ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 386/2018

Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza înscrisurilor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13/FCJI din 23 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori- noul C. proc. pen.-CCJI, în dosarul nr. x/2017, în baza art. 107, art. 112 alin. 1și 2 raportat la art. 58 alin. (1)-(5) și 7 din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a respins cererea formulată de Tribunalul Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, cu privire la predarea temporară a persoanei solicitate A., cetățean bulgar, în prezent aflat în stare de deținere în Penitenciarul Iași, în executarea mandatului european de arestare emis la data de 13 aprilie 2017, în dosarul penal nr. x/2016, de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, de judecător C., întemeiat pe Hotărârea Tribunalului Penal Specializat din 5 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2916, prin care s-a dispus măsura preventivă a arestării, în vederea cercetării penale/judecării persoanei solicitate în dosar nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, pentru comiterea infracțiunii de participație la o organizație infracțională, prevăzută de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar. Cheltuielile judiciare în sumă de 300 RON au rămas în sarcina statului. În baza dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției. În baza dispozițiilor art. 273 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., art. 7 alin. (2) și art. 10 din Legea nr. 178/1997, raportat la Ordinul comun al Ministerului Justiției nr. 772/C din 5 martie 2009 și al Ministerului Finanțelor nr. 414/2009, s-au fost admise cererile formulate de traducătorul autorizat de limbă engleză D., pentru serviciile de traducere efectuate din limba română în limba engleză și din limba engleză în limba română, și s-a dispus plata următoarelor sume: 50,34 RON, potrivit facturii nr. x din 19.12.2017; 33,56 RON, potrivit facturii nr. x din 22.12.2017; 67,12 RON, potrivit facturii nr. x din 11.01.2018, 100,68 RON, potrivit facturii nr. x din 23.01.2018, 67,12 RON, potrivit facturii nr. x din 13.02.2018 și 100,68 RON, potrivit facturii nr. x din 20.02.2018. În baza dispozițiilor art. 273 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., art. 7 alin. (1), (2) și 3 lit. a) și c) și art. 10 din Legea nr. 178/1997, raportat la Ordinul comun al Ministerului Justiției nr. 772/C din 5 martie 2009 și al Ministerului Finanțelor nr. 414/2009 s-au admis, în parte, cererile formulate de traducătorul autorizat de limbă bulgară, E. și s-a dispus plata către traducătorul autorizat de limbă bulgară, E., a următoarelor sume: suma de 69,45 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară și din limba bulgară în limba română, în ședința de judecată din data de 28.12.2017; suma de 190 RON, reprezentând cheltuielile privind cazarea pentru data de 27.12.2017, la F., Iași; suma de 16,84 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la Aeroportul Iași la F. Iași; suma de 759 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul aerian pe ruta București-Iași, Iași-București, pentru data de 28.12.2017; sume cuprinse în factura nr. x/28.12 2017; suma de 69,45 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară și din limba bulgară în limba română, în ședința de judecată din data de 12.01.2018, sumă cuprinsă în factura nr. x/12.01.2018; suma de 138,90 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară și din limba bulgară în limba română, în ședința de judecată din data de 16.01.2018; suma de 7,40 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la instanță, sume cuprinse în factura nr. x/16.01.2018; suma de 138,90 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară și din limba bulgară în limba română, în ședința de judecată din data de 31.01.2018; suma de 6,93 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la instanță, sume cuprinse în factura nr. x/31.01.2018; suma de 138,90 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară și din limba bulgară în limba română, în ședința de judecată din data de 31.01.2018; - suma de 6,93 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la instanță, sume cuprinse în factura nr. x/31.01.2018; suma de 23,67 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la instanță, sume cuprinse în factura nr. x/31.01.2018; suma de 69,45 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară și din limba bulgară în limba română, în ședința de judecată din data de 20.02.2018; suma de 190 RON, reprezentând cheltuielile privind cazarea pentru data de 19.02.2018, la F., Iași; suma de 721 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul aerian pe ruta București-Iași, Iași-București, pentru data de 20.02.2018; sume cuprinse în factura nr. x/20.02.2018: suma de 18,92 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la Aeroportul Iași la F. Iași la data de 19.02.2018; suma de 138,90 RON, reprezentând onorariul pentru serviciile de interpretariat efectuate din limba română în limba bulgară și din limba bulgară în limba română, în ședința de judecată din data de 23.02.2018; suma de 190 RON, reprezentând cheltuielile privind cazarea pentru data de 22.02.2018, la F., Iași; suma de 791 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul aerian pe ruta București-Iași, Iași-București, pentru data de 23.02.2018; sume cuprinse în factura nr. x/23.02.2018; suma de 15,05 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la Aeroportul Iași la F. Iași la data de 22.02.2018; suma de 8,37 RON, reprezentând cheltuielile privind transportul de la instanță la data de 20.02.2018.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pe rolul Curții de Apel Iași a fost înregistrată, sub nr. x/2017, din data de 07 noiembrie 2017, cererea formulată de Tribunalul Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, privind executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul Penal Specializat din Sofia la data de 13 aprilie, în dosar nr. x/2016, de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, persoana solicitată A. fiind cercetată/judecată pentru comiterea infracțiunii de participație la o organizație infracțională, prevăzută de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar, prin predarea temporară pentru maximul de un an.

