ÎCCJ, decizie (scj.ro #82752)

Obligația coproprietarilor unui imobil de plată a contravalorii îmbunătățirilor efectuate de un terț. Divizibilitate Potrivit art. 1041 C.civ., obligația solidară nu se prezumă, ci trebuie să fie stipulată expres sau să rezulte din lege; de aceea obligația de plată a contravalorii îmbunătățirilor efectuate de o persoană la un imobil aflat în coproprietate se divide între coproprietari în funcție de cotele pe care aceștia le dețin. Secția civilă, decizia nr.1883 din 15 mai 2002 Prin sentința civilă nr.846 din 4 iulie 2000 Judecătoria Găești a admis acțiunea reclamantului D.G.S. iar pârâtul I.I. a fost obligat să-i restituie acestuia bunurile pretinse prin acțiune și să-i plătească suma de 21.471.910,87 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la construcție.

Cu referire la pretenția privind contravaloarea lucrărilor executate la construcție a căror întindere a fost stabilită prin expertiza tehnică efectuată, în cauză, instanța a considerat că reclamantul și-a valorificat acest drept de creanță în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, care începe să curgă de la data la care reclamantul a luat cunoștință de hotărârea judecătorească prin care pârâtul a fost recunoscut ca proprietar, hotărâre ce a devenit irevocabilă la 15 septembrie 1997 când s-a pronunțat decizia nr.2019 a Curții de Apel Ploiești. Sentința nr. 846/2000 a rămas definitivă prin decizia nr.17 din 10 ianuarie 2001 a Tribunalului Dâmbovița, ca urmare a respingerii apelului formulat de pârât,și a devenit irevocabilă prin decizia nr.906 din 28 martie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârât.

Recursul în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C.proc. civ., referitor la încălcarea esențială a legii, este fondat. Dreptul reclamantului de a pretinde plata contravalorii lucrărilor de îmbunătățiri executate la construcția morii, este un drept de creanță supus prescripției extinctive de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Momentul din care începe să curgă acest termen este acela în care reclamantul era în drept să pretindă contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului și care nu coincide cu anul executării lucrărilor și nici cu anul 1994 când acesta nu a mai folosit imobilul, ci cu data când proprietarul-pârât a fost pus în posesia morii, conform procesului verbal nr.330 din 28 ianuarie 1998 încheiat de executorul judecătoresc de la lângă Judecătoria Târgoviște, în executarea sentinței civile nr.1302 din 24 aprilie 1996 a Judecătoriei Găești rămasă definitivă prin decizia nr.9031/1997 a Tribunalului Dâmbovița și investită cu formula executorie. Cum acțiunea reclamantului a fost introdusă la 9 noiembrie 1998, deci înăuntrul termenului general de prescripție de 3 ani, pretenția la plata contravalorii îmbunătățirilor nu este prescrisă.

Sub aspectul obligării la plata întregii sume de 21.471.910,87 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului morii, a pârâtului I.I. care deține doar o cotă parte de ½ din dreptul de proprietate asupra acestui imobil, cealaltă parte aparținând fratelui său, hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale. Astfel, în cazul obligațiilor cu pluralitate de subiecte – mai mulți creditori sau mai mulți debitori între care creanța sau datoria se divide de plin drept - divizibilitatea drepturilor și obligațiilor constituie regula. Excepția de la regula de drept comun a divizibilității o constituie obligațiile solidare, în cazul cărora datoriile sau creanțele nu se mai divid între subiectele pasive sau active ale raportului juridic obligațional.

Solidaritatea pasivă, ca excepție de la regula divizibilității datoriei, izvorăște din voința părților ori din lege, deci nu se prezumă, ci trebuie stipulată expres. Într-adevăr, art.1041 C.civ. prevede că „obligația solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres; această regulă nu încetează decât numai când obligația solidară are loc de drept în virtutea legii”. Cum, în speță, solidaritatea obligațiilor nu a fost expres prevăzută de părți , în mod greșit instanțele au aplicat-o, încălcând principiul de drept al divizibilității obligațiilor. Față de considerentele menționate, recursul în anulare se va admite, iar, în fond, sentința va fi schimbată în partea referitoare la cuantumul îmbunătățirilor aduse construcției morii și care este de 10.735.596 lei, în funcție de cota parte de ½ , iar nu de 21.471.910,87 lei cât s-a acordat de instanțe, cu încălcarea principiului divizibilității drepturilor și obligațiilor.