ÎCCJ, decizie (scj.ro #83718)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83718) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Măsuri

asigurătorii. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 241/2005

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal.

Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Alte măsuri

procesuale. Măsurile asigurătorii

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

măsuri asigurătorii

-

infracțiuni prevăzute în Legea nr. 241/2005

C.

proc. pen.,

art. 163, art. 165, art. 166

Legea

nr. 241/2005,

art. 11

Luarea

măsurii asigurătorii a sechestrului în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea

nr. 241/2005 în vederea reparării pagubei este condiționată de existența unor

bunuri în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente la

momentul instituirii sechestrului, concluzie care se desprinde din analiza

prevederilor art. 165 și art. 166 C. proc. pen., potrivit cărora organul care

procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze

bunurile sechestrate, precum și să încheie un proces-verbal care cuprinde

descrierea amănunțită a bunurilor sechestrate, cu indicarea valorii lor.

În consecință, sechestrul poate fi instituit, inclusiv în cazul

infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005, numai asupra bunurilor

existente în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile civilmente, a

căror identificare, evaluare și descriere este posibilă la momentul

instituirii, iar nu și asupra bunurilor viitoare.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 2181 din 20 iunie 2013

Prin sentința penală nr. 59 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Covasna s-a dispus condamnarea inculpatului H.J., în baza art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. și cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 74 alin. (2) și art. 76

alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă

accesorie, drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea

pedepsei principale pe o durată de 2 ani și 2 luni, reprezentând termen de

încercare stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat pedepsele

accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a

închisorii.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrație Fiscală, prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Covasna și a obligat inculpatul să plătească

părții civile suma de 5.414 lei, la care se adaugă majorările și penalitățile

de întârziere ce se vor calcula la obligațiile de plată principale componente

ale prejudiciului până la data plății efective.

A respins cererea formulată de partea civilă Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrație Fiscală, prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Covasna de instituire a sechestrului asigurător

asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea

hotărârii de la data rămânerii definitive a acesteia către Oficiul Național al

Registrului Comerțului.

În baza art. 6 alin. (1

1

) din O. G. nr. 75/2001, a

dispus comunicarea prezentei hotărâri în termen de 15 zile de la data rămânerii

definitive a acesteia către Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna în

vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în cazierul fiscal al inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut

următoarele:

La data de 10 aprilie 2010 a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc sesizarea Gărzii Financiare Covasna din care a

rezultat faptul că numitul H.J. - administrator al societății comerciale C., a

achiziționat în cursul lunii iunie 2008 cărămizi de la societatea comercială O.

în valoare totală de 25.859,73 lei, operațiune înregistrată în mod corect în

evidențele contabile ale firmei.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că, în cursul lunii

iunie 2008, inculpatul - administrator al societății comerciale C. a

achiziționat de la societatea comercială O. cărămizi în valoare totală de

25.859,73 lei, conform a patru facturi din 30 iunie 2008.

Aceste facturi au fost înregistrate în mod corect în evidențele

contabile ale societății, fiind întocmite note de intrare - recepție,

contravaloarea acestora regăsindu-se în soldul final al contului „401.1” -

Furnizor din Balanța de verificare analitică întocmită la data de 31 decembrie

2008.

Cu ocazia verificărilor efectuate de către comisari din cadrul

Gărzii Financiare - Secția Covasna la data de 13 aprilie 2010 la societatea

comercială C., privind stocul faptic și stocul scriptic, s-a constatat faptul

că aceste cărămizi nu se mai află în posesia societății administrate de H.J.,

fiind întocmit procesul-verbal din 13 aprilie 2010.

Pe timpul efectuării acestor verificări, inculpatul H.J. a

precizat în nota explicativă dată în fața comisarilor Gărzii Financiare faptul

că a folosit aceste cărămizi la construcția unei case pentru o persoană fizică,

însă nu a emis factură nici pentru cărămizile folosite și nici pentru

efectuarea lucrării în valoare de 500 euro.

Conform procesului-verbal din 13 aprilie 2010 întocmit de

comisarii Gărzii Financiare, s-a creat un prejudiciu bugetului de stat, prin

neînregistrarea în evidențele contabile a cărămizilor vândute și a

contravalorii lucrării efectuate, în cuantum de 4.423,91 lei.

Pentru stabilirea prejudiciului cert, a fost înaintată de către

Garda Financiară - Secția Covasna adresa din 18 martie 2010 către Direcția

Generală a Finanțelor Publice Covasna - Activitatea de Inspecție Fiscală.

În urma verificărilor efectuate de către inspectori din cadrul

Activității de Inspecție Fiscală Covasna, s-a stabilit faptul că inculpatul

H.J. a creat un prejudiciu total bugetului de stat în valoare de 6.266 lei, așa

cum rezultă din raportul de Inspecție Fiscală din 28 mai 2010.

La data de 2 decembrie 2010, Tribunalul Covasna, la cererea

Oficiului Registrului Comerțului București, prin directorul Oficiului

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna, a hotărât prin sentința

civilă nr. 1738 din 2 decembrie 2010 dizolvarea societății comerciale C.,

sentință comunicată și inculpatului H.J.

Deși i-a fost acordat termenul solicitat pentru a achita

prejudiciul cauzat bugetului de stat, inculpatul nu a achitat nici până în

prezent acest prejudiciu.

