ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 500/2018
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 500/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra contestației de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 35/FCJI din 16 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea formulată de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Nancy, Franța în dosarul cu număr de referință dosar parchet 17 249 000087, Nr. de instrucție JICAB2 17000024, pentru executarea mandatului european de arestare emis data de 30 aprilie 2018, fundamentat pe mandatul național de arestare emis la data de 12 aprilie 2018, de Judecătorul de Instrucție de la Tribunalul de mare Instanță din Nancy, Franța, vicepreședinte-judecător A., în dosarul cu număr de referință nr. parchet 17 249 000087 - Număr de Instrucție (cercetare penală) JICAB2 17000024, pe numele persoanei solicitate B..
S-a constatat că persoana solicitată B. nu a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.
S-a dispus predarea persoanei solicitate B. către autoritatea judiciară emitentă, în vederea cercetării penale și a judecății, pentru săvârșirea infracțiunilor de "furt săvârșit în cadrul unui grup infracțional organizat" prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 din C. pen. francez și "participarea la o asociație de răufăcători, cu scopul de a pregăti săvârșirea unei infracțiuni ce este pedepsită cu închisoarea de 10 ani", prevăzute de art. 450-1, 450-3 și 450-5 din C. pen. francez, cu respectarea beneficiului regulii specialității și sub condiția prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reținută la data de 7 mai 2018, ora 14:30, prin Ordonanța de reținere nr. 25/2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și arestată începând cu data de 8 mai 2018.
În baza dispozițiilor art. 103 alin. (9) și (13) din Legea nr. 302/2004, a fost menținută starea de arest a persoanei solicitate B. pentru o durată de 30 de zile, începând de la 16 mai 2018 până la 14 iunie 2018, inclusiv, în vederea predării.
PENTru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 8 mai 2018, a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași privind arestarea provizorie a persoanei solicitate B., în vederea predării, în baza semnalării Schengen - Biroul SIRENE Național din Franța, din 30 aprilie 2018, transmisă prin Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Sirene, la data de 2 mai 2018, în baza mandatului european de arestare emis la 12 aprilie 2018 de Procurorul de la Curtea din Nancy, Franța - procuror C., în dosarul cu număr de referință dosar parchet 170249 000087, instrucție JICAB2 17000024, ce se fundamentează pe mandatul de arestare emis de Judecătorul de la Curtea din Nancy, Franța, în vederea cercetării pentru participarea în calitate de complice la comiterea infracțiunilor de "furt în grup organizat" prevăzute de art. 311-1, art. 311-9, art. 311-14 și art. 311-15 din C. pen. francez și "participare la conspirație infracțională în scopul de a pregăti un act infracțional pedepsit cu zece ani închisoare", prevăzute de art. 450-1, art. 450-3 și art. 450-5 din C. pen.
Verificând semnalarea Schengen, prin încheierea din 8 mai 2018 Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate B. în vederea predării, pe o durată de 15 zile, cu începere de la 8 mai 2018 și până la 22 mai 2018, inclusiv.
În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare, Curtea a constatat că Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Nancy, Franța, a emis mandatul european de arestare la data de 30 aprilie 2018, pe numele persoanei solicitate B., prin care s-a solicitat arestarea și predarea persoanei solicitate, urmărită penal pentru săvârșirea, infracțiunilor de "furt săvârșit în cadrul unui grup infracțional organizat" prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 din C. pen. francez și "participarea la o asociație de răufăcători, cu scopul de a pregăti săvârșirea unei infracțiuni ce este pedepsită cu închisoarea de 10 ani", prevăzute de art. 450-1, 450-3 și 450-5 din C. pen. francez, faptele fiind descrise, în cuprinsul mandatului european de arestare.
