ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3000/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sibiu, la data de 14 februarie 2012, contestatoarea SC I. SRL,

prin administrator judiciar, a chemat-o în judecată pe intimata Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.), solicitând, în principal,

constatarea nulității absolute a procesului-verbal de aplicare a sechestrului

nr. 3237 din 19 august 2003 încheiat de A.V.A.S., anularea aceluiași

proces-verbal, iar, în subsidiar, să se constate prescripția extinctivă privind

procesul-verbal de sechestru, să se constate perimat procesul-verbal de

sechestru.

În motivare,

contestatoarea a arătat că procesul-verbal de sechestru nr. 3237 din 9 august

2003 este lovit de nulitate absolută.

Bunurile la care face

referire A.V.A.S. București, și anume: casa poartă sucuri, bazin depozitare

mere, magazie pentru materii prime, depozit platformă pentru ambalaje,

platformă betonată curte, atelier mecanic, nu sunt proprietatea SC I. SRL,

unitatea SC I. SRL având asupra acestor construcții doar un drept de creanță.

Contestatoarea

consideră că, în speță, A.V.A.S. București încalcă cu bună știință dispozițiile

art. 59 și următoarele din O.U.G. nr. 51/1998, ceea ce atrage nulitatea

absolută a procesului-verbal de aplicare a sechestrului.

Mai arată că,

A.V.A.S. București nu va putea vinde niciodată aceste construcții în baza

procesului-verbal de aplicare a sechestrului, deoarece construcțiile respective

nu sunt intabulate; prin imposibilitatea vânzării la licitație a acestor

construcții SC I. SRL Sibiu rămâne fără sumele admise în primă instanță

reprezentând contravaloarea dreptului său de creanță. La rândul său și A.V.A.S.

București rămâne fără sumele respective, sume care trebuie de fapt virate în

contul trezoreriei statului român, pe când SC A. SA Sibiu rămâne cu construcțiile

respective fără să le plătească.

Pentru a evita

această situație, SC I. SRL Sibiu a solicitat Autorității pentru Valorificarea

Activelor Bancare București, prin Adresa nr. 446 din 3 ianuarie 2012 să ridice

sechestrul în cauză, însă aceasta a refuzat.

Asupra

procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 3237 din 19 august 2003 au

fost aplicabile dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958 cu privire la

prescripția extinctivă, aceste dispoziții fiind preluate în prezent de C. civ.

Conform acestor dispoziții dreptul de a cere executarea silită în temeiul

oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.

În speță, dacă

procesul-verbal de aplicare a sechestrului a fost întocmit la data de 19 august

2003, el s-a prescris la data de 19 august 2006.

De asemenea, în cauză

sunt aplicabile și dispozițiile articolului 389 C. proc. civ. privind

perimarea.

Prin Sentința civilă

nr. 4147 din 29 mai 2012, Judecătoria Sibiu a admis excepția de necompetență

materială și a declinat competența soluționării cererii în favoarea Curții de

Apel București.

Prin Sentința civilă

nr. 104 din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a

admis cererea formulată de reclamanta SC I. SRL, prin lichidator judiciar, în

contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. și a constatat perimat procesul-verbal de

aplicare a sechestrului nr. 3237/2003 emis de A.V.A.S.

Pentru a pronunța

această sentință, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport

de excepția perimării, analizată cu precădere, conform art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., instanța a reținut următoarele:

Prin adresa emisă la

data de 17 martie 2000, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a

comunicat reclamantei titlul executoriu a obligației de plată a sumei de 9.735.722.862

lei, preluate prin contractul de cesiune de creanță nr. 727441/1999 încheiat cu

B.A., în calitate de cedent, în temeiul art. 21 din O.G. nr. 55/1999.

Prin procesul-verbal

de aplicare a sechestrului nr. 3237 din data de 19 august 2003, Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Bancare (în prezent Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului) a dispus sechestrarea și indisponibilizarea

bunurilor proprietatea debitoarei SC I. SRL.

Din susținerile

reclamantei, necontestate de către pârâta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului reiese că de la data aplicării sechestrului, 19 august 2003,

nu au fost întreprinse alte acte de executare, cauza rămânând în nelucrare mai

mult de șase luni, din culpa creditorului, astfel încât, față de dispozițiile

art. 389 C. proc. civ., procesul-verbal de sechestru este perimat de drept.

Pentru

considerentele, mai sus arătate în temeiul art. 389 C. proc. civ., curtea de

apel a admis cererea și a constatat perimarea actului de executare.

Împotriva sentinței

curții de apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S., întemeindu-se pe dispozițiile

art. 304 pct. 3, 9 și art. 304

1

și solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârii recurate și, pe fondul cauzei, respingerea în totalitate a

acțiunii formulate împotriva A.V.A.S., ca neîntemeiată.

Pe cale de excepție,

în considerarea prevederilor art. 166 C. proc. civ., art. 1200 pct. 4 C. civ.

și art. 1201 C. civ., recurenta invocă excepția puterii lucrului judecat, în

susținerea acestei excepții arătând că SC I. SRL, la data de 16 decembrie 2011

a solicitat, în contradictoriu cu A.V.A.S., anularea procesului-verbal de

sechestru nr. 3237 din 1 noiembrie 2006, constituindu-se Dosarul nr.

16229/306/2011. În raport de acest dosar, consideră că există autoritate de

lucru judecat, fiind îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză,

prevăzută de art. 1201 C. civ.

