ÎCCJ, decizie (scj.ro #82845)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82845) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

13.

Contesta

ț

ie la

executare. Constatarea perimării actului contestat, cu încălcarea

dispozi

ț

iilor art. 391 și art. 404

C. proc. civ. Consecin

ț

e

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Despre executarea

silit

ă

Index alfabetic: contesta

ț

ie

la executare

-

proces-verbal de sechestru

-

perimare

C.

proc. civ., art. 389, art. 391, art. 399 alin. (1)-(2), art. 404 alin. (1)

O.U.G.

nr. 51/1998, art. 1, art. 2, art. 13 alin. (5)

Este

nelegală soluția pronunțată de instanță într-o

contestație la executare, de constatare a perimării unui

proces-verbal de sechestru încheiat în faza executării silite, deoarece

este inadmisibil a se constata perimarea unui act de executare, instanța

trebuind să se pronunțe asupra executării, în sensul

aplicării dispozițiilor art. 391 și art. 404 alin. (1) C. proc.

civ. și anul

ă

rii

actului contestat.

Secția a II-a civilă

,

Decizia

nr. 3000 de la 2 octombrie 2013

Notă

: În decizie au fost avute în

vedere dispozițiile din vechiul Cod de procedură civilă

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 14

februarie 2012,

contestatoarea SC I. SRL, prin

administrator judiciar, a chemat-o în judecată pe intimata A.V.A.S.

solicitând, în principal, constatarea nulității absolute a procesului-verbal

de aplicare a sechestrului nr. 3237/19 august 2003 încheiat de A.V.A.S.,

anularea aceluiași proces-verbal, iar, în subsidiar, să se constate

prescripția extinctivă privind procesul-verbal de sechestru, să

se constate perimat procesul-verbal de sechestru.

În motivare,

contestatoarea a arătat că procesul-verbal de sechestru nr. 3237/9

august 2003 este lovit de nulitate absolută.

Bunurile la care face

referire A.V.A.S. București, și anume: casa poartă sucuri, bazin

depozitare mere, magazie pentru materii prime, depozit platformă pentru

ambalaje, platformă betonată curte, atelier mecanic, nu sunt

proprietatea SC I. SRL, unitatea SC I. SRL având asupra acestor

construcții doar un drept de creanță.

Contestatoarea

consideră că, în speță, A.V.A.S. București încalcă

cu bună știință dispozițiile art. 59 și urm. din

O.U.G. nr. 51/1998, ceea ce atrage nulitatea absolută a procesului-verbal

de aplicare a sechestrului.

A mai arătat

că A.V.A.S. București nu va putea vinde niciodată aceste

construcții în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului, deoarece

construcțiile respective nu sunt intabulate; prin imposibilitatea

vânzării la licitație a acestor construcții SC I. SRL Sibiu

rămâne fără sumele admise în primă instanță

reprezentând contravaloarea dreptului său de creanță. La rândul

său și A.V.A.S. București rămâne fără sumele

respective, sume care trebuie de fapt virate în contul trezoreriei statului

român, pe când SC A. SA Sibiu rămâne cu construcțiile respective

fără să le plătească.

Pentru a evita

această situație, SC I. SRL Sibiu a solicitat A.V.A.B.

București, prin adresa nr. 446/3 ianuarie 2012, să ridice sechestrul

în cauză, însă aceasta a refuzat.

Asupra procesului-verbal

de aplicare a sechestrului nr. 3237/19 august 2003 au fost aplicabile

dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958 cu privire la

prescripția extinctivă, aceste dispoziții fiind preluate în

prezent de Codul civil. Conform acestor dispoziții, dreptul de a cere

executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin

împlinirea unui termen de 3 ani.

În speță,

dacă procesul-verbal de aplicare a sechestrului a fost întocmit la data de

19 august 2003, el s-a prescris la data de 19 august 2006.

De asemenea, în

cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 389 C. proc. civ. privind

perimarea.

Prin

sentința civilă nr. 4147 din 29 mai 2012, Judecătoria Sibiu

a admis excepția de necompetență materială

și a declinat competența soluționării cererii în favoarea

Curții de Apel București.

