ÎCCJ, decizie (scj.ro #82858)

Acțiunea în

rezilierea unui contract de arendă. Instanța competentă

teritorial să soluționeze cauza

Cuprins

pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor

Index alfabetic: acțiune în reziliere

- contract de arendă

- competență teritorială

-

conflict negativ de competență

C. proc. civ., art. 10 pct. 1,

art. 12, art. 22

În

conformitate cu dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ., în afară de instanța domiciliului pârâtului mai sunt competente

următoarele instanțe: în cererile privitoare la executarea, anularea,

rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului

prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a

obligației.

Astfel,

în cazul unei acțiuni având ca obiect rezilierea unui contract de

arendă, competența teritorială aparține instanței în

raza teritorială a căreia se află terenurile arendate –

instanță sesizată inițial prin cererea de chemare în judecată

-, având în vedere și dispozițiile art. 12 C. proc. civ. care prevăd expres că reclamantul are alegerea între mai multe

instanțe deopotrivă competente.

Secția a II-a civilă,

Decizia

nr. 3574 din 25 octombrie 2013

I.

Prin

cererea înregistrată la data de 24.08.2011, pe rolul Judecătoriei

Botoșani, Secția civilă, sub nr. xx613/193/2011, reclamanta A.E.

în contradictoriu pârâta A.D.S., a solicitat rezilierea contractului de

arendă nr. 324/2003 încheiat între părți și, în

contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei D., constatarea stingerii

debitului acumulat pentru impozitul terenului ce face obiectul contractului de

arendă menționat.

Prin

încheierea de ședință din 15.05.2012, petitul privind

contestația la executare, formulat în contradictoriu cu pârâta Primăria

Comunei D., a fost disjuns, formându-se astfel dosarul nr. xx17/193/2012

și s-a amânat pronunțarea pentru data de 21.05.2012 asupra

capătului de cerere referitor la reziliere contractului de arendă nr.

324/16.04.2003, petit cu care instanța a rămas învestită.

Prin

sentința civilă nr. 3639 din 28 mai 2012, Judecătoria

Botoșani, Secția civilă, a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată de pârâta ADS prin întâmpinare

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sectorului 1 București.

În

motivarea soluției pronunțate, instanța a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., potrivit cărora: ,,cererea se

face la instanța domiciliului pârâtului” și în raport de locul

situării sediului pârâtei A.D.S., respectiv în București, sector 1, a reținut că, în speță, competența teritorială aparține

Judecătoriei Sectorului 1 București, instanță în favoarea

căreia a declinat competența soluționării cauzei.

II. Pe

rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, acțiunea a fost înregistrată

la data de la data de 19.12.2012,  sub nr. xx005/299/2012 și a fost

soluționată prin sentința civilă nr. 10476  din 9 mai 2013,

în sensul admiterii excepției propriei necompetențe teritoriale,

invocată din oficiu, declinării competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani, constatării ivirii

conflictului negativ de competență și înaintării dosarului

către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Pentru

a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut

că reclamanta a dedus judecății o acțiune având ca obiect

rezilierea unui contract de arendă, în cauză fiind astfel incidente

dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ., normă de

competență teritorială alternativă, pe care coroborându-le

cu prevederile art. 12 din același cod, care statuează opțiunea

reclamantului între mai multe instanțe deopotrivă competente, a

apreciat că instanței inițial învestite, respectiv

Judecătoriei Botoșani, îi revine competența

soluționării cauzei.

În

conformitate cu prevederile art. 20-22 C. proc. civ., instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în conformitate

cu prevederile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului

cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție,  în vederea

soluționării acestuia.

III.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva

conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de

chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., a pronunțat regulatorul de competență stabilind

competența soluționării acestei cereri în favoarea

Judecătoriei Botoșani, pentru următoarele considerente:

Delimitarea

atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două

forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența

materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește

ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe –

judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de

Casație și Justiție – care desfășoară activitate

de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub

aspect procesual, competența materială determină, în

funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi

soluționate numai de anumite categorii de instanțe. În ceea ce

privește competența teritorială a instanței, Codul de

procedură civilă cuprinde norme cu caracter dispozitiv (art. 5-8)

și norme cu caracter imperativ (art. 13 - 16).

În

principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice

de ordine privată, cu excepția situațiilor prevăzute la

art. 13 - 16 C. proc. civ., care sunt norme de competență

teritorială exclusivă, de ordine publică, ca și normele

statuate prin legi speciale.

În

speță, având în vedere că obiectul litigiului constă în

acțiune în reziliere, competența teritorială este

instituită prin norme generale, de competență alternativă,

de ordine privată, de la care se poate deroga.

Astfel,

conform art. 10 pct. 1 C. proc. civ.: „în afară de instanța

domiciliului pârâtului mai sunt competente următoarele instanțe: în

cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea

unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru

executarea, fie chiar în parte, a obligației.”

Cum, în

speță, executarea contractului ce face obiectul litigiului dedus

judecății se face pe terenurile arendate, situate în perimetrul

localității S., județul Botoșani, zonă care, potrivit

H.G. nr. 337/1993 se află în circumscripția Judecătoriei

Botoșani, pe rolul căreia reclamanta a promovat acțiunea

introductivă, Înalta Curte a apreciat că, în speță,

competența teritorială aparține acestei instanțe, având în

vedere și dispozițiile art. 12 C. proc. civ. prevăd expres că: ”Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă

competente.”

Față

de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile

art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competența

teritorială în soluționarea cererii formulate de reclamanta A.E. în

contradictoriu cu pârâta A.D.S., având ca obiect reziliere contract, în favoarea

Judecătoriei Botoșani.