ÎCCJ, decizie (scj.ro #82180)

Recurs. Indicarea greșită, de către judecătorie, a căii de atac. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Contestație la executare. Recurs. Index alfabetic : Drept procesual civil. - Contestație la executare. - Recurs. C. pr . civ .: art . 400 1 , art . 401 alin. (2), art . 402 alin. (2). Potrivit art . 402 alin. (2) C.pr.civ ., hotărârea pronunțată cu privire la contestația la executare se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art . 400 1 și art . 401 alin. (2) C.pr.civ . Indicarea greșită de către judecătorie a denumirii căii de atac aflată la dispoziția părților nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 532 din 27 ianuarie 2005. Prin cererea înregistrată la 17 iunie 2003, T.E.L. a solicitat, în contradictoriu cu S.P. și Biroul Executorului Judecătoresc C.I., anularea procesului verbal de sechestru definitiv și a publicației de vânzare imobiliară. Prin sentința civilă nr . 6321 din 20 octombrie 2003, Judecătoria Sibiu a admis contestația la executare precizată, a anulat formele de executare - respectiv procesul-verbal de sechestru definitiv, publicația de vânzare imobiliară și procesul-verbal de licitație - reținând, în esență, că T.E. nu avea calitatea de debitor al intimatei, pentru a i se pune în vânzare partea sa din apartamentul nr . 24 din Sibiu.

Curtea de Apel Alba Iulia a respins, prin decizia civilă nr . 331 din 3 martie 2004, apelul declarat de executorul judecătoresc și creditoarea S.P. Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea S.P., susținând că soții T. i-au fraudat drepturile, astfel încât greșit contestația la executare a fost admisă. La termenul din 27 ianuarie 2005, Înalta Curte a pus în discuție excepția admisibilității prezentului recurs, în raport cu dispozițiile art . 402 alin. (2) C.pr.civ . Excepția fiind fondată, a fost admisă. Recursul a fost respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente. Potrivit art . 402 alin. (2) C.pr.civ ., hotărârea pronunțată cu privire la contestația la executare se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art . 400 1 și art . 401 alin. (2) C.pr.civ . Aceasta înseamnă că hotărârea dată asupra contestației la executare este supusă unei singure căi de atac, aceea a recursului.

Or, în cauză, astfel cum a rezultat din expunerea lucrărilor dosarului, s-a soluționat deja calea de atac permisă de lege, prin decizia Curții de Apel Alba Iulia. Indicarea greșită de către judecătorie a denumirii căii de atac aflată la dispoziția părților nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii. De aceea, văzând că un recurs împotriva sentinței pronunțate în contestația la executare a fost deja soluționat de Curtea de Apel Alba Iulia (chiar dacă sub denumirea greșită de „apel”), prezentul recurs apare ca inadmisibil.