ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2664/2011

Asupra contestației în anulare; Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 941 din 2 martie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC A.P.C. SRL, de pârâtul B.C. și de pârâta H.D. Împotriva acestei decizii, H.D. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a I-a și a Ii-a C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului. În susținerea motivelor contestației în anulare, se arată că motivarea instanței de recurs este evazivă, întrucât în considerente nu se face referire Ia criticile din recurs, nu se motivează în drept, ceea ce echivalează cu nepronunțarea asupra motivelor de recurs invocate, instanța săvârșind și erori în legătură cu anumite aspecte esențiale ale cauzei.

Contestatoarea invocă practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la un proces echitabil și susține că prin prisma numirii lichidatorului instanța de recurs s-a aflat în eroare atunci când a apreciat că potrivit statutului, oricare dintre administratori putea să desemneze direct un lichidator, nefiind obligatorie convocarea unei Adunări generale. Totodată, se mai susține că instanța de recurs nu a făcut nicio referire la criticile invocate privitoare la admiterea apelului B.C.R. SA, la modalitatea încheierii contractului de ipotecă și nici nu a ținut cont de reaua-credință a lui B.C., ce a fost dovedită în prezenta cauză, luate acestea fiind aspecte neanalizate de instanță.

Analizând contestația în anulare, prin prisma temeiului de drept invocat, înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Dispozițiile art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs.

Fiind o cale de retractare, și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță, care s-a pronunțat asupra motivelor de modificare sau casare invocate de parte. Prima teză prevăzută de art. 318 C. proc. civ. are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural. Cea de a doua teză, are în vedere numai omisiunea de a examina vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive arătate în mod expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, cum este cazul și în speță, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină. În susținerea primei teze, contestatoarea a arătat că instanța de recurs ar fi săvârșit o eroare atunci când a apreciat că potrivit statutului oricare dintre administratori putea să desemneze direct un lichidator, instanța săvârșind și anumite erori în legătură cu anumite aspecte esențiale ale cauzei, însă aceste motive nu vizează greșelile materiale avute în vedere de art. 318 C. proc. civ. întrucât prin acestea nu se evidențiază o greșeală materială care să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, astfel că o pretinsă eroare de apreciere a probelor, datorită căreia starea de fapt reținută de instanță ar fi neconformă realității nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare.

De asemenea, nu poate fi reținută nici cea de a doua teză a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. în susținerea căreia contestatoarea a arătat că instanța de recurs nu ar fi cercetat motivele de recurs referitoare la admiterea apelului B.C.R. SA, la contractul de ipotecă și la reaua-credință a lui B.C., întrucât instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate chiar dacă motivele pentru care au fost găsite nefondate nu au beneficiat de o abordare mai largă, textul vizat aplicându-se doar atunci când nepronunțarea instanței de recurs asupra unui motiv este totală, presupunând completa ignorare, ceea ce nu este cazul în speța de față.

În realitate, contestatoarea își exprimă nemulțumirea cu privire la respingerea recursului său, iar faptul că instanța de recurs nu și-a însușit punctul de vedere al acesteia, nu este de natură a conduce la admisibilitatea contestației în anulare, având în vedere că legea nu a urmărit prin această cale extraordinară de atac să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceiași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat starea de fapt. Pentru considerentele expuse, constatând că motivele contestației în anulare nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 318 C. proc. civ., înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea H.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea H.D. împotriva deciziei nr. 941 din 2 martie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2011.