Mandatul european de arestare a fost înaintat instanței în limba română și în limba bulgară. După primirea mandatului european de arestare, la termenul de judecată din 14 noiembrie 2014, s-a adus la cunoștința persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, conținutul și efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitent, punându-i-se în vedere caracterul irevocabil al consimțământului dat și caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza consimțământului dat, precum și drepturile persoanei private de libertate în procedura de executare a unui mandat european de arestare, un exemplar al informării fiindu-i înmânată și un exemplar se află la dosar.

S-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., acesta declarând că este de acord să fie predat temporar autorității judiciare Tribunalul Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, emitentă a mandatului european de arestare. Totodată, persoana solicitată a declarat că nu renunță la regula specialității, că a înțeles conținutul regulii specialității și efectele consimțământului la predare. A declarat că nu a mai fost urmărit penal, judecat sau condamnat pentru aceleași fapte ca acelea care motivează mandatul european de arestare în alte state membre sau state terțe.

În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare, s-a constatat că Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, prin judecător C., a emis mandatul european de arestare la data de 13 aprilie 2017, în dosar nr. x/2016, pe numele persoanei solicitate A., prin care se solicită arestarea și predarea temporară a persoanei solicitate care este judecată de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, pentru săvârșirea infracțiunii de "participație la o organizație infracțională", prevăzută de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar.

Fapta este încadrată juridic în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar. S-a reținut că faptele sunt astfel descrise, în cuprinsul mandatului european de arestare:

"În perioada, începând cu data neidentificată în cursul anului 2009 până în luna august 2011, pe raza mun. Sofia, persoana în cauză a participat la un grup infracțional organizat pe o durată continuu, compus dintrei persoane B., G. și H., în scop de a comite infracțiuni coordonate pe teritoriul țării, prev. de art. 321 alin. (1) și art. 214 alin. (1) din C. pen., furtul fiind format din motive interesate - însușire de bunuri patrimoniale - infracțiune prev. de art. 321 alin. (3), par. 2, pt. 2 rap. cu alin. (2) din C. pen."

S-a reținut că infracțiunea este marcată de autoritatea judiciară emitentă în categoria "participare la o organizație infracțională", situație ce exonerează autoritatea judiciară de executare să verifice regula dublei incriminări. Mandatul european de arestare se bazează pe mandatul de arestare emis prin hotărârea Tribunalului Penal Specializat din 5 aprilie 2017 în legătură cu dosarul penal nr. x/2016. Durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiunea comisă este de 10 ani închisoare. Tribunalul Penal Specializat Sofia, Bulgaria, a solicitat predarea temporară a persoanei solicitate, motivat de faptul că până la executarea pedepsei aplicate inculpatului A. de instanța română, prescripția urmăririi penale a persoanei solicitate va expira. Autoritatea judiciară bulgară a solicitat o predare temporară a inculpatului pe durata de un an și Tribunalul Penal Specializat are sarcina de a garanta că nu îl va elibera pe inculpat și îl va trimite către România după soluționarea dosarului.

La solicitarea Curții, în legătură cu garanțiile privind returnarea persoanei solicitate în stare de deținere, în caz de modificare a măsurii arestării preventive în procedurile interne bulgare sau a eventualei achitări în proces a persoanei solicitate (adresa fila 10 vol. II instanță), autoritatea judiciară emitentă a transmis următoarele informații: s-a precizat în adresă că reformarea măsurii preventive ar putea fi dezbătută în orice moment în timpul acțiunilor în instanță și această hotărâre are drept de apel și protest în cadrul Curții de Apel Criminal Specializat și, în acest caz, tribunalul de primă instanță nu ar putea interveni și nici nu ar putea garanta o hotărâre judiciară în apel.

