ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 253/2019

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31/FCJI din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul de Mare Instanță din Valenciennes - prin judecător de instrucție A., în dosarul cu nr. de referință x, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 de către magistrat B., substitut al procurorului Republicii Franceze, mandat fundamentat pe mandatul național de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referință la parchet x, respectiv cu numărul de referință la instrucție x, de către doamna judecător de instrucție A., din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Valenciennes, pe numele persoanei solicitate C. mandat emis în vederea cercetării pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

"escrocherie în bandă organizată", prev. de art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez și art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 7, art. 313 - 8, art. 131 - 26 - 2 din C. pen. francez, "fals: modificarea frauduloasă a adevărului într-un act", prev. de art. 441 - 1 din C. pen. francez și art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 din C. pen. francez, "utilizarea falsului în acte", prev. de art. 441 - 1 din C. pen. francez și art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 din C. pen. francez, "fals într-un document administrativ care stabilește un drept, o identitate, o calitate sau o acordare a unei autorizații", prev. de art. 441 - 1 alin. (1), art. 441 - 12 alin. (1), art. 441 - 10, art. 441 - 11, art. 131 - 26 - 2 din C. pen. francez, "ascunderea unei crime în bandă organizată" prev. de art. 321 - 1 alin. (1), art. 321 - 2 2˚; alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez și art. 321 - 2 alin. (1), art. 321 - 3, art. 321 - 9, art. 321 - 11 din C. pen. francez, "spălare agravată: ajutor în bandă organizată la justificarea neadevărată de origine a bunurilor sau veniturilor de autorul unei infracțiuni", prev. de art. 324 - 2 2˚;, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez și de art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 din C. pen. francez, "participarea la o conspirație criminală pentru a pregăti o infracțiune pedepsită cu 10 ani de închisoare", prev. de art. 450 - 1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez și de art. 450 - 1 alin. (2), art. 450 - 3, art. 450 - 5 din C. pen. francez și "nejustificarea de resurse (fonduri) în bandă organizată" prev. de art. 324 - 2 2˚;, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez și de art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 din C. pen. francez, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 10 ani închisoare.

S-a constatat că persoana solicitată C. nu a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

S-a dispus predarea persoanei solicitate C. (cetățean român, aflată în stare de reținere în Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Iași) către autoritatea judiciară emitentă - Tribunalul de Mare Instanță din Valenciennes, Franța - prin judecător de instrucție A., în baza mandatului european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 de către magistrat B., substitut al procurorului Republicii Franceze, în dosarul cu nr. de referință x, fundamentat pe mandatul național de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referință la parchet x, respectiv cu numărul de referință la instrucție x, de către doamna judecător de instrucție A., din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Valenciennes, în vederea cercetării pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

"escrocherie în bandă organizată", prev. de art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez și art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 7, art. 313 - 8, art. 131 - 26 - 2 din C. pen. francez, "fals: modificarea frauduloasă a adevărului într-un act", prev. de art. 441 - 1 din C. pen. francez și art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 din C. pen. francez, "utilizarea falsului în acte", prev. de art. 441 - 1 din C. pen. francez și art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 din C. pen. francez, "fals într-un document administrativ care stabilește un drept, o identitate, o calitate sau o acordare a unei autorizații", prev. de art. 441 - 1 alin. (1), art. 441 - 12 alin. (1), art. 441 - 10, art. 441 - 11, art. 131 - 26 - 2 din C. pen. francez, "ascunderea unei crime în bandă organizată" prev. de art. 321 - 1 alin. (1), art. 321 - 2 2˚; alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez și art. 321 - 2 alin. (1), art. 321 - 3, art. 321 - 9, art. 321 - 11 din C. pen. francez, "spălare agravată. ajutor în bandă organizată la justificarea neadevărată de origine a bunurilor sau veniturilor de autorul unei infracțiuni", prev. de art. 324 - 2 2˚;, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez și de art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 din C. pen. francez, "participarea la o conspirație criminală pentru a pregăti o infracțiune pedepsită cu 10 ani de închisoare", prev. de art. 450 - 1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez și de art. 450 - 1 alin. (2), art. 450 - 3, art. 450 - 5 din C. pen. francez și "nejustificarea de resurse (fonduri) în bandă organizată" prev. de art. 324 - 2 2˚;, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez și de art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 din C. pen. francez, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 10 ani închisoare, sub condiția prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv regula specialității.

