ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2664/2011

Asupra

contestației în anulare;

Din

examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin

decizia nr. 941 din 2 martie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție - Secția

comercială a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC A.P.C.

SRL, de pârâtul B.C. și de pârâta H.D.

Împotriva

acestei decizii, H.D. a formulat contestație în anulare întemeiată pe

dispozițiile art. 318

alin. (1)

teza

a I-a și a

Ii-a

C. proc. civ., prin

care s-a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei atacate și rejudecarea

recursului.

În

susținerea motivelor contestației în anulare, se arată că motivarea instanței

de recurs este evazivă, întrucât în considerente nu se face referire Ia

criticile din recurs, nu se motivează în drept, ceea ce echivalează cu

nepronunțarea asupra motivelor de recurs invocate, instanța săvârșind și erori

în legătură cu anumite aspecte esențiale ale cauzei.

Contestatoarea

invocă practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la

un proces echitabil și susține că prin prisma numirii lichidatorului instanța

de recurs s-a aflat în eroare atunci când a apreciat că potrivit statutului,

oricare dintre administratori putea să desemneze direct un lichidator, nefiind

obligatorie convocarea unei Adunări generale. Totodată, se mai susține că

instanța de recurs nu a făcut nicio referire la criticile invocate privitoare

la admiterea apelului B.C.R. SA, la modalitatea încheierii contractului de

ipotecă și nici nu a ținut cont de reaua-credință a

lui

B.C., ce a fost dovedită în prezenta cauză, luate acestea

fiind aspecte neanalizate de instanță.

Analizând

contestația în anulare, prin prisma temeiului de drept invocat, înalta Curte

constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Contestația

în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se

poate exercita în cazurile anume prevăzute de art. 318 C. proc. civ., potrivit

cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Dispozițiile

art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie să

fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide,

în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs. Fiind o cale de retractare, și

nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru

alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în

discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță, care s-a

pronunțat asupra motivelor de modificare sau casare invocate de parte.

Prima

teză prevăzută de art. 318 C. proc. civ. are în vedere erori materiale evidente

în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Textul legal vizează

greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de

interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare

a unui incident procedural. Cea de a doua teză, are în vedere numai omisiunea

de a examina vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de

recurent (motive arătate în mod expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ),

iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, cum este cazul și în

speță, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna

motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină.

În

susținerea primei teze, contestatoarea a arătat că instanța de recurs ar fi

săvârșit o eroare atunci când a apreciat că potrivit statutului oricare dintre

administratori putea să desemneze direct un lichidator, instanța săvârșind și

anumite erori în legătură cu anumite aspecte esențiale ale cauzei, însă aceste

motive nu vizează greșelile materiale avute în vedere de art. 318 C. proc. civ.

întrucât prin acestea nu se evidențiază o greșeală materială care să fie în

legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, astfel că o pretinsă

eroare de apreciere a probelor, datorită căreia starea de fapt reținută de

instanță ar fi neconformă realității nu poate fi valorificată pe calea

contestației în anulare.

De

asemenea, nu poate fi reținută nici cea de a doua teză a dispozițiilor art. 318

C. proc. civ. în susținerea căreia contestatoarea a arătat că instanța de

recurs nu ar fi cercetat motivele de recurs referitoare la admiterea apelului B.C.R.

SA, la contractul de ipotecă și la reaua-credință a

lui

B.C., întrucât instanța de recurs a analizat toate motivele

de recurs invocate chiar dacă motivele pentru care au fost găsite nefondate nu

au beneficiat de o abordare mai largă, textul vizat aplicându-se doar atunci

când nepronunțarea instanței de recurs asupra unui motiv este totală,

presupunând completa ignorare, ceea ce nu este cazul în speța de față.

În realitate, contestatoarea își exprimă nemulțumirea cu

privire la respingerea recursului său, iar faptul că instanța de recurs nu și-a

însușit punctul de vedere al acesteia, nu este de natură a conduce la admisibilitatea

contestației în anulare, având în vedere că legea nu a urmărit prin această

cale extraordinară de atac să deschidă părților calea recursului la recurs,

care să fie soluționat de aceiași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat

starea de fapt.

Pentru

considerentele expuse, constatând că motivele contestației în anulare nu se

încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de

art. 318

C. proc. civ., înalta Curte în temeiul dispozițiilor

art. 320 C. proc. civ. va respinge contestația în anulare formulată de

contestatoarea H.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea H.D. împotriva deciziei nr.

941 din 2 martie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 septembrie 2011.