La solicitarea instanței (adresa fila 10 dosar, vol II) dacă perioada de un an, pentru care se solicită predarea temporară a persoanei solicitate, acoperă toate fazele procesuale, judecata în fond, apel, căi de atac; în transpunerea art. 24 alin. (2) din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene, care sunt obligațiile autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare cu privire la persoana predată temporar, în stare de deținere, având în vedere că persoana solicitată se află în executarea pedepsei de 17 ani închisoare și cum urmează să procedeze pentru returnarea persoanei solicitate în România, dacă autoritățile judiciare bulgare îl pun în libertate din măsura arestării preventive în cursul procesului penal sau în situația în care ar interveni achitarea sa în procesul penal din Bulgaria. Autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare a comunicat instanței că perioada de un an, pentru care se solicită predarea temporară a persoanei solicitate, se referă la judecarea cauzei la instanța de fond. În caz că procesul ar parcurge una dintre procedurile simplificate prevăzute de Codul de procedură bulgar, acest termen ar putea să cuprindă și judecarea sa la instanța de fond, la cea de apel și de recurs. În caz că termenul de un an ar expira și cauza nu s-a încheiat la instanța de fond, Tribunalul Penal Specializat, în aceste împrejurări ar urma să îl dea pe inculpatul A. înapoi în România. În cadrul procedurii simplificate, soluționarea cauzei s-ar putea încheia foarte repede, în cadrul a două luni. În aplicarea art. 24 alin. (2) din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene, obligațiile instanței bulgare, Tribunalul Specializat Penal, în privința inculpatului, urmează a fi reglementate printr-un acord scris cu instanța română. În cazul în care măsura preventivă aplicată inculpatului A. în cauza penală din Bulgaria ar fi schimbată în una mai ușoară, nu ar urma ca persoana privată de libertate să fie eliberată din arest/penitenciar, întrucât acesta are un statut de persoană privată de libertate, predată temporar către autoritățile bulgare pentru a fi judecat. Conform legilor bulgare nu sunt prevăzute expres proceduri viitoare, referitoare la înapoierea persoanei temporar predate în statul respectiv, acesta urmând a fi specificate în acord. Totodată, autoritatea bulgară a precizat că în caz că autoritatea judiciară bulgară ar schimba măsura preventivă aplicată persoanei în cauza penală bulgară sau că ar fi justificată în timpul procesului de judecată în Bulgaria, persoana solicitată va rămâne reținută în arest/penitenciar, întrucât există un alt motiv pentru reținerea sa, anume acela că a fost condamnată de o instanță română, fiindu-i aplicată pedeapsa de 17 ani închisoare. Urmează să fie predată în România pentru executarea pedepsei, după expirarea termenului de atacare a sentinței în cadrul termenului de un an indicat de instanța bulgară, în caz că instanța română ar permite predarea lui. Fiecare organ judiciar din Bulgaria, după aprecierea situației juridice a inculpatului, A., se obligă a lua în considerare faptul că acesta din urmă a fost condamnat, fiindu-i aplicată pedeapsa cu închisoare de 17 ani în România (dosar C.A. - semnată de judecătorul emitent al mandatului european de arestare).

Prin adresa, persoana de contact, judecător la Tribunalul Penal Specializat Sofia, a arătat că perioada de un an pentru care se solicită predarea temporară a persoanei solicitate, acoperă toate etapele procesuale, fond, recurs, proces-casație. Persoana solicitată va fi predată pentru o perioadă temporară, conform condițiilor și pentru un anumit termen, conform acordului dintre organele emitente, conform art. 50 din Statutul pentru extrădări și mandate europene de arestare și în baza art. 24 paragraful 2 din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară emitentă trebuie să își asume obligația că atunci când se va soluționa procesul să îl înapoieze în România. Tribunalul de primă instanță competent, Tribunalul Specializat, are sarcina de a garanta că acest tribunal nu îl va elibera pe inculpat și îl va remite autorității judiciare competente din România, după soluționarea cazului. Reformarea măsurii arestului preventiv a inculpatului ar putea fi discutată în orice moment în timpul procedurilor Tribunalului, conform art. 270 C. pen. bulgar. Această hotărâre ar putea avea drept de apel și întâmpinare la Curtea de Apel Penal Specializat. În acest caz, prima instanță nu ar putea interveni și nici nu ar putea garanta hotărârea judiciară în apel. Sunt puține șanse pentru Curtea de Apel să elibereze inculpatul deoarece fiecare cameră de proces estimează probele în cauză și dacă dovezile din dosar indică un adevărat pericol ca inculpatul s-ar putea sustrage sau ar putea comite o infracțiune .

În urma precizărilor autorității judiciare bulgare, s-a încheiat cu autoritatea emitentă a mandatului european de arestare, judecător C., următorul acord în vederea predării temporare a persoanei solicitate A., semnat și de autoritatea judiciară bulgară, versiunea în limba română și în limba engleză, după cum urmează:

"Art. 1 Acordul se încheie în baza art. 112 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată, ce reglementează predarea amânată sau temporară.

Potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile art. 58 alin. (1)-(5) și 7 se aplică în mod corespunzător. Condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Pentru Româna, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.

Preluarea persoanei predate și returnarea acesteia se fac de către autoritățile competente ale statului emitent, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea și returnarea persoanei predate sunt suportate de statul emitent.

Potrivit art. 58 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, modificată, executarea pedepsei de 17 ani închisoare, potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2016 din 02.03.2017 emis de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015, în baza sentinței penale nr. 579/CPP/2016 din data de 13 iunie 2016 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 154 din data de 02 martie 2017 a Curții de Apel Iași, se consideră suspendată începând cu data la care persoana solicitată, A., este preluată de statul emitent până la data returnării acesteia în România, pentru continuarea executării pedepsei, pe durata predării temporare de 1(un) an a persoanei solicitată.

