ÎCCJ, decizie (scj.ro #82180)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82180) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Recurs. Indicarea greșită, de către
judecătorie, a căii de atac.
Cuprins pe materii
: Drept procesual civil. Contestație la executare.
Recurs.
Index alfabetic
:
Drept procesual civil.
-
Contestație la executare.
-
Recurs.
C.
pr
.
civ
.:
art
. 400
1
,
art
. 401
alin. (2),
art
. 402 alin. (2).
Potrivit
art
.
402 alin. (2)
C.pr.civ
., hotărârea
pronunțată cu privire la contestația la executare se dă
fără drept de apel, cu excepția hotărârii
pronunțate în temeiul
art
. 400
1
și
art
. 401 alin. (2)
C.pr.civ
.
Indicarea greșită de către judecătorie a denumirii
căii de atac aflată la dispoziția părților nu poate
conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire
la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii.
Î.C.C.J., Secția civilă și
de proprietate intelectuală, decizia
nr
. 532 din
27 ianuarie 2005.
Prin cererea înregistrată la 17 iunie
2003, T.E.L. a solicitat, în contradictoriu cu S.P. și Biroul Executorului
Judecătoresc C.I., anularea procesului verbal de sechestru definitiv
și a publicației de vânzare imobiliară.
Prin sentința civilă
nr
. 6321 din 20
octombrie 2003, Judecătoria Sibiu a admis contestația la
executare precizată, a anulat formele de executare - respectiv
procesul-verbal de sechestru definitiv, publicația de vânzare
imobiliară și procesul-verbal de licitație - reținând, în
esență, că T.E. nu avea calitatea de debitor al intimatei,
pentru a i se pune în vânzare partea sa din apartamentul
nr
. 24 din Sibiu.
Curtea de Apel Alba Iulia a respins, prin decizia civilă
nr
. 331 din 3 martie 2004, apelul declarat de executorul
judecătoresc și creditoarea S.P.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea S.P.,
susținând că soții T. i-au fraudat drepturile, astfel
încât greșit contestația la executare a fost admisă.
La termenul din 27 ianuarie 2005, Înalta Curte a pus în discuție
excepția admisibilității prezentului recurs, în raport cu
dispozițiile
art
. 402 alin. (2)
C.pr.civ
.
Excepția fiind fondată, a fost admisă.
Recursul a fost respins ca inadmisibil,
pentru următoarele considerente.
Potrivit
art
. 402 alin. (2)
C.pr.civ
.,
hotărârea pronunțată cu privire la contestația la executare
se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii
pronunțate în temeiul
art
. 400
1
și
art
. 401 alin. (2)
C.pr.civ
.
Aceasta înseamnă că hotărârea dată asupra contestației
la executare este supusă unei singure căi de atac, aceea a
recursului. Or, în cauză, astfel cum a rezultat din expunerea
lucrărilor dosarului, s-a soluționat deja calea de atac permisă
de lege, prin decizia Curții de Apel Alba Iulia.
Indicarea greșită de către judecătorie a denumirii
căii de atac aflată la dispoziția părților nu poate
conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire
la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii.
De aceea, văzând că un recurs împotriva sentinței
pronunțate în contestația la executare a fost deja soluționat de
Curtea de Apel Alba Iulia (chiar dacă sub denumirea greșită de
„apel”), prezentul recurs apare ca inadmisibil.