ÎCCJ, decizie (scj.ro #84157)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84157) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Încălcarea prevederilor
art
.
253 C.
proc
.
pen
.
referitoare la prezentarea din nou a materialului de urmărire penală. Nulitate
relativă
Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea
generală. Actele procesuale și procedurale comune. Nulitățile
Indice alfabetic:
Drept procesual penal
- încălcarea prevederilor referitoare la prezentarea din nou a materialului
de urmărire penală
- nulitate relativă
C.
proc
.
pen
.,
art
. 197 alin. (4),
art
. 253,
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 2
Încălcarea prevederilor
art
.
253 C.
proc
.
pen
.
referitoare la prezentarea din nou a materialului de urmărire penală, în cazul
în care s-au efectuat noi acte de cercetare penală, este prevăzută sub
sancțiunea nulității relative și, ca atare, poate fi invocată în condițiile
art
. 197 alin. (4) din același cod, în cursul efectuării
actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura
completă când partea a lipsit la efectuarea actului. În consecință, încălcarea
prevederilor
art
. 253 C.
proc
.
pen
. nu poate fi invocată pentru prima dată în recurs
și nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în
art
.
385
9
alin. (1)
pct
. 2 din același cod
referitor la nelegala sesizare a instanței.
I.C.C.J.,
secția penală, decizia
nr
. 2431 din 7 mai 2007
Prin sentința penală
nr
. 438/F din 11 octombrie
2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza
art
.
211 alin. (1), alin. (2)
lit
. c) și alin. (2
1
)
lit
. a) C.
pen
., cu
aplicarea
art
. 99 din același cod, a fost condamnat,
între alții, inculpatul
B.M.
pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Prin decizia
nr
.
856/A din 4 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a
II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul
declarat de inculpatul B.M. cu privire la individualizarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.M.
care, prin apărătorul ales, a invocat, între altele, cazul de casare prevăzut
în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
.
2 C.
proc
.
pen
. Inculpatul
a solicitat casarea ambelor hotărâri și restituirea cauzei la procuror,
întrucât nu i-a fost prezentat din nou materialul de urmărire penală, după ce
s-au efectuat noi acte de cercetare penală, fiind încălcate astfel dispozițiile
art
. 253 C.
proc
.
pen
., fapt ce atrage nulitatea absolută a actului de
sesizare a instanței, conform
art
. 300 alin. (2)
raportat la
art
. 197 alin. (2) C.
proc
.
pen
.
Recursul declarat de inculpat este
nefondat
.
Motivul de recurs invocat de inculpat, prin care acesta a susținut că instanța
nu a fost legal sesizată, întrucât după ce i-a fost prezentat materialul
de urmărire penală - la 8 iunie 2006 - s-au efectuat noi acte de cercetare
penală, fără a se proceda la o nouă prezentare a materialului de urmărire
penală, nu se circumscrie cazului de casare prevăzut în
art
.
385
9
alin. (1)
pct
. 2 C.
proc
.
pen
.
Cazurile de casare sunt acele erori de procedură și de judecată care pot duce
la admiterea recursului și casarea hotărârii
recurate
.
Ele sunt prevăzute în
art
. 385
9
C.
proc
.
pen
., sub forma a 21 de
încălcări ale legii de procedură penală și ale legii materiale.
Motivele de recurs reprezintă criticile concrete pe care părțile din proces le
pot aduce hotărârilor pe care le-au
recurat
. Ele
trebuie să se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de lege.
Potrivit
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 2 C.
proc
.
pen
. (caz de casare invocat de inculpat), hotărârea
recurată
este supusă casării, atunci când instanța nu a
fost sesizată legal.
Acest caz de casare are în vedere
nerespectarea
dispozițiilor care reglementează sesizarea primară a primei instanțe de
judecată, în ceea ce privește organul sau persoana care o face și actul
prevăzut de lege, prin care este învestită instanța de judecată.
Rezultă că acest caz de casare are în vedere numai situațiile în care, spre
exemplu:
- instanța nu a fost sesizată prin rechizitoriu, ci printr-un alt act al
procurorului;
- când rechizitoriul a fost emis cu
nerespectarea
unor dispoziții esențiale (de un procuror necompetent ori cu depășirea
limitelor prevăzute de lege -
art
. 263 C.
proc
.
pen
.);
- când, contrar dispozițiilor
art
. 317 C.
proc
.
pen
., inculpatul este
judecat și condamnat pentru o altă faptă decât cea la care se referă
rechizitoriul, dacă nu s-a procedat la suplimentarea sesizării potrivit legii;
- dacă inculpatul a fost judecat și pentru alte acte materiale aparținând
infracțiunii supuse judecății, fără a exista o extindere a acțiunii penale din
partea instanței.
Din modul de redactare a dispozițiilor
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 2 C.
proc
.
pen
. rezultă, fără echivoc, că acest caz de casare este
indisolubil legat de prevederile
art
. 300 C.
proc
.
pen
., potrivit cărora
„instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare,
regularitatea actului de sesizare”, respectiv dacă acesta a fost emis în
condițiile legii.
Dacă actul de sesizare nu a fost legal întocmit se dispune înlăturarea
lipsurilor fie de îndată, dacă este posibil, fie acordându-se un termen în
acest scop. Numai când înlăturarea lipsurilor nu este posibilă în cursul
judecății, se procedează la restituirea cauzei procurorului, în vederea
refacerii actului de sesizare.
Ca atare, cazul de casare prevăzut în
art
. 385
9
alin. (1)
pct
. 2 C.
proc
.
pen
. se referă exclusiv la neregularități ale actului de
sesizare a instanței.
Rezultă că
nerespectarea
de către organul de urmărire
penală a obligației prevăzută în
art
. 253 C.
proc
.
pen
., de a proceda din nou
la prezentarea materialului de urmărire penală, dacă a efectuat noi acte de
cercetare penală, nu vizează neregularitatea actului de sesizare a instanței,
ci poate atrage nulitatea urmăririi penale.
Nulitatea nu este însă una absolută (pentru că nu este expres prevăzută între
cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispozițiile
art
.
197 alin. 2 C.
proc
.
pen
.),
ci relativă, ceea ce înseamnă că încălcarea unei dispoziții legale ce
reglementează desfășurarea procesului penal - în speță a prevederilor
art
. 253 C.
proc
.
pen
. - trebuie să fie invocată, conform
art
. 197 alin. (4) C.
proc
.
pen
., în cursul efectuării actului, când partea este
prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a
lipsit la efectuarea actului.
În speță, deși la prima instanță inculpatul a fost asistat de apărător ales, nu
a învederat încălcarea de către organul de urmărire penală a prevederilor
art
. 253 C.
proc
.
pen
.
Ca atare, nulitatea invocată - pentru prima dată în recurs - fiind relativă, a
fost acoperită prin administrarea de către prima instanță și cea de apel atât a
probelor în acuzare, cât și a celor în apărare, solicitate de inculpat,
nefiind
justificată restituirea cauzei la procuror și, în
consecință, recursul inculpatului a fost respins.