Art. 2 Autoritatea judiciară de executare, Curtea de Apel Iași, dispune predarea temporară a persoanei solicitate A. către Tribunalul Penal Specializat din Sofia, emitent al mandatului european de arestare, în următoarele condiții:

2.1 Predarea temporară a persoanei solicitate A. are loc în vederea judecării cauzei penale nr. x/2016, aflată pe rolul Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) C. pen. bulgar, în baza mandatului european de arestare din 13 aprilie 2017, emis în dosarul penal nr. x/2016, de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, judecător C.

2.2. Predarea temporară a persoanei solicitate A. se acordă pe o perioadă de 1 (un) an începând cu data preluării, predare temporară pentru care acesta și-a dat consimțământul.

2.3 Persoana solicitată nu renunță la regula specialității, conform art. 115 din Legea 302/2004, modificată.

2.4 Predarea persoanei solicitate, pe teritoriul României, se va efectua de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, conform art. 111 alin. (1) din Legea 302/2004, modificată.

2.5 Convenim ca toate autoritățile judiciare bulgare implicate în procedurile penale de judecată, în primă instanță și în căi de atac, care motivează mandatul european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, A., la data de 13 aprilie 2017, de Tribunalul Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, judecător C., respectă termenul, de un an și perioada de predare temporară, începând cu data preluării de către autoritatea judiciară emitentă a prezentului mandat european de arestare.

2.6 Autoritatea judiciară bulgară se obligă la returnarea persoanei solicitate după curgerea termenului de predare temporară, de 1 (un) an, în stare de deținere, pentru continuarea executării pedepsei de 17 ani închisoare, într-un penitenciar din România, în executarea căreia se afla la momentul predării temporare.

2.7 Cheltuielile aferente preluării și, ulterior, returnării persoanei solicitate A. vor fi suportate de statul bulgar.

Art. 3 Dispozițiile prezentului acord vor fi incluse în dispozitivul hotărârii de predare temporară a persoanei solicitate A.

Art. 4 Alte precizări ale autorității judiciare de emitere (dacă este cazul)…

Art. 5 Autoritatea judiciară de emitere este de acord cu clauzele de mai sus."

S-a reținut că persoana solicitată A. se află în executarea pedepsei de 17 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 579/13 iunie 2016 a Tribunalului Iași, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 154/2 martie 2017 a Curții de Apel Iași, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 628/2 martie 2017 de Tribunalul Iași, și a fost arestat preventiv la 26 aprilie 2015, perioada de executare a pedepsei fiind: 25 aprilie 2015 și expiră la 24 aprilie 2022.

Conform art. 112 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, prin excepția de la alin. (1) - care prevede cazurile de predare amânată - la cererea expresă a statului solicitant, persoana solicitată poate fi predată temporar pe o durată stabilită de comun acord cu autoritățile române și statul solicitant. Textul este transpunerea art. 24 alin. (2) din Decizia-Cadru. Prin urmare, predarea temporară este cererea principală și nu subsecventă unei amânări de predare, fiind motivată și determinată de curgerea prescripției răspunderii penale până la executarea pedepsei la care A. a fost condamnat în România. Condițiile de validitate și de fond pentru emiterea și executarea mandatului european de arestare sunt îndeplinite în cauză.

S-a reținut că din declarația persoanei solicitate și examinarea actelor dosarului, rezultă că nu este incident în cauză nici un motiv de refuz, obligatoriu sau facultativ, a executării mandatului european de arestare. După încheierea acordului pentru predare temporară, instanța de judecată, constatând inadvertențe în garanțiile oferite de autoritatea judiciară bulgară privind returnarea persoanei solicitate în România, în stare de detenție, pentru executarea pedepsei la care a fost condamnat în România, a revenit, solicitând instanței bulgare următoarele informații:

"În urma analizei informațiilor transmise de autoritatea judiciară bulgară anterior și în vederea încheierii acordului de predare temporară, instanța română consideră necesar să ne comunicați dacă în legislația penală bulgară sau în legislația națională de transpunere a deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între state membre, există o dispoziție legală conform căreia o persoană predată temporar, în stare de deținere, rămâne în stare de deținere, în cursul procedurilor penale din Bulgaria, pe motiv că este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate în statul membru de executare, întrucât din adresa semnată de dumneavoastră, transmisă instanței române pentru termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2018 situația condamnării persoanei solicitate în statul de executare ar constitui motiv de menținere a persoanei solicitate în stare de arest/penitenciar, însă din adresa comunicată instanței române pentru același termen de judecată, semnată de judecător I., persoană de contact în EJN în activitățile de terorism și crimă organizată, rezultă că măsura preventivă a arestării, în procedura penală din Bulgaria, poate fi discutată în orice moment în timpul procedurilor, inculpatul-persoană solicitată având la dispoziție căi de atac, la Curtea de Apel Penal Specializat și că prima instanță nu ar putea interveni și nici nu ar putea garanta hotărârea judiciară pronunțată în apel asupra detenției persoanei solicitate, în cadrul procedurii penale interne. Pentru predarea temporară a persoanei solicitate, având în vedere cuantumul mare al pedepsei aplicată de instanța română, în executarea căreia persoana solicitată se află, s-a apreciat că este necesar ca instanța bulgară să ofere garanții ferme legale instanței române că aceasta va fi returnată în România, după trecerea timpului de predare temporară, în stare de deținere, pentru continuarea executării pedepsei, pentru evitarea riscului imposibilității returnării acesteia în stare de deținere.

