ÎCCJ, decizie (scj.ro #82752)

Obligația

coproprietarilor unui imobil de plată a contravalorii îmbunătățirilor efectuate

de un terț.  Divizibilitate

Potrivit  art.

1041 C.civ., obligația solidară nu se prezumă, ci trebuie să fie stipulată

expres sau să rezulte din lege; de aceea obligația de plată a contravalorii

îmbunătățirilor efectuate de o persoană  la un imobil aflat în

coproprietate se divide între coproprietari în funcție de cotele pe care

aceștia le dețin.

Secția civilă, decizia nr.1883 din 15 mai 2002

Prin sentința civilă nr.846 din 4 iulie

2000 Judecătoria Găești a admis acțiunea reclamantului D.G.S. iar pârâtul

I.I. a fost obligat să-i restituie acestuia bunurile pretinse prin acțiune și

să-i plătească suma de 21.471.910,87 lei reprezentând contravaloarea

îmbunătățirilor efectuate la construcție.

Cu referire la pretenția privind contravaloarea lucrărilor executate la

construcție a căror întindere a fost stabilită prin expertiza tehnică

efectuată, în cauză, instanța a considerat că reclamantul și-a valorificat

acest drept de creanță în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul

nr.167/1958, care începe să curgă de la data la care reclamantul a luat

cunoștință de hotărârea judecătorească prin care pârâtul a fost recunoscut ca

proprietar, hotărâre ce a devenit irevocabilă la 15 septembrie 1997 când s-a

pronunțat decizia nr.2019 a Curții de Apel Ploiești.

Sentința nr. 846/2000 a rămas definitivă prin decizia nr.17 din 10 ianuarie

2001 a Tribunalului  Dâmbovița, ca urmare a respingerii apelului formulat

de pârât,și a devenit irevocabilă prin decizia nr.906 din 28 martie 2001

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a respins ca nefondat

recursul declarat de pârât.

Recursul în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C.proc. civ.,

referitor la încălcarea esențială a legii, este fondat.

Dreptul reclamantului de a pretinde plata contravalorii lucrărilor de

îmbunătățiri executate la construcția morii, este un drept de creanță supus

prescripției extinctive de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958

privitor la prescripția extinctivă.

Momentul din care începe să curgă acest termen este acela în care reclamantul

era în drept să pretindă contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului și

care nu coincide cu anul executării lucrărilor și nici cu anul 1994 când acesta

nu a mai folosit imobilul, ci cu data când proprietarul-pârât a fost pus în

posesia morii, conform procesului verbal nr.330 din 28 ianuarie 1998 încheiat

de executorul judecătoresc de la lângă Judecătoria Târgoviște, în executarea

sentinței civile nr.1302 din 24 aprilie 1996 a Judecătoriei Găești rămasă

definitivă prin decizia nr.9031/1997 a Tribunalului Dâmbovița și investită cu

formula executorie.

Cum acțiunea reclamantului a fost introdusă la 9 noiembrie 1998, deci înăuntrul

termenului general de prescripție de 3 ani, pretenția la plata contravalorii

îmbunătățirilor nu este prescrisă.

Sub aspectul obligării la plata întregii sume de 21.471.910,87 lei,

reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului morii, a pârâtului

I.I. care deține doar o cotă parte de ½ din dreptul de proprietate

asupra acestui imobil, cealaltă parte aparținând fratelui său, hotărârile

pronunțate în cauză sunt nelegale.

Astfel, în cazul obligațiilor cu pluralitate de subiecte – mai mulți creditori

sau mai mulți debitori între care creanța sau datoria se divide de plin drept -

divizibilitatea drepturilor și obligațiilor constituie regula.

Excepția de la regula de drept comun a divizibilității o constituie obligațiile

solidare, în cazul cărora datoriile sau creanțele nu se mai divid între

subiectele pasive sau active ale raportului juridic obligațional.

Solidaritatea pasivă, ca excepție de la regula divizibilității datoriei,

izvorăște din voința părților ori din lege, deci nu se prezumă, ci trebuie

stipulată expres.

Într-adevăr, art.1041 C.civ. prevede că „obligația solidară nu se prezumă,

trebuie să fie stipulată expres; această regulă nu încetează decât numai când

obligația solidară are loc de drept în virtutea legii”.

Cum, în speță, solidaritatea obligațiilor  nu a fost expres prevăzută de

părți , în mod greșit instanțele au aplicat-o, încălcând principiul de drept al

divizibilității obligațiilor.

Față de considerentele menționate, recursul în anulare  se va admite, iar,

în fond, sentința va fi  schimbată în partea referitoare la cuantumul

îmbunătățirilor aduse construcției morii și care este de 10.735.596 lei,

în  funcție de cota parte de ½ , iar nu de 21.471.910,87 lei cât

s-a acordat de instanțe, cu încălcarea principiului divizibilității drepturilor

și obligațiilor.