limitativ sub aspectul restrângerii sferei operatorilor economici cărora li s-a permis înscrierea la procedura de atribuire, având ca efect aplicarea unui tratament discriminatoriu față de ofertanții care nu pot face dovada experienței similare prin depunerea unor contracte în care au avut o participare la realizarea contractelor sub 50%. Totodată, în acord cu cele reținute de judecătorul fondului, existența abaterii de la legalitate este conturată și de faptul că Nota justificativă nr. 299/03.08.2011, întocmită de recurenta-reclamantă, nu cuprinde o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza impunerii cerinței minime în discuție, ceea ce constituie o nerespectare a prevederilor art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006. Este real că nu este prevăzută o modalitate de întocmire a notei justificative dar autoritatea contractantă are obligația de a motiva în cuprinsul acestei notei necesitatea impunerii unei cerințe de calificare mai restrânse decât cele general aplicabile, precum și legătura de cauzalitate dintre necesitate și restrângerea condițiilor de participare la procedura de atribuire. Astfel, deși nu este un document care se pune la dispoziția ofertanților, nota justificativă are menirea de a explica și detalia anumite decizii ale autorității contractante cu privire la procedura de atribuire, fiind un document obligatoriu al dosarului de achiziție publică. Împrejurarea că în cauză, nu a fost formulată nicio contestație administrativă și nu a fost inițiat vreun demers judiciar prin care să fie atacat conținutul documentației de atribuire, nu constituie un argument în dovedirea legalității criteriilor de calificare și selecție, din moment ce nu s-a demonstrat de către autoritatea contractantă faptul că oferta depusă era cea mai competitivă în legătură cu serviciile preconizate. În contextul arătat, se reține că nu a fost asigurat un tratament egal tuturor ofertanților, având în vedere că principiul tratamentului egal și al nediscriminării se analizează din perspectiva posibilității operatorilor economici de a depune oferte în condiții egale și nu se referă la faptul că cerința criticată a fost impusă tuturor posibililor candidați. Or, în absența caracterului restrictiv al cerinței litigioase, exista posibilitatea participării mai multor operatori economici la procedura de atribuire, fiind create premisele formulării mai multor oferte, posibil mai avantajoase, cu consecințe directe asupra utilizării eficiente a fondurilor publice. Înalta Curte împărtășește opinia exprimată de prima instanță și în ceea ce privește neregula constând în neasigurarea publicității adecvate și transparenței documentației. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (2) lit. d) și art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, coroborate cu prevederile art. 11 alin. (1) din H.G. nr.925/ 2006, în vederea respectării principiului transparenței, invitația de participare este obligatoriu să cuprindă, printre altele, informații cu privire la criteriile minime de calificare care se solicită a fi îndeplinite de către operatorii economici. Cum în anunțul de participare nr. 129510/02.09.2011, nu au fost menționate cerințele minime de calificare precizate în documentația de atribuire (experiența similară, informații privind subcontractanții, informații privind asocierea și informații privind asigurarea calității), în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că nu s-a asigurat un grad adecvat de publicitate în favoarea oricărui potențial ofertant, care să permită atribuirea contractului de furnizare în condiții adecvate de competiție. Apărarea recurentei-reclamante vizând numărul limitat de caractere care puteau fi trecute în câmpul aferent cerințelor de calificare, nu este de natură a justifica neîndeplinirea obligației instituite de art. 125 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, în condițiile în care, la data inițierii procedurii de atribuire a contractului de furnizare nr. 22/21.11.2011, exista posibilitatea utilizării prescurtărilor în vederea încadrării în numărul de caractere oferit de Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP). Susținerile recurentei potrivit cărora participanții la procedură au avut acces la informațiile cuprinse în documentația de atribuire, prin postarea unei părți însemnate din aceste informații în sistemul SEAP, sub forma unor documente atașate în fișiere, nu pot fi primite, în condițiile în care, conform adresei emisă de Agenția pentru Agenda Digitală a României, înregistrată la asociația reclamantă sub nr. 2/09.01.2015, SEAP nu verifică conținutul documentelor atașate în procedura de atribuire, iar recurenta nu a făcut dovada conformității și a conținutului acestor informații cu cele cuprinse în documentația de atribuire referitoare la îndeplinirea criteriilor minime de calificare. În condițiile arătate, la data publicării anunțului de participare, operatorii economici s-au aflat în imposibilitatea de a cunoaște dacă îndeplinesc condițiile necesare în vederea calificării la procedura de atribuire, de a-și pregăti documentele specifice solicitate și de a decide în cunoștință în cauză, participarea sau nu, la procedura de achiziție. În ceea ce privește verificările anterioare efectuate de ANRMAP, consemnate în Raportul de control nr. 8070/10.01.2013, precum și verificările efectuate de organele de audit ale Curții de Conturi, se reține că acestea nu prezintă relevanță în raport de competențele autorităților nominalizate în cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011, de a constata neregulile și de a stabili corecțiile financiare. Verificările efectuate de ANRMAP nu împiedică constatarea neregulilor în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, temeiul legal al verificărilor efectuate în cauză de autoritatea publică pârâtă constituindu-l prevederile art. 32 4 din H.G. nr.457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale, cu modificările și completările ulterioare, alin. (2) al acestui articol stabilind în mod expres faptul că autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANRMAP. Mai mult, ANRMAP se pronunță numai asupra aspectelor formale/procedurale, respectiv în privința modului de îndeplinire a tuturor etapelor procesului de achiziție publică, iar nu asupra impunerii de criterii de calificare și/sau selecție de către autoritatea contractantă, aceste cerințe fiind stabilite de autoritate într-o etapă anterioară (odată cu întocmirea documentației de atribuire). Critica recurentei-reclamante vizând modul de soluționare de către prima instanță a cererii subsidiare de diminuare a corecției financiare aplicate de pârât, la 5% din valoarea contractului verificat, este neîntemeiată. În raport de abaterile reținute în sarcina recurentei-reclamante și de cuantumul corecțiilor financiare ce sancționează săvârșirea celor două nereguli constatate, conform prevederilor pct. 1.7 și respectiv, pct. 1.5 din Anexa la O.U.G. nr.66/2011, în mod judicios prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 875/2011, conform cărora în cazul în care, pentru același contract de achiziție verificat, se constată existența mai multor nereguli/abateri, se va aplica valoarea cea mai mare a corecției financiare propuse. Cum în speță, potrivit pct. 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, pentru prima neregulă constatată corecția financiară minimă este de 25% iar conform pct. 1.5 din aceeași Anexă, corecția financiară pentru cea de-a doua neregulă este de 25%, existând posibilitatea diminuării acestei corecții în funcție de gravitate, la 10% sau 5%, în mod legal a fost aplicată corecția financiară maximă, și anume, 25% din valoarea contractului, corecție financiară care nu poate fi redusă. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat, Înalta Curte a respins recursul declarat de reclamanta A, ca nefondat.