Exemplificând, în legea română de cooperare judiciară internațională (art. 93 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată), în cazul în care mandatul european de arestare este emis de autoritățile române pentru predare temporară "Persoana predată temporar va rămâne în detenție până la returnarea sa, cu excepția cazului în care autoritățile statului de executare solicită punerea în libertate și, în acest caz, numai dacă persoana nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei. Punerea în libertate a persoanei private de libertate se realizează și atunci când, la expirarea unui termen de cel mult 18 zile de la data revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive sau de la data pronunțării încheierii prin care s-a constatat ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive, persoana predată nu a fost preluată de autoritățile statului de executare. Până la expirarea termenului de 18 zile, persoana predată va rămâne în detenție, la dispoziția autorităților statului de executare."

Autoritatea judiciară bulgară emitentă a mandatului european de arestare a transmis instanței române că nu există dispoziții explicite conform cărora o persoană care urmează a fi predată pentru o perioadă interimară și care se află deja în detenție, va continua să fie în detenție pe timpul procedurilor penale în Republica Bulgaria pe motiv că a fost condamnat în statul de executare cu o pedeapsă privativă de libertate. Totodată, legislația bulgară nu are o dispoziție explicită similară cu dispoziția art. 93 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată.

S-a comunicat că potrivit art. 270 paragraful 1 din C. proc. pen. bulgar, "problema măsurii arestului preventiv poate fi discutată în orice moment în timpul ședințelor din instanță deoarece o nouă cerere a măsurii de detenție în instanță relevant poate fi depusă în cazul în care se schimbă circumstanțele. Dreptul de a solicita o modificare a măsurii arestului preventiv este garantat prin lege pentru orice inculpat indiferent dacă aceeași cerere a fost depusă în instanța bulgară pe baza unui Mandat de Arestare European." .

Prin adresa respectivă, Tribunalul Penal Specializat garantează ferm faptul că persoana solicitată va fi predată în România, garanțiile bazându-se pe acordul semnat între autoritățile judiciare bulgare, Tribunalul Penal Specializat, și române, Curtea de Apel Iași, și că în temeiul punctului 2.6 al acordului, autoritatea judiciară bulgară are obligația de a preda persoana solicitată când se termină perioada de un an, în condiții de detenție, pentru a continua executarea pedepsei de 17 ani închisoare într-un penitenciar din România, în care se află la momentul transmiterii (predării) sale temporare. Acordul semnat în acest fel ar trebui să fie luat în considerare de Curtea de Apel Penal Specializat, care este și instanță finală în procedurile pentru revizuirea măsurii de detenție a inculpatului. Chiar în situația în care măsura de detenție a inculpatului A. în dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului Penal Specializat ar fi schimbată cu o măsură mai blândă, instanța bulgară garantează că persoana nu va fi eliberată din arest (închisoare) deoarece persoana este în detenție pentru alt motiv, și anume acela că trebuie să execute pedeapsa de 17 ani închisoare în România.

Examinând garanțiile oferite de autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanța de fond a reținut că, în situația predării temporare, conform art. 24 alin. (2) ultima teză din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedurile de predare în statele membre, "Acordul se face în scris, iar toate autoritățile statului membru emitent sunt obligate să respecte condițiile acestuia".

De asemenea, a reținut că acordul încheiat între autoritățile judiciare nu ține locul menținerii măsurii arestării preventive în procedurile penale în statul emitent. S-a apreciat că este necesar ca acordul să fie dublat de dispoziții legale interne ale statului membru emitent care să asigure natura custodială a returnării persoanei solicitate în statul membru de executare, în stare de detenție, similar dispozițiilor art. 93 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, text care asigură returnarea persoanei solicitate în stare de detenție, în situația în care mandatul european de arestare este emis de autorități române pentru predare temporară.

De asemenea, s-a reținut că acordul de predare temporară nu are, prin el însuși, natură custodială pentru returnarea persoanei solicitate, dacă nu este susținută de dispoziții legale interne. Prin urmare, a reținut instanța de fond că acordul încheiat nu este suficient pentru menținerea persoanei solicitate în stare de detenție, pe durata predării temporare, acesta neputând ține loc de măsură de arestare sau mandat de executare a pedepsei.

