ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 598/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, D.F. a solicitat în

contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, pronunțarea unei hotărâri prin care să se anuleze

decizia civilă nr. 264 din 3 februarie 2012, pentru motivele prevăzute de art.

317 C. proc. civ.

Curtea de

Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia nr. 1197/2012 din 7 mai 2012 a

respins contestația în anulare formulată de contestatoarea D.F. reținând, în

esență, că motivul invocat de către contestatoare respectiv soluționarea

greșită a excepției privind tardivitatea modificării cererii de chemare în

judecată, nu se încadrează în niciunul din motivele pentru care se poate

formula contestație în anulare, respectiv art. 317 și art. 318 C. proc. civ.,

ci se referă la o greșeală de judecată săvârșită de către instanța de recurs,

cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., astfel că pentru

caracterul extraordinar al acestei căi de atac, s-a respins contestația ca

inadmisibilă.

Împotriva

acestei decizii contestatoarea D.F. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei recurate cu menținerea sentinței nr. 1186 din 2 noiembrie 2011 a

Tribunalului Vâlcea ca temeinică și legală.

Înalta Curte,

conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare excepția

inadmisibilității recursului, și a reținut:

În sistemul

nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești,

exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul

legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care

semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în

condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile

legii hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Potrivit

dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestație

este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, întrucât aceasta are

un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecata

propriu-zisă, în fond sau în recurs..

Astfel,

hotărârea atacată cu recurs, rezolvând o contestație în anulare contra unei

decizii date în recurs, este irevocabilă, ca și hotărârea atacată, în

conformitate cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte

constată că a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei decizii

irevocabile, respectiv decizia nr. 1197/2012 din 7 mai 2012 a Curții de Apel

Pitești, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată

de contestatoarea D.F.

Este de

observat, așadar, că recursul declarat în cauză, nu este admisibil, întrucât

hotărârea atacată de contestator a dobândit caracter irevocabil și, prin

urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de

reformare.

Așa fiind,

având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor

peremptorii de fond, Înalta Curte, în considerarea celor mai sus arătate și in

conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

prezentul recurs ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul

declarat de contestatoarea D.F. împotriva deciziei nr. 1197/2012 din 7 mai 2012

a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2013.