Apreciind dovedită vinovăția inculpatului sub forma intenției

directe în raport cu situația de fapt reținută în cauză, instanța de fond a

dispus condamnarea inculpatului.

Împotriva hotărârii menționate a declarat apel partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor

Publice Covasna, hotărâre criticată pentru nelegalitate.

În motivare, partea civilă a arătat că se impune instituirea

sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea

inculpatului în cuantum suficient, astfel încât să se asigure recuperarea

integrală a prejudiciului produs, aceasta în condițiile în care aplicarea

măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute în Legea nr. 241/2005.

Prin decizia penală nr. 28/Ap din 6 martie 2012, Curtea de Apel

Brașov a respins această cale de atac ca tardiv introdusă.

Împotriva hotărârii pronunțate în apel a declarat recurs partea

civilă, iar prin decizia penală nr. 3142 din 4 octombrie 2012, Înalta Curte de

Casație și Justiție a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov.

Prin decizia nr. 16/Ap din 12 februarie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins

ca nefondat apelul declarat în cauză.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor

invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de

drept conform art.

371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a

constatat următoarele:

Starea de fapt a fost corect reținută, pe baza probelor

administrate, iar fapta inculpatului H.J., administrator la societatea

comercială

C., de a nu înregistra în

evidențele

contabile cărămizile vândute și contravaloarea lucrării

efectuate pentru un imobil, creând astfel un prejudiciu total bugetului

consolidat al statului în valoare de 5.414 lei, răspunde încadrării juridice

prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea

și combaterea evaziunii fiscale.

Audiat fiind în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea

reținută în rechizitoriu,

solicitând aplicarea dispozițiilor privitoare

la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, prevăzută în art. 320

1

C. proc. pen.

La data de 14 decembrie 2011, Agenția Națională de Administrare

Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, a comunicat instanței

că inculpatul nu a achitat prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului

în

cuantum de 5.414 lei, la care se adaugă

majorările și penalitățile de

întârziere calculate până la data

stingerii efective a sumei.

De altfel, instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, a

obligat inculpatul la plata sumei menționate, respingând cererea de instituire

a sechestrului asigurător formulată.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a

săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor

asigurătorii este obligatorie, în vederea reparării pagubei, asupra

bunurilor inculpatului și ale persoanei

responsabile civilmente până

la concurența valorii probabile a pagubei,

conform art. 163 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a putea fi dispusă o asemenea măsură trebuie să existe în

patrimoniul acestor părți bunuri.

Prin adresa din 24 ianuarie 2013, Primăria comunei B., județul

Covasna, pe teritoriul căreia domiciliază inculpatul, a comunicat că acesta nu

figurează în evidențele fiscale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin

Direcția Generală a

Finanțelor Publice Covasna, care a invocat cazul de

casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză și admiterea cererii

privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile

ale inculpatului, fiind fără relevanță că nu au fost identificate bunuri

urmăribile în patrimoniul inculpatului, în condițiile în care legea nu distinge

între bunuri existente și viitoare.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticii formulate și a

cazului de casare invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul

este nefondat.

Este adevărat că, potrivit art. 11 din Legea nr.

241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de această lege

(cum este și cazul celei prevăzute în art. 9 alin. 1 lit. b săvârșită de

inculpat), luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Această normă legală derogă de la dispozițiile dreptului comun

doar în ce privește posibilitatea organului judiciar de a aprecia dacă, în

raport cu circumstanțele cauzei, se impune sau nu luarea unor măsuri

asigurătorii în condițiile art. 163 și urm. C. proc. pen.

Instituirea obligatorie a unor asemenea măsuri în cazul

infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 241/2005 este, însă, condiționată de

existența unor bunuri în patrimoniul inculpatului sau al părții responsabile

civilmente, la momentul înființării sechestrului.

Această concluzie se desprinde din analiza dispozițiilor art.

165 și art. 166 C. proc. pen., potrivit cărora organul care procedează la

aplicarea sechestrului este obligat să identifice și să evalueze bunurile

sechestrate, putând dispune și ridicarea bunurilor, iar procesul-verbal de

sechestru cuprinde descrierea amănunțită a bunurilor sechestrate, cu indicarea

valorii acestora.

Pe cale de consecință, sechestrul nu poate fi instituit decât

asupra bunurilor existente în patrimoniul inculpatului sau al părții

responsabile civilmente, a căror descriere și evaluare este posibilă la

momentul înființării acestei măsuri, iar nu și asupra bunurilor viitoare.

Or, în speță, așa cum rezultă din actele aflate la dosar,

inculpatul nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri impozabile, astfel

încât luarea unor măsuri asigurătorii, în acord cu textul legal sus-amintit, ar

fi o dispoziție formală, lipsită de conținut și fără finalitate practică.

În privința părții responsabile civilmente, rezultă că prin

sentința civilă nr. 1738 din 2 decembrie 2010 a Tribunalului Covasna s-a hotărât dizolvarea societății comerciale C.

Prin urmare, critica părții civile este nefondată, sens în care

va fi respinsă ca atare și calea sa de atac, conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, împotriva

deciziei nr. 16/Ap din 12 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

Secția penală și pentru cauze cu minori.