Pe de altă parte, s-a precizat, raportat la garanțiile oferite, că executarea pedepsei de 17 ani închisoare în România este suspendată pe durata predării temporare până la returnarea persoanei solicitate, astfel că, în această perioadă autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare ar trebui să asigure menținerea persoanei solicitate în stare de detenție. Față de gravitatea pedepsei la care a fost condamnat în România și în executarea căreia persoana solicitată se află, returnarea în România pentru continuarea executării pedepsei, în stare de detenție, s-a apreciat că este absolut necesară.

În lipsa unor dispoziții legale interne în statul membru emitent, care să asigure returnarea persoanei solicitate în stare de detenție, garanțiile oferite de autoritatea judiciară bulgară emitentă a mandatului european de arestare, s-a apreciat ca nefiind suficiente pentru a se asigura returnarea persoanei solicitate în stare de deținere în România, măsura arestării sale preventive în procedura penală bulgară putând fi oricând reevaluată în baza dispozițiilor legale interne. Astfel, s-a apreciat că există riscul imposibilității returnării persoanei solicitate în România pentru continuarea executării pedepsei de 17 ani închisoare, în executarea căreia se află.

Cu privire la concluziile procurorului, în sensul dispunerii executării mandatului european de arestare și amânarea predării persoanei solicitate, determinat de executarea pedepsei de 17 ani închisoare, instanța a reținut că autoritatea judiciară bulgară a solicitat expres, emițând mandat european de arestare față de persoana solicitată, predarea sa temporară și nu predarea și amânarea predării. S-a menționat că instanța română nu poate califica, din oficiu, sesizarea autorității judiciare bulgare, care a emis mandatul european de arestare pentru predare temporară și care este explicită și motivată de faptul că răspunderea penală a persoanei solicitate în cauza penală bulgară se prescrie, până la executarea pedepsei la care a fost condamnat în România, în solicitarea de executare și amânare predare, cel puțin în baza principiului curtoaziei internaționale.

Totodată, s-a constatat că sunt aplicabile art. 112 alin. (2) raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, și care, în fapt, reprezintă transpunerea art. 24 alin. (2) din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene, conform cărora în loc să amâne predarea autoritatea judiciară de executare poate preda temporar persoana solicitată, la cererea expresă a statului solicitant.

În concluzie, având în vedere necesitatea returnării persoanei solicitate în România pentru executarea pedepsei și riscul ca aceasta să nu poată fi returnată în stare de detenție, în ipoteza în care s-ar modifica măsura preventivă custodială sau în ipoteza achitării în urma judecății, raportat la răspunsul autorității judiciare bulgare, conform art. 112, art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a respins cererea de predare temporară formulată de Tribunalul Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, cu privire la predarea temporară a persoanei solicitate A., cetățean bulgar, în prezent aflat în stare de deținere în Penitenciarul Iași, în executarea mandatului european de arestare emis la data de 13 aprilie 2017, în dosarul penal nr. x/2016, de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, de judecător C., întemeiat pe Hotărârea Tribunalului Penal Specializat din 5 aprilie 2017 în dosar nr. x/2916, prin care s-a dispus măsura preventivă a arestării, în vederea cercetării penale/judecării persoanei solicitate în dosar nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, pentru comiterea infracțiunii de participație la o organizație infracțională, prevăzută de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au formulat contestații Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și persoana solicitată A.

În argumentarea contestației, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în esență, a criticat hotărârea pe un motiv de nelegalitate în raport de conținutul art. 112 cu referire la art. 58 din Legea nr. 302/2004, respectiv, soluția corectă este de respingere, însă trebuia respinsă cererea de predare și nu de predare temporară, așa cum s-au purtat, ulterior emiterii mandatului european relații între statul solicitant și statul național. Prin sentința nr. 44 din 16 august 2016, Curtea de Apel Iași a dispus amânarea predării până la încetarea procedurilor care-l privesc pe acesta. Acordul încheiat în prezenta cauză între România și Bulgaria nu oferă garanții legale și nu ține loc de mandat de arestare, în sensul că, odată predat, ar putea fi recerut și predat în același timp de către Bulgaria în vederea continuării executării pedepsei. Pentru acest motiv, în raport de dispozițiile prevăzute de legiuitor, a solicitat, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea contestației și înlocuirea dispoziției, în sensul respingerii cererii de predare temporară cu respingerea cererii de mandat european.

Contestatorul persoană solicitată A., în esență, a solicitat admiterea contestației considerând, conform dispozițiilor art. 112 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, că cererea formulată de statul solicitant este admisibilă și poate fi predat temporar pe o durată stabilită de comun acord cu autoritățile române. A precizat că sunt îndeplinite condițiile de validitate și de fond pentru emiterea și executarea mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că este de acord să fie predată temporar autorității judiciare, respectiv Tribunalul Penal specializat din Sofia. Totodată, acesta a declarat că nu renunță la regula specialității și că nu a mai fost urmărit penal, judecat sau condamnat pentru aceleași fapte care motivează mandatul european de arestare în alte state membre sau state terțe.

