ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3656/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă, la data de 6 ianuarie 2014 sub nr. x/2014 (astfel cum a fost precizată la 20.11.2015), reclamanții A., B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin primar general, Primarul General al Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București, obligarea acestora la realizarea tuturor demersurilor necesare și utile prevăzute de Legea nr. 33/1994, în vederea exproprierii efective pentru cauza de utilitate publică, respectiv obligarea pârâtului Consiliul General al Municipiului București la emiterea hotărârii de declarare a utilității publice; obligarea aceluiași pârât, la desemnarea, în calitate de expropriator, a pârâtului Municipiul București, prin primar general; obligarea pârâtului Municipiul București,, prin primar generai, la executarea planurilor pentru terenurile ce urmează a fi expropriate, și la efectuarea ofertei de despăgubire; obligarea pârâților, in solidar, la realizarea demersurilor ele expropriere mai sus indicate, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 4.924,82 RON pe fiecare zi de întârziere; obligarea pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de 5.392,684,44 RON pentru prejudiciul creat prin lipsa de folosință a terenului în litigiu.

Pârâtul Municipiul București, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței funcționale a secției civile și înaintarea dosarului secției de contencios administrativ în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004 și excepția inadmisibilității acțiunii privind constatarea unei situații de fapt, ceea ce este contrar prevederilor art. 35 C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată ia data de 10 martie 2015, reclamanții au arătat că renunță la capătul 2 de cerere privind acordarea de despăgubiri, manifestare de voință de care prima instanță a luat act la termenul din 07.05.2015, în ședință publică.

Prin încheierea din 15 mai 2014, Tribunalul București, secția a III a civilă, a respins excepția necompetenței sale funcționale în raport de calificarea obiectului cererii de chemare în judecată ca fiind o obligație de a face și a unit cu fondul excepția inadmisibilității cererii privind constatarea unei situații de fapt.

Prin sentința nr. 168 din 11 februarie 2016, Tribunalul București, secția a III a civilă, a respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii, a respins acțiunea având ca obiect obligația de a face, ca neîntemeiată, șt a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a terenului,

Prin decizia nr. 82 l/A din 5 iulie 2018 Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a respins, ca nefondate, apelul principal declarat de reclamanți și apelul incident declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general; a respins cererea apelanți lor-reclamanți de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată; a dispus restituirea onorariului de câte 750 RON achitat de reclamanți și pârâți pentru expertiza în instalații.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. reclamanții A., B., formulând următoarele critici:

- Motivarea instanței de apel este contradictorie și nu cuprinde punctual, argumentele pentru care au fost respinse fiecare din motivele de apel invocate, ci doar o motivare generală, referitoare la probele administrate, susținerile părților, jurisprudența CEDO și aplicabilitatea sa în cauza de față;

- Hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 555 C. civ., art. 44 din Constituția României, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului;

- Au fost încălcate dispozițiile art. 435 C. proc. civ. conform cărora hotărârile judecătorești sunt obligatorii pentru cei cărora le sunt opozabile. Potrivit sentinței nr. 620 din 27.01.2015 definitivă, Municipiul București este obligat ia proiectarea, finanțarea și execuția lucrărilor potrivit planurilor de urbanism aprobate, respectiv să efectueze lucrări care să afecteze lotul 2 și lotul 4 din terenul subsemnaților. Stabilind că Municipiul București nu afectează terenul reclamanților și nu trebuie să-1 exproprieze, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 435 C. proc. civ.

- Au fost încălcate dispozițiile art. 452 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, art. 203 din Constituția României și jurisprudența CEDO referitoare la exproprierea unei suprafețe de teren prin acte administrative.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 10.09.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 26.09.2018 recurenții-reclamanți au formulat punct de vedere ia raport prin care au arătat că recursul este admisibil și au solicitat admiterea acestuia.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la 06.01.2014, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la realizarea tuturor demersurilor necesare și utile prevăzute de Legea nr. 33/1994, în vederea exproprierii efective pentru cauza de utilitate publică, respectiv obligarea pârâtului Consiliul Generai al Municipiului București la emiterea hotărârii de declarare a utilității publice; obligarea aceluiași pârât, la desemnarea, în calitate de expropriator, a pârâtului Municipiul București, prin primar general; obligarea pârâtului Municipiul București, prin primar general, la executarea planurilor pentru terenurile ce urmează a fi expropriate, și la efectuarea ofertei de despăgubire; obligarea pârâților, în solidar, la realizarea demersurilor de expropriere mai sus indicate, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 4924,82 RON pe fiecare zi de întârziere; obligarea pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de 5.392.684,44 RON pentru prejudiciul creat prin lipsa de folosință a terenului în litigiu.

Prin cererea înregistrată la data de 10 martie 2018, reclamanții au arătat că renunță la capătul 2 de cerere privind acordarea de despăgubiri, manifestare de voință de care prima instanță a luat act ia termenul din 07.05.2015, în ședință publică.

Astfel, instanța de judecată a rămas învestită cu solicitarea de a se constata că terenul proprietatea reclamanților a fost expropriat în fapt, cu consecința obligării pârâților la realizarea demersurilor necesare a fi efectuate în vederea exproprierii, iar apoi de emitere a hotărârii de declarare a utilității publice a suprafeței de teren deținută de reclamanți, de 4719 mp.

Prin încheierea din 15 mai 2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția necompetenței sale funcționale în raport de calificarea obiectului cererii de chemare în judecată ca fiind o obligație de a face și a unit cu fondul excepția inadmisibilității cererii privind constatarea unei situații de fapt.

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 3 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Chiar dacă instanțele anterioare, în urma renunțării reclamanților la capătul de cerere privind despăgubirile, au reținut obiectul acțiunii ca fiind obligația de a face, în cadrul acesteia se solicită obligarea pârâților la inițierea și definitivarea procedurii exproprierii, ceea ce înseamnă că au fost învestite și au soluționat un litigiu în materie de expropriere. în consecință,raportat la textele legale anterior menționate, decizia nr. 821/A din 05.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Faptul că în cuprinsul dispozitivului deciziei atacate instanța de apel a menționat, eronat, că aceasta este supusă recursului, în 30 de zile de la comunicare, nu are relevanță juridică, întrucât, în speță, calea de atac este reglementată de lege, astfel cum prevede art. 457 C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă mimai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege."

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B. împotriva deciziei nr. 821/A din 5 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B., ambii cu domiciliul în județul Ilfov și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C., în București, împotriva deciziei nr. 821/A din 5 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul București prin primar generai, Primarul General al Municipiului București, Consiliul General al Municipiului București, toți cu sediul în București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.10.2018.