Totodată, Curtea a mai constatat că: infracțiunile sunt marcate de autoritatea judiciară emitentă în categoria "participarea la o organizație criminală" și "furturi comise în cadrul unui grup infracțional organizat sau cu utilizarea armei", situație ce exonerează autoritatea judiciară de executare să verifice regula dublei incriminări; mandatul european de arestare se bazează pe mandatul de arestare emis la 12 aprilie 2018, de Judecătorul de Instrucție de la Tribunalul de mare Instanță din Nancy, Franța, vicepreședinte-judecător A., în dosarul cu număr de referință Nr. parchet 17 249 000087 - Număr de Instrucție (cercetare penală) JICAB2 17000024; că durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiunile comise este de 15 ani privare de libertate; că, din declarația persoanei solicitate și examinarea dosarului rezultă că nu este incident în cauză nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, iar condițiile de validitate și de fond pentru emiterea și executarea mandatului european de arestare sunt îndeplinite în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată B. a formulat contestație, susținând, potrivit motivelor scrise și concluziilor orale formulate de apărătorul ales cu ocazia dezbaterilor, că hotărârea atacată este nelegală întrucât, în mod greșit, judecătorul fondului a dispus arestarea preventivă și predarea, fără a verifica dacă ordonanța prin care s-a dispus luarea controlului judiciar, de către Curtea de Apel din Nancy, a fost revocată, că faptele sunt insuficient descrise în conținutul mandatului european de arestare, că, la data săvârșirii faptelor, avea vârsta de 15 ani și 3 luni, context în care, se putea dispune luarea unei măsuri educative.
S-a mai susținut că hotărârea atacată este netemeinică întrucât măsura arestării provizorii este prea severă în raport cu gravitatea acuzației și cu împrejurările cauzei, solicitându-se luarea măsurii arestului la domiciliu până la predarea către autoritățile franceze, și precizându-se că a fost de acord să fie judecat de autoritățile române, întrucât locuiește la domiciliul părinților săi din orașul Murgeni, județul Vaslui.
Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestația formulată de persoana solicitată B. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin sesizarea înregistrată la Curtea de Apel Iași la data de 8 mai 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a solicitat în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile în vederea predării, față de persoana solicitată B.,cu privire la care a fost transmisă Semnalarea în Sistem Informatic Schengen în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Franța.
Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de identificare și de aducere la cunoștință a drepturilor din data de 8 mai 2018, Ordonanța nr. x/II/5/2018 din 7 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate B. pe 24 de ore începând cu data de 7 mai 2018, ora 14:30, semnalarea introdusă la data de 02 mai 2018 de Biroul SIRENE Național din Franța, copia cărții de identitate și a cazierului judiciar, fișa de evidență ale persoanei solicitate, mandatul european de arestare în limba franceză.
Se mai constată că, prin încheierea de ședință din 8 mai 2018 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 469 din 17 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu 8 mai 2018, până la data de 22 mai 2018 inclusiv.
Înalta Curte mai constată că pe numele persoanei solicitate B. a fost emis, la data de 30 aprilie 2018, mandatul european de arestare de Procurorul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Nancy, Franța, în dosarul cu număr de referință dosar parchet 170249 000087, instrucție JICAB2 17000024, fundamentat pe mandatul național de arestare emis la 12 aprilie 2018 de Tribunalul de Mare Instanță din Nancy, pentru săvârșirea infracțiunilor de "furt săvârșit în cadrul unui grup infracțional organizat" prevăzute de art. 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 din C. pen. francez și "participarea la o asociație de răufăcători, cu scopul de a pregăti săvârșirea unei infracțiuni ce este pedepsită cu închisoarea de 10 ani", prevăzute de art. 450-1, 450-3 și 450-5 din C. pen. francez.
În fapt s-a reținut, în esență, că faptele pentru care s-a emis, la data de 12 aprilie 2018, mandatul de arestare de către Tribunalul de Mare Instanță din Nancy, au constat în aceea că persoana solicitată, în perioada 12 octombrie 2016 și 19 septembrie 2017, în regiunile Lorena și Alsacia, împreună cu alte 15 persoane, a săvârșit mai mult de 40 de furturi în cadrul unui grup infracțional organizat, în general pe timpul nopții și cu autovehiculele, aceasta recunoscând participarea sa într-un număr de 24 de fapte.
La termenul de judecată din 8 mai 2018 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate B. persoanei solicitate, ocazie cu care a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile franceze, dar și că se prevalează de regula specialității.