Deși instanța de fond a considerat că acordul încheiat în vederea predării temporare conform art. 24 alin. (2) ultima teză din Decizia-cadru nr. 2002 din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene nu oferă garanții suficiente și nu ține locul menținerii măsurii arestării preventive în procedurile penale în statul emitent, că totuși, tribunalul penal specializat, prin adresa de la filele 175 din volumul I, garantează ferm faptul că persoana solicitată va fi predată în România, garanțiile bazându-se pe acordul semnat între autoritățile judiciare bulgare și române și că, în temeiul pct. 6 al acestui acord, autoritatea judiciară bulgară are obligația de a preda persoana solicitată când se termină perioada de 1 an în condiții de detenție pentru a continua executarea pedepsei de 17 ani care este reținută în acest moment.

Examinând sentința contestată atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte apreciază contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și persoana solicitată A., ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 112 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, în cazul amânării predării persoanei solicitate în vederea executării unui mandat european de arestare, la cererea expresă a statului solicitant, persoana poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant. Astfel, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

Verificând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că nu sunt îndeplinite prevăzute de lege în vederea predării temporare a persoanei solicitate autorităților bulgare și, totodată, nu există interesul acesteia pentru a fi predată temporar autorităților bulgare.

Înalta Curte reține că persoana solicitată A. se află în executarea pedepsei de 17 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 579 din 13 iunie 2016 a Tribunalului Iași, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 154/2 martie 2017 a Curții de Apel Iași, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 628 din 2 martie 2017 de Tribunalul Iași, perioada de executare a pedepsei fiind 25 aprilie 2015 și expiră la 24 aprilie 2022.

Prin cererea formulată de Tribunalul Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, privind executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul Penal Specializat din Sofia la data de 13 aprilie, în dosar nr. x/2016, de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, persoana solicitată A. fiind cercetată/judecată pentru comiterea infracțiunii de participație la o organizație infracțională, prevăzută de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar, s-a solicitat predarea temporară pentru maximul de un an.

Astfel, se reține că Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria a emis mandatul european de arestare la data de 13 aprilie 2017, în dosarul nr. x/2016, pe numele persoanei solicitate A., prin care se solicită arestarea și predarea temporară a persoanei solicitate care este judecată de Tribunalului Penal Specializat din Sofia, Bulgaria, pentru săvârșirea infracțiunii de "participație la o organizație infracțională", prevăzută de art. 321 alin. (3) par. 2 pct. 2 raportat la alin. (2) din C. pen. bulgar.

Conform art. 24 alin. (2) din Decizia-Cadru 2002/584/JAI din 13 mai 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedurile de predare în statele membre, în loc să amâne predarea, autoritatea judiciară de executare poate preda temporar statului membru emitent persoana căutată, în condiții care urmează a fi stabilite de comun acord între autoritățile judiciare de executare și emitentă. Acordul se face în scris, iar toate autoritățile statului membru emitent sunt obligate să respecte condițiile acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 302/2004, privind predarea amânată sau temporară alin. (1) prevede că dispozițiile art. 58 alin. (1)-(5) și 7 se aplică în mod corespunzător, iar alin. (2) - condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. 1-5 și 7: (1) În situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. (2) Predarea poate fi amânată atunci când: a) se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana extrădată suferă de o boală gravă care face imposibilă predarea imediată. În acest caz, predarea se amână până când starea de sănătate a persoanei extrădate se va ameliora; b) persoana extrădată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În acest caz, predarea se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea, astfel încât predarea să fie posibilă; c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. (3) În cazul amânării predării persoanei extrădate, instanța emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. (4) Prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant. (5) Atunci când cererea prevăzută la alin. (4) este transmisă după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, predarea temporară este aprobată de președintele secției penale a curții de apel care a soluționat cererea de extrădare, prin încheiere motivată, dată în cameră de consiliu. La cererea președintelui secției penale a curții de apel, organul judiciar pe rolul căruia se află cauza ori instanța de executare transmite informațiile solicitate. (6) Condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate. Preluarea persoanei extrădate și returnarea acesteia se fac de către autoritățile competente ale statului solicitant, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea și returnarea persoanei extrădate sunt suportate de statul solicitant. (7) Dacă persoana extrădată potrivit alin. (4) se află în executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, executarea pedepsei sau a măsurii se consideră suspendată începând cu data la care persoana a fost preluată de statul emitent până la data returnării acesteia.

Înalta Curte reține, din actele existente la dosar, că autoritatea judiciară bulgară a comunicat că perioada de un an pentru care se solicită predarea temporară se referă la judecarea cauzei la instanța de fond. De asemenea, s-a mai comunicat că în cazul în care procesul ar parcurge una dintre procedurile simplificate prevăzute de Codul de procedură bulgar, acest termen ar putea să cuprindă și judecarea în instanța de fond, instanțele de apel și recurs.

De asemenea, Înalta Curte reține că, în cauză, a fost încheiat un acord în vederea predării temporare a persoanei solicitate A. cu autoritatea emitentă a mandatului european de arestare, judecător C., semnat și de autoritatea judiciară bulgară, fiind atașat la dosar.

