ÎCCJ, decizie (scj.ro #82845)

13. Contesta ț ie la executare. Constatarea perimării actului contestat, cu încălcarea dispozi ț iilor art. 391 și art. 404 C. proc. civ. Consecin ț e Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Despre executarea silit ă Index alfabetic: contesta ț ie la executare - proces-verbal de sechestru - perimare C. proc. civ., art. 389, art. 391, art. 399 alin. (1)-(2), art. 404 alin. (1) O.U.G. nr. 51/1998, art. 1, art. 2, art. 13 alin. (5) Este nelegală soluția pronunțată de instanță într-o contestație la executare, de constatare a perimării unui proces-verbal de sechestru încheiat în faza executării silite, deoarece este inadmisibil a se constata perimarea unui act de executare, instanța trebuind să se pronunțe asupra executării, în sensul aplicării dispozițiilor art. 391 și art. 404 alin. (1) C. proc.

civ. și anul ă rii actului contestat. Secția a II-a civilă , Decizia nr. 3000 de la 2 octombrie 2013 Notă : În decizie au fost avute în vedere dispozițiile din vechiul Cod de procedură civilă Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 14 februarie 2012, contestatoarea SC I. SRL, prin administrator judiciar, a chemat-o în judecată pe intimata A.V.A.S. solicitând, în principal, constatarea nulității absolute a procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 3237/19 august 2003 încheiat de A.V.A.S., anularea aceluiași proces-verbal, iar, în subsidiar, să se constate prescripția extinctivă privind procesul-verbal de sechestru, să se constate perimat procesul-verbal de sechestru.

În motivare, contestatoarea a arătat că procesul-verbal de sechestru nr. 3237/9 august 2003 este lovit de nulitate absolută. Bunurile la care face referire A.V.A.S. București, și anume: casa poartă sucuri, bazin depozitare mere, magazie pentru materii prime, depozit platformă pentru ambalaje, platformă betonată curte, atelier mecanic, nu sunt proprietatea SC I. SRL, unitatea SC I. SRL având asupra acestor construcții doar un drept de creanță. Contestatoarea consideră că, în speță, A.V.A.S. București încalcă cu bună știință dispozițiile art. 59 și urm. din O.U.G. nr. 51/1998, ceea ce atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de aplicare a sechestrului. A mai arătat că A.V.A.S.

București nu va putea vinde niciodată aceste construcții în baza procesului-verbal de aplicare a sechestrului, deoarece construcțiile respective nu sunt intabulate; prin imposibilitatea vânzării la licitație a acestor construcții SC I. SRL Sibiu rămâne fără sumele admise în primă instanță reprezentând contravaloarea dreptului său de creanță. La rândul său și A.V.A.S. București rămâne fără sumele respective, sume care trebuie de fapt virate în contul trezoreriei statului român, pe când SC A. SA Sibiu rămâne cu construcțiile respective fără să le plătească. Pentru a evita această situație, SC I. SRL Sibiu a solicitat A.V.A.B. București, prin adresa nr. 446/3 ianuarie 2012, să ridice sechestrul în cauză, însă aceasta a refuzat.

Asupra procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 3237/19 august 2003 au fost aplicabile dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958 cu privire la prescripția extinctivă, aceste dispoziții fiind preluate în prezent de Codul civil. Conform acestor dispoziții, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani. În speță, dacă procesul-verbal de aplicare a sechestrului a fost întocmit la data de 19 august 2003, el s-a prescris la data de 19 august 2006. De asemenea, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 389 C. proc. civ. privind perimarea. Prin sentința civilă nr. 4147 din 29 mai 2012, Judecătoria Sibiu a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cererii în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 104 din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, a admis cererea formulată de reclamanta SC I. SRL, prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. și a constatat perimat procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 3237/2003 emis de A.V.A.S. Pentru a pronunța această sentință, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de excepția perimării, analizată cu precădere, conform art. 137 alin. 1 C. proc. civ., instanța a reținut următoarele: Prin adresa emisă la data de 17 martie 2000, A.V.A.B. a comunicat reclamantei titlul executoriu a obligației de plată a sumei de 9.735.722.862 lei, preluate prin contractul de cesiune de creanță nr. 727441/1999 încheiat cu Banca A., în calitate de cedent, în temeiul art. 21 din O.G.

nr. 55/1999. Prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 3237 din data de 19 august 2003, A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.) a dispus sechestrarea și indisponibilizarea bunurilor proprietatea debitoarei SC I. SRL. Din susținerile reclamantei, necontestate de către pârâta A.V.A.S. reiese că de la data aplicării sechestrului: 19 august 2003 nu au fost întreprinse alte acte de executare, cauza rămânând în nelucrare mai mult de șase luni, din culpa creditorului, astfel încât, față de dispozițiile art. 389 C. proc. civ., procesul-verbal de sechestru este perimat de drept. Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 389 C. proc. civ., curtea de apel a admis cererea și a constatat perimarea actului de executare.