Prin

sentința civilă nr. 104 din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel

București, Secția a V-a civilă,

a

admis cererea formulată de reclamanta SC I. SRL, prin lichidator judiciar,

în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. și a constatat perimat

procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 3237/2003 emis de A.V.A.S.

Pentru a pronunța

această sentință, analizând materialul probator administrat în

cauză, în raport de excepția perimării, analizată cu

precădere, conform art. 137 alin. 1 C. proc. civ., instanța a

reținut următoarele:

Prin adresa emisă

la data de 17 martie 2000, A.V.A.B. a comunicat reclamantei titlul executoriu a

obligației de plată a sumei de 9.735.722.862 lei, preluate prin

contractul de cesiune de creanță nr. 727441/1999 încheiat cu Banca

A., în calitate de cedent, în temeiul art. 21 din O.G. nr. 55/1999.

Prin procesul-verbal de

aplicare a sechestrului nr. 3237 din data de 19 august 2003, A.V.A.B. (în

prezent A.V.A.S.) a dispus sechestrarea și indisponibilizarea bunurilor

proprietatea debitoarei SC I. SRL.

Din susținerile

reclamantei, necontestate de către pârâta A.V.A.S. reiese că de la

data aplicării sechestrului: 19 august 2003 nu au fost întreprinse alte

acte de executare, cauza rămânând în nelucrare mai mult de șase luni,

din culpa creditorului, astfel încât, față de dispozițiile art.

389 C. proc. civ., procesul-verbal de sechestru este perimat de drept.

Pentru considerentele

mai sus arătate, în temeiul art. 389 C. proc. civ., curtea de apel a admis

cererea și a constatat perimarea actului de executare.

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs pârâta

A.V.A.S., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 9 și art.

304

1

C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii recurate și, pe fondul cauzei, respingerea în totalitate a

acțiunii formulate împotriva A.V.A.S., ca neîntemeiată.

Pe cale de excepție, în considerarea prevederilor art. 166 C. proc. civ.,

art. 1200 pct. 4 C. civ. și art. 1201 C. civ., recurenta a invocat

excepția puterii lucrului judecat, în susținerea acestei

excepții arătând că SC I. SRL, la data de 16 decembrie 2011, a

solicitat, în contradictoriu cu A.V.A.S., anularea procesului-verbal de

sechestru nr. 3237/1 noiembrie 2006, constituindu-se dosarul nr.

xx229/306/2011. În raport de acest dosar, consideră că există

autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinită tripla identitate de

părți, obiect și cauză, prevăzută de art. 1201 C.

civ.

Pe fondul cauzei, a invocat prescripția dreptului material la acțiune

al reclamantei în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. 1 din O.U.G.

nr. 51/1998.

A arătat că potrivit acestor dispoziții speciale:

(1) Termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate

împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia

să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază

acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau

încheierii actului dacă legea nu prevede un termen mai scurt.

Or,

reclamanta, în acțiunea formulată, contestă un proces-verbal de

licitație întocmit în data de 26 martie 2004, solicitând constatarea

nulității absolute a acestuia, fără să existe niciun

motiv de nulitate absolută, așa încât consideră că

acțiunea trebuia formulată în termenul de prescripție.

Referitor la perimarea procesului-verbal de sechestru, așa

cum a fost dispusă de instanță, a susținut că, în

cazul de față, devin incidente dispozițiile art. 1 și 2 din

O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora creanțele neperformante preluate

de la băncile cu capital parțial de stat, creanțele comerciale

asociate creanțelor neperformante preluate sunt supuse valorificării

în procedura reglementată de această lege în scopul creșterii

gradului de solvabilitate a acestora.

În ce privește prescripția, a arătat că,

potrivit reglementărilor speciale în materie, respectiv art. 13 alin. 5

din O.U.G. nr. 51/1998, privind valorificarea unor active ale statului,

aprobată prin Legea nr. 409/2001: „Termenul de prescripție a

dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de

A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care,

după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7

ani".