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv Franța, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea executării pedepsei la care a fost condamnat pe teritoriul francez, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.
Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia soluției dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Franța, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.
În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.
Astfel, se constată că infracțiunile pentru care s-a cerut predarea, respectiv cele de "participarea la o organizație criminală" și "furturi comise în cadrul unui grup infracțional organizat sau cu utilizarea armei", se regăsesc printre cele 32 de infracțiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, conform art. 96 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004.
Potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.
Astfel, Înalta Curte constată că deși aspectele invocate de apărător privind diferența dintre prenumele persoanei solicitate în sensul că în semnalare este trecut B., el fiind B., așa cum rezultă din actele de identitate, prima instanță a apreciat că acesta constituie o eroare materială, care nu duce la concluzia că în fața instanței a fost prezentată o altă persoană decât cea căutată de autoritățile emitente. Dovada faptului că persoana prezentată este cea căutată de autoritățile emitente a rezultat din următoarele aspecte coroborate: toate celelalte date de identificare ale persoanei solicitate precizate în semnalarea S.I.S., corespund cu cele din actele de identitate ale persoanei prezentate, respectiv numele părinților, data nașterii, locul nașterii, sexul, naționalitatea; în cuprinsul semnalării, la descrierea faptelor este trecut prenumele corect al persoanei solicitate; persoana solicitată a recunoscut în fața Curții de Apel Iași, cu prilejul audierii, faptele cuprinse în semnalare, dând detalii cu privire la procedura din Franța, în care a fost și arestat preventiv 5 luni.
Pe de altă parte, din conținutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă executarea pedepsei pentru faptele pentru care s-a solicitat predarea persoanei solicitate.
Deși s-a invocat, ca și motiv obligatoriu de refuz al predării, vârsta persoanei solicitate la momentul comiterii faptelor (15 ani și 3 luni), nu se poate dispune luarea unei măsuri educative întrucât, pe de o parte, instanța română nu se poate pronunța pe fondul cauzei, iar, pe de altă parte, dispunerea respectivei măsuri nu este permisă în procedura ce vizează executarea unui mandat european de arestare. Mai mult, se remarcă că persoana solicitată a fost condamnată într-un alt dosar, de autoritățile franceze la 5 ani închisoare, iar în prezenta cauză a fost arestată preventiv timp de 5 luni.
Pe de altă parte, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (faptul că din conținutul mandatului european de arestare nu rezultă gradul său de vinovăție și nici de participație penală la săvârșirea faptelor, circumstanțele sale personale), nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, și, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.
Totodată, nu pot fi primite nici criticile formulate de apărare în sensul că, în mod greșit, judecătorul fondului a dispus arestarea preventivă și predarea, fără a verifica dacă ordonanța prin care s-a dispus luarea controlului judiciar, de către Curtea de Apel din Nancy, a fost revocată, având în vedere că persoana solicitată, în procedura de față a fost arestată preventiv 5 luni de autoritățile franceze și apoi depusă într-un Centru educativ, însă acesta nu a respectat obligațiile impuse și a părăsit teritoriul Franței. În plus, mandatul european de arestare a fost emis în baza mandatului național, urmare a faptului că persoana solicitată s-a sustras controlului judiciar.
Totodată, nici cererea de înlocuire a măsurii arestului provizoriu cu cea a arestului la domiciliu nu poate fi admisă, întrucât, pe de o parte, punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea se fac în stare arest preventiv, iar, pe de altă parte, raportat la infracțiunile comise, comportamentul anterior al persoanei solicitate în timpul procedurilor judiciare din Franța și, nu în ultimul rând, sustragerea acesteia din centrul educativ din Franța și traversarea mai multor țări fără nici un act de identitate asupra sa, orice altă măsură preventivă ar fi lipsită de eficiență.
În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de art. 86 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004, nefiind constatată incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional dintre cele prevăzută de art. 98 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.
PENTru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinței penale nr. 35/FCJI din 16 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și, întrucât acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinței penale nr. 35/FCJI din 16 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 mai 2018.
Procesat de GGC - CL