Pe fondul cauzei,

invocă prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei, în

conformitate cu dispozițiile art. 49, alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.

Arată că, potrivit

acestor dispoziții speciale:

(1) Termenul de

prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la

data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care

se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii

faptului sau încheierii actului dacă legea nu prevede un termen mai scurt.

Or, reclamanta, în

acțiunea formulată, contestă un proces-verbal de licitație întocmit în data de

26 martie 2004, solicitând constatarea nulității absolute a acestuia, fără să

existe niciun motiv de nulitate absolută, așa încât consideră că acțiunea

trebuia formulată în termenul de prescripție.

Referitor la primarea

procesului-verbal de sechestru, așa cum a fost dispusă de instanță, susține că,

în cazul de față, devin incidente dispozițiile art. 1 și 2 din O.U.G. nr.

51/1998, potrivit cărora creanțele neperformante preluate de la băncile cu

capital parțial de stat, creanțele comerciale asociate creanțelor neperformante

preluate sunt supuse valorificării în procedura reglementată de această lege în

scopul creșterii gradului de solvabilitate a acestora.

În ce privește

prescripția arată că, potrivit reglementarilor speciale în materie, respectiv

art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, privind valorificarea unor active ale

statului, aprobată prin Legea nr. 409/2001: "Termenul de prescripție a

dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de A.V.A.S.,

constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au

fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani".

Susține că A.V.A.S. a

efectuat acte de executare în interiorul termenului de prescripție și, drept

urmare, consideră că nu se poate vorbi despre perimarea procesului-verbal și

nici despre prescripție, cu atât mai mult dacă sunt luate în considerare

prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, republicată, potrivit cărora

"de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile

judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau

bunurilor sale".

Recurenta-pârâtă și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 9 și art. 304

1

C. proc. civ., formulând criticile mai sus menționate, fără să motiveze în

vreun fel invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Recursul pârâtei este

fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Din examinarea

actelor dosarului, se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței

la data de 14 februarie 2012, contestatoarea SC I. SRL a solicitat, în

principal, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de sechestru

nr. 3237 din 19 august 2003 încheiat de A.V.A.S., respectiv să se dispună

anularea acestuia, iar în subsidiar, să se constate că acesta este prescris și

perimat.

Din perspectiva

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., este de subliniat, în primul

rând, că, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 137 (1) C. proc. civ.,

a analizat prioritar excepția perimării, așa cum a fost invocată ea de către

contestatoare și a constatat perimarea actului de executare și anume, perimarea

procesului-verbal de sechestru, or, în raport de cele dispuse la art. 389 (1)

C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 391 C. proc. civ., cu caracter

obligatoriu privind perimarea executării, este inadmisibil a se constata

perimarea unui act, respectiv a procesului-verbal de sechestru, instanța

trebuind să se pronunțe asupra executării.

În același sens sunt

și dispozițiile art. 399 (1) C. proc. civ., conform cărora împotriva executării

silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație

de către cei interesați sau vătămați prin executare, în speță, contestația la

executare fiind îndreptată împotriva unui proces-verbal de sechestru, dar tot

atât de adevărat este că, în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol,

nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la

efectuarea oricărui act de executare, atrage sancțiunea anulării actului

nelegal, or, în prezenta cauză, instanța, soluționând cauza prin constatarea

perimării procesului-verbal de sechestru, nu a dat relevanță și prevederilor

conținute în alin. (2) al art. 399 C. proc. civ.

Astfel fiind, se

impunea ca instanța să pună în discuția părților recalificarea sau clarificarea

obiectului cererii deduse judecății, având în vedere că, în speță,

solicitându-se anularea sau constatarea perimării și/sau prescrierii unui

proces-verbal de sechestru, instanța, găsind susținerile contestatoarei ca

fiind probate și întemeiate și admițând contestația la executare, în mod

necesar trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 391 și art. 404 (1) C.

proc. civ. și să anuleze actul de executare contestat.

Drept consecință, în

considerarea dispozițiilor art. 315 (1) C. proc. civ. se va proceda la casarea

sentinței curții de apel și i se va trimite cauza spre rejudecare, ocazie cu

care vor fi examinate și susținerile formulate de pârâtă în recurs și anume:

Excepția puterii

lucrului judecat, invocată în raport de dispozițiile art. 166 C. proc. civ.,

art. 1200 pct. 4 și art. 1201 C. civ. și întemeiată de recurentă pe existența

unei triple identități de părți, obiect și cauză a prezentului dosar cu Dosarul

nr. 16229/306/2011.

Prescrierea dreptului

material la acțiune al reclamantei SC I. SRL, conform dispozițiilor art. 49

alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.

Eronata constatare a

perimării procesului-verbal de sechestru, așa cum a fost dispusă de instanță,

fără observarea incidenței în speță a dispozițiilor art. 1, 2 și 13 alin. (5)

din O.U.G. nr. 51/1998.

Neobservarea faptului

că, în speță, actele de executare au fost efectuate în interiorul termenului

special de prescripție, reglementat de dispozițiile art. 13 alin. (5) din

O.U.G. nr. 51/1998, cu atât mai mult, cu cât, trebuiau avute în vedere și

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 republicată.

Față de cele mai sus

arătate, se va admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S., împotriva sentinței

curții de apel care va fi casată și se va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

împotriva Sentinței civile nr. 104 din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a civilă, casează hotărârea atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2013.

Procesat de GGC - GV