A susținut că A.V.A.S. a efectuat acte de executare în interiorul

termenului de prescripție și, drept urmare, consideră că nu

se poate vorbi despre perimarea procesului-verbal și nici despre

prescripție, cu atât mai mult dacă sunt luate în considerare

prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, republicată, potrivit

cărora „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toarte

acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor

asupra debitorului sau bunurilor sale”.

Recurenta-pârâtă

și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 9 și

art. 304

1

C. proc. civ., formulând criticile mai sus

menționate, fără să motiveze în vreun fel invocarea dispozițiilor

art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Recursul

pârâtei este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare:

Din

examinarea actelor dosarului se constată că, prin cererea

înregistrată pe rolul instanței la data de 14 februarie 2012, contestatoarea

SC I. SRL a solicitat, în principal, să se constate nulitatea

absolută a procesului-verbal de sechestru nr. 3237 din 19 august 2003

încheiat de A.V.A.S., respectiv să se dispună anularea acestuia, iar,

în subsidiar, să se constate că acesta este prescris și perimat.

Din

perspectiva dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., este de

subliniat, în primul rând, că instanța, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a analizat prioritar

excepția perimării, așa cum a fost invocată ea de

către contestatoare și a constatat perimarea actului de executare

și anume perimarea procesului-verbal de sechestru, or, în raport de cele

dispuse la art. 389 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 391 C.

proc. civ., cu caracter obligatoriu privind perimarea executării, este

inadmisibil a se constata perimarea unui act, respectiv a procesului-verbal de

sechestru, instanța trebuind să se pronunțe asupra

executării.

În

același sens sunt și dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc.

civ., conform cărora împotriva executării silite, precum și

împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de

către cei interesați sau vătămați prin executare, în

speță, contestația la executare fiind îndreptată împotriva

unui proces-verbal de sechestru, dar tot atât de adevărat este că, în

conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, nerespectarea

dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la

efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării

actului nelegal, or, în prezenta cauză, instanța, soluționând

cauza prin constatarea perimării procesului-verbal de sechestru, nu a dat

relevanță și prevederilor conținute în alin. (2) al art.

399 C. proc. civ.

Astfel

fiind, se impunea ca instanța să pună în discuția

părților recalificarea sau clarificarea obiectului cererii deduse

judecății, având în vedere că, în speță,

solicitându-se anularea sau constatarea perimării și/sau prescrierii

unui proces-verbal de sechestru, instanța, găsind susținerile

contestatoarei ca fiind probate și întemeiate și admițând

contestația la executare, în mod necesar trebuia să facă

aplicarea dispozițiilor art. 391 și art. 404 alin. (1) C. proc. civ.

și să anuleze actul de executare contestat.

Drept

consecință, în considerarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C.

proc. civ. s-a procedat la casarea sentinței curții de apel și i

s-a trimis cauza spre rejudecare, ocazie cu care vor fi examinate și

susținerile formulate de pârâtă în recurs și anume:

Excepția

puterii lucrului judecat, invocată în raport de dispozițiile art. 166

C. proc. civ., art. 1200 pct. 4 și art. 1201 C. civ. și

întemeiată de recurentă pe existența unei triple

identități de părți, obiect și cauză al

prezentului dosar cu dosarul nr. xx229/306/2011;

Prescrierea

dreptului material la acțiune al reclamantei SC I. SRL, conform

dispozițiilor art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/1998;

Eronata

constatare a perimării procesului-verbal de sechestru, așa cum a fost

dispusă de instanță, fără observarea incidenței

în speță a dispozițiilor art. 1, 2 și 13 alin. 5 din O.U.G.

nr. 51/1998;

Neobservarea

faptului că, în speță, actele de executare au fost efectuate în

interiorul termenului special de prescripție, reglementat de

dispozițiile art. 13 alin. 5 din O.U.G. nr. 51/1998, cu atât mai mult cu

cât trebuiau avute în vedere și dispozițiile art. 36 din Legea nr.

85/2006 republicată.

Față

de cele mai sus arătate, s-a admis recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

împotriva sentinței curții de apel care a fost casată și

s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.