În raport de dispozițiile anterior menționate, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține că acordul de predare temporară nu are garanția privind returnarea persoanei solicitate, dacă nu este susținută de dispoziții legale interne, fiind insuficient pentru menținerea persoanei solicitate în stare de detenție, pe durata predării temporare și nu poate ține loc de măsură de arestare sau mandat de executare a pedepsei. În același sens, Înalta Curte are în vedere adresa comunicată instanței române de fond, semnată de judecător I., persoană de contact în EJN în activitățile de terorism și crimă organizată, din care rezultă că măsura preventivă a arestării, în procedura penală din Bulgaria, poate fi discutată în orice moment în timpul procedurilor, inculpatul-persoană solicitată având la dispoziție căi de atac la Curtea de Apel Penal Specializat și că prima instanță nu ar putea interveni și nici nu ar putea garanta hotărârea judiciară pronunțată în apel asupra detenției persoanei solicitate, în cadrul procedurii penale interne.

De altfel, din actele aflate la dosar rezultă că reformarea măsurii arestului preventiv a inculpatului ar putea fi discutată în orice moment în timpul procedurilor Tribunalului, conform art. 270 C. pen. bulgar și în acest caz, prima instanță nu ar putea interveni și nici nu ar putea garanta hotărârea judiciară în apel.

În art. 93 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, se prevede, în mod expres, că persoana predată temporar va rămâne în detenție până la returnarea sa, cu excepția cazului în care autoritățile statului de executare solicită punerea în libertate și, în acest caz, numai dacă persoana nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare a pedepsei. Punerea în libertate a persoanei private de libertate se realizează și atunci când, la expirarea unui termen de cel mult 18 zile de la data revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive sau de la data pronunțării încheierii prin care s-a constatat ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive, persoana predată nu a fost preluată de autoritățile statului de executare. Până la expirarea termenului de 18 zile, persoana predată va rămâne în detenție, la dispoziția autorităților statului de executare.

Similar dispozițiilor art. 93 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte apreciază că este necesar ca acordul să fie dublat de dispoziții legale interne ale statului membru emitent care să asigure returnarea persoanei solicitate în statul membru de executare, în stare de detenție, or, conform C. pen. bulgar nu există dispoziții explicite.

Astfel, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, reține că nu sunt oferite suficiente garanții de către de autoritatea judiciară bulgară emitentă a mandatului european pentru a se asigura returnarea persoanei solicitate B. în stare de deținere în România, măsura arestării sale preventive în procedura penală bulgară putând fi oricând reevaluată în baza dispozițiilor legale interne, iar în această perioadă autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare ar trebui să asigure menținerea persoanei solicitate în stare de detenție, fiind necesară returnarea persoanei solicitate în stare de detenție în România pentru continuarea executării pedepsei.

Prin urmare, se constată că este necesar să se ofere garanții ferme, având în vedere pedeapsa de 17 ani în a cărei executare se află persoana solicitată, pentru evitarea riscului imposibilității de returnare a acesteia, în ipoteza în care s-ar modifica măsura preventivă, întrucât nu există dispoziții explicite conform C. pen. bulgar, garanțiile bazându-se doar pe acordul încheiat.

Mai mult decât atât, Înalta Curte reține că, în cauză, nu există interesul persoanei solicitate pentru a fi predată temporar autorităților bulgare, având în vedere în această perioadă pentru care se solicită predarea, de un an, executarea pedepsei se suspendă până la returnarea persoanei solicitate, or, interesul acesteia este să-și execute pedeapsa, având în vedere finalitatea procesului penal.

În ceea ce privește critica parchetului, se reține că pentru cele două instituții, respectiv predarea temporară și amânarea predării, Legea nr. 302/2004 prevede proceduri și reglementări distincte de soluționare. În cererea formulată de autoritatea bulgară nu s-a solicitat amânarea predării, ci s-a solicitat, în mod expres, emiterea mandatului european de arestare și predarea temporară, astfel încât, în mod corect a constatat instanța de fond că nu poate dispune recalificarea din oficiu a solicitării formulate de autoritățile bulgare.

Față de ansamblul datelor obiective ale cauzei raportat la gravitatea pedepsei de 17 ani în executarea căreia se află, în raport de art. 112 alin. (1) cu referire la art. 58 alin. (1)-(5) și alin. (7) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că nu există nici interesul persoanei solicitate A. întrucât executarea pedepsei se suspendă pe durata predării de un an, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, a dispus instanța de fond respingerea cererii de predare temporară în vederea cercetării persoanei solicitate în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Specializat din Sofia Bulgaria, având în vedere scopul procesului penal și finalitatea acestuia ce constă inclusiv în asigurarea executării pedepsei.

Pentru considerentele expuse, apreciind că sentința penală contestată este legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 13/FCJI/2018 din data de 23 februarie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 276 alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 13/FCJI/2018 din data de 23 februarie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași rămân în sarcina statului.

Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, rămâne în sarcina statului