ÎCCJ, decizie (scj.ro #85091)

Magistrat.

Suspendare din funcție. Legalitatea măsurii. Momentul de la care-și produce

efectele hotărârea CSM de suspendare.

Legea

nr

. 303/2004,

art

. 60

Potrivit art.60 alin.(1)

lit

. a) din Legea nr.303/2004 „magistratul este

suspendat din funcție  […] când  a fost pusă în mișcare

acțiunea penală împotriva  sa”, iar potrivit  alin. (2)  al

aceluiași articol „suspendarea din funcție  se dispune  de Consiliul

Superior al Magistraturii”

.

Invocarea unor vicii ale actului de punere în mișcare a

acțiunii penale nu este de natură a atrage

nelegalitatea

respectivei suspendări, întrucât în temeiul

art

. 60

alin. (1)

lit

. a) din Legea

nr

.

303/2004, Consiliul Superior al Magistraturii are obligația de a verifica

existența cazului de suspendare, iar nu și pe cea a  aprecierii

legalității cazului de suspendare. Măsura suspendării, își poate produce

efectele numai de la data adoptării hotărârii CSM, iar nu de la data punerii în

mișcare a acțiunii penale, efectele hotărârii

neputând

retroactiva.

Nota: Instanța a avut în vedere Legea

nr

.

303/2004, în forma publicată în

M.Of

nr

. 576 din 29/06/2004. Prin republicarea legii în

M.Of

.

nr

. 826 din 13/09/2005

art

. 60 a devenit art.62.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr

.

3514 din 18 octombrie 2006

Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2005 CC, judecător, a

formulat recurs împotriva Hotărârii nr.20 din 26 ianuarie 2005 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

În motivarea cererii de recurs  recurentul arată că prin adresa

nr.853/C/18 octombrie 2004 Parchetul Național

Anticorupție

a solicitat ministrului justiției, în baza art.100 alin.(2) din Legea

nr.303/2004, încuviințarea măsurilor preventive, respectiv arestarea și

perchiziționarea  sa.

Prin adresa nr.1748 din 18 septembrie 2004  Ministerul Justiției a

încuviințat luarea măsurii reținerii, percheziției și arestării preventive față

de învinuitul CC, iar prin Ordonanța nr.40/P/19 octombrie 2004 Parchetul

Național

Anticorupție

- Serviciul Teritorial Bacău a

dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva aceleiași persoane.

Se precizează că prin Hotărârea nr.20 din 26 ianuarie 2005, actul administrativ

atacat, s-a dispus suspendarea sa  din funcția de  magistrat

începând  cu data de 19 octombrie 2004, data  ordonanței de punere în

mișcare a acțiunii penale, invocându-se dispozițiile art.60 alin.(1)

lit.a

) și alin.(2) din Legea nr.303/2004 privind statutul

magistraților.

Recurentul susține că măsura  suspendării sale din funcție este nelegală,

deoarece  dispune în mod retroactiv  asupra raporturilor sale

de serviciu, respectiv începând cu data de 19 octombrie 2004, deși a fost

adoptată la 26 ianuarie 2004; totodată, hotărârea C.S.M. se întemeiază pe un

act nul absolut, respectiv Ordonanța nr.40/P/2004 a P.N.A - Serviciul

Teritorial Bacău, care a fost emisă  fără ca  în cauză să existe

încuviințarea ministrului justiției sau a Consiliului Superior al Magistraturii

pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.  Potrivit adresei nr.1748 din

18 septembrie 2004  Ministerul Justiției a încuviințat numai măsurile

preventive ale percheziției, reținerii și arestării preventive față de învinuitul

CC iar nu și punerea în mișcare a  acțiunii penale.

De asemenea, recurentul susține că nici încuviințarea privind măsurile

preventive nu a fost emisă de organul competent, deoarece potrivit Legii

nr.303/2004, această încuviințare poate fi emisă numai de secțiile C.S.M. sau

de ministrul justiției, iar  adresa nr.1748 din 18 septembrie 2004 a

fost emisă de un secretar de stat  din cadrul Ministerului Justiției și

ștampilată cu parafa de secretar de stat.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea

recursului, invocând în principal excepția tardivității acestei căi de atac,

iar  în subsidiar netemeinicia  acesteia.