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 9 și art. 304 1 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fondul cauzei, respingerea în totalitate a acțiunii formulate împotriva A.V.A.S., ca neîntemeiată. Pe cale de excepție, în considerarea prevederilor art. 166 C. proc. civ., art. 1200 pct. 4 C. civ. și art. 1201 C. civ., recurenta a invocat excepția puterii lucrului judecat, în susținerea acestei excepții arătând că SC I. SRL, la data de 16 decembrie 2011, a solicitat, în contradictoriu cu A.V.A.S., anularea procesului-verbal de sechestru nr. 3237/1 noiembrie 2006, constituindu-se dosarul nr. xx229/306/2011.

În raport de acest dosar, consideră că există autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, prevăzută de art. 1201 C. civ. Pe fondul cauzei, a invocat prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/1998. A arătat că potrivit acestor dispoziții speciale: (1) Termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului dacă legea nu prevede un termen mai scurt.

Or, reclamanta, în acțiunea formulată, contestă un proces-verbal de licitație întocmit în data de 26 martie 2004, solicitând constatarea nulității absolute a acestuia, fără să existe niciun motiv de nulitate absolută, așa încât consideră că acțiunea trebuia formulată în termenul de prescripție. Referitor la perimarea procesului-verbal de sechestru, așa cum a fost dispusă de instanță, a susținut că, în cazul de față, devin incidente dispozițiile art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora creanțele neperformante preluate de la băncile cu capital parțial de stat, creanțele comerciale asociate creanțelor neperformante preluate sunt supuse valorificării în procedura reglementată de această lege în scopul creșterii gradului de solvabilitate a acestora.

În ce privește prescripția, a arătat că, potrivit reglementărilor speciale în materie, respectiv art. 13 alin. 5 din O.U.G. nr. 51/1998, privind valorificarea unor active ale statului, aprobată prin Legea nr. 409/2001: „Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani". A susținut că A.V.A.S. a efectuat acte de executare în interiorul termenului de prescripție și, drept urmare, consideră că nu se poate vorbi despre perimarea procesului-verbal și nici despre prescripție, cu atât mai mult dacă sunt luate în considerare prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, republicată, potrivit cărora „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toarte acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 9 și art. 304 1 C. proc. civ., formulând criticile mai sus menționate, fără să motiveze în vreun fel invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Recursul pârâtei este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Din examinarea actelor dosarului se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 14 februarie 2012, contestatoarea SC I. SRL a solicitat, în principal, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de sechestru nr. 3237 din 19 august 2003 încheiat de A.V.A.S., respectiv să se dispună anularea acestuia, iar, în subsidiar, să se constate că acesta este prescris și perimat.

Din perspectiva dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., este de subliniat, în primul rând, că instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a analizat prioritar excepția perimării, așa cum a fost invocată ea de către contestatoare și a constatat perimarea actului de executare și anume perimarea procesului-verbal de sechestru, or, în raport de cele dispuse la art. 389 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 391 C. proc. civ., cu caracter obligatoriu privind perimarea executării, este inadmisibil a se constata perimarea unui act, respectiv a procesului-verbal de sechestru, instanța trebuind să se pronunțe asupra executării. În același sens sunt și dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc.

civ., conform cărora împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, în speță, contestația la executare fiind îndreptată împotriva unui proces-verbal de sechestru, dar tot atât de adevărat este că, în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal, or, în prezenta cauză, instanța, soluționând cauza prin constatarea perimării procesului-verbal de sechestru, nu a dat relevanță și prevederilor conținute în alin. (2) al art. 399 C. proc. civ.

Astfel fiind, se impunea ca instanța să pună în discuția părților recalificarea sau clarificarea obiectului cererii deduse judecății, având în vedere că, în speță, solicitându-se anularea sau constatarea perimării și/sau prescrierii unui proces-verbal de sechestru, instanța, găsind susținerile contestatoarei ca fiind probate și întemeiate și admițând contestația la executare, în mod necesar trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 391 și art. 404 alin. (1) C. proc. civ. și să anuleze actul de executare contestat. Drept consecință, în considerarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. s-a procedat la casarea sentinței curții de apel și i s-a trimis cauza spre rejudecare, ocazie cu care vor fi examinate și susținerile formulate de pârâtă în recurs și anume: Excepția puterii lucrului judecat, invocată în raport de dispozițiile art. 166 C. proc.

civ., art. 1200 pct. 4 și art. 1201 C. civ. și întemeiată de recurentă pe existența unei triple identități de părți, obiect și cauză al prezentului dosar cu dosarul nr. xx229/306/2011; Prescrierea dreptului material la acțiune al reclamantei SC I. SRL, conform dispozițiilor art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/1998; Eronata constatare a perimării procesului-verbal de sechestru, așa cum a fost dispusă de instanță, fără observarea incidenței în speță a dispozițiilor art. 1, 2 și 13 alin. 5 din O.U.G. nr. 51/1998; Neobservarea faptului că, în speță, actele de executare au fost efectuate în interiorul termenului special de prescripție, reglementat de dispozițiile art. 13 alin. 5 din O.U.G. nr. 51/1998, cu atât mai mult cu cât trebuiau avute în vedere și dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 republicată.

Față de cele mai sus arătate, s-a admis recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței curții de apel care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.