În motivarea întâmpinării se arată că Hotărârea nr.20 din 26 ianuarie 2005 a

fost publicată pe

site-ul

Consiliului Superior

al Magistraturii pe data  emiterii sale, dată în raport  de

care  recursul este tardiv.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a respins excepția

tardivității recursului.

În speță, intimatul nu a făcut dovada  comunicării hotărârii atacate, iar

potrivit art.60 alin. (1)

lit.a

) din Legea

nr

. 303/2004, Consiliul Superior al Magistraturii comunică

de îndată   magistratului și conducerii instanței sau parchetului

unde  acesta funcționează hotărârea  prin care  s-a

dispus  suspendarea  din funcție.

În ceea ce privește  fondul cauzei, Curtea  reține  că prin

Hotărârea nr.20 din 26 ianuarie 2005 Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a dispus suspendarea din funcție a recurentului, începând

cu data  de 19 octombrie 2004, întrucât  a  fost pusă în

mișcare  acțiunea penală împotriva sa, în temeiul art.254 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, pentru săvârșirea  infracțiunii de

luare  de mită; această hotărâre a avut la bază Ordonanța nr.40/P/ 2004 de

punere în mișcare a acțiunii penale.

Potrivit art.60 alin.

(1)

lit.a

) din Legea nr.303/2004 „Magistratul

este  suspendat din funcție  [….] când  a fost pusă în

mișcare  acțiunea penală împotriva  sa”, iar potrivit  alin.

(2)  al aceluiași articol „Suspendarea din funcție  se dispune

de Consiliul Superior al Magistraturii”.

Curtea apreciază că în raport  de  dispozițiile legale citate

autoritatea emitentă a hotărârii atacate a verificat îndeplinirea condiției

prevăzute  pentru existența cazului de suspendare din funcție a

magistratului, respectiv existența  actului de punere în mișcare a

acțiunii penale, emis de organul competent; existența  acestui act este de

necontestat în cauză.

Deși recurentul invocă o serie de vicii ale  acestui act, în sensul că nu

a existat  încuviințarea organului competent pentru punerea în

mișcare  a  acțiunii penale și nici pentru arestare sau percheziție

-  susțineri în urma cărora  s-a  dispus restituirea cauzei la

D.N.A. – Serviciul Teritorial Ploiești în vederea îndeplinirii corespunzătoare

a  dispozițiilor art.100 alin. (2)  din Legea nr.303/2004 în

vigoare  la data  săvârșirii faptei (conform sentinței penale

nr.5/2006 a Curții de Apel Ploiești, Secția penală), Curtea  constată că

C.S.M. nu era competent să pronunțe  cu privire la legalitatea unui act de

procedură penală (ordonanța de punere  în mișcare a  acțiunii

penale), textul art.60 alin. (1) din Legea nr.303/2004

nepermițîndu-i

decât să constate existența cazului de  suspendare din funcție.

Pe cale de  consecință susținerea recurentului

referitore

la

neîndeplinirea

atribuțiilor legale de către CSM

este neîntemeiată, Hotărârea din 26 ianuarie 2005 fiind legal emisă în raport

de  existența, la acea dată, a Ordonanței nr.40/P/2004.

Este întemeiată însă critica recurentului referitoare la data producerii

efectelor suspendării din funcție, deoarece din interpretarea literală a

art.60  alin. (1) și (2) din Legea nr.303/2004 rezultă că această măsură,

deși are la bază actul punerii în mișcare a acțiunii penale, „se dispune prin

hotărâre a Plenului C.S.M”,

neexistând

practic până

la data  adoptării hotărârii; în consecință, C.S.M. nu putea dispune

o astfel de măsură cu efect retroactiv, Curtea  urmând să anuleze parțial

hotărârea atacată, respectiv cu privire la data de la care  își produce

efectele.

Pentru considerentele  menționate, Curtea a admis recursul,

modificând  parțial hotărârea atacată, respectiv numai cu privire la

data  suspendării din funcție a recurentului.