S-a constatat că persoana solicitată C. a fost reținută la data de 16 aprilie 2019, ora 19:45, prin ordonanța de reținere nr. x/2019 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În baza dispozițiilor art. 103 alin. (10) și 13 din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate persoanei solicitate C. (cetățean român, aflată în stare de reținere în Centrul de Reținere și Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Iași) pentru o durată de 30 de zile, începând de la data de 17 aprilie 2019 până la data de 16 mai 2019, inclusiv, în vederea predării.

În baza dispozițiilor art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate C.

În temeiul art. 87 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul parțial (1/2) cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată (delegația nr. x/17.04.2019 - avocat D.) în cuantum de 506 RON s-a dispus a fi înaintată către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Iași a fost înregistrată, sub nr. x/2019 din data de 17 aprilie 2019, solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași privind sesizarea formulată de Curtea de Apel de Douai - Tribunalul de Mare Instanță din Valenciennes, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 de către magistrat B., substitut al procurorului Republicii Franceze, în dosarul cu nr. de referință x pe numele persoanei solicitate C.

Prin aceeași sesizare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a solicitat ca instanța de judecata să dispună arestarea persoanei solicitate pentru o perioada de 30 de zile, în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Franța.

În motivarea sesizării, sub aspectul situației de fapt, s-a arătat că mai multe instituții sociale din Franța au sesizat organele judiciare că în perioada 01 ianuarie 2016 - 15 octombrie 2018, două familii de romi din România, respectiv familiile lui E. și a lui G., au obținut în mod fraudulos sume de bani cu titlu de alocații familiale și sociale, în valoare totală de 1.700.000 euro. Mecanismul de fraudă a constat în constituirea unor dosare prin folosire de identități false, de declarații false de sarcină, solicitarea unor prestații pentru persoane ce locuiesc în afara teritoriului național, de constituirea dosarelor ocupându-se cinci persoane: E., F., G., H. și I.. Alte persoane, cărora nu le poate fi imputată constituirea de dosare, au beneficiat de plăți, pe nume propriu, pe numele soțiilor sau pe numele unor terțe persoane, din sumele de bani astfel obținute achiziționându-și proprietăți imobiliare în România, în această situație aflându-se numiții J., K., L., M., N. și C.

La sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, a fost atașată documentația aferentă: mandatul european de arestare emis de autoritățile din Franța pe numele persoanei solicitate C., însoțit de traducerea în limba română.

La termenul de judecata din data de 17 aprilie 2019, persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoștință - atât oral, cât și în formă scrisă - drepturile persoanei reținute/arestate în baza unui mandat european de arestare prevăzute în Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 și Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013, după semnare, un exemplar al procesului-verbal de informare, fiind atașat la dosarul cauzei.

Examinând mandatul european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 de autoritățile judiciare din Franța pe numele persoanei solicitate C., în corelare cu normele juridice - naționale și europene - incidente în materie, instanța a constatat că magistratul B., substitut al procurorului Republicii Franceze, a emis un mandat european de arestare la 16 aprilie 2019, x, fundamentat pe mandatul național de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referință la parchet x, respectiv cu numărul de referință la instrucție x, de către doamna judecător de instrucție A., din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Valenciennes, pe numele persoanei solicitate C., prin care solicită arestarea și predarea respectivei persoanei, întrucât este cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- "escrocherie în bandă organizată", în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele O. și P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez și art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 7, art. 313 - 8, art. 131 - 26 - 2 din C. pen. francez,

- "fals: modificarea frauduloasă a adevărului într-un act", în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele O. și P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 441 - 1 din C. pen. francez și art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 din C. pen. francez,

- "utilizarea falsului în acte", în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele O. și P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 441 - 1 din C. pen. francez și art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 din C. pen. francez,

- "fals într-un document administrativ care stabilește un drept, o identitate, o calitate sau o acordare a unei autorizații", în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele O. și P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 441 - 1 alin. (1), art. 441 - 12 alin. (1), art. 441 - 10, art. 441 - 11, art. 131 - 26 - 2 din C. pen. francez,

- "ascunderea unei crime în bandă organizată", în Valenciennes, din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 321 - 1 alin. (1), art. 321 - 2 2˚; alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez și art. 321 - 2 alin. (1), art. 321 - 3, art. 321 - 9, art. 321 - 11 din C. pen. francez,

- "spălare agravată: ajutor în bandă organizată la justificarea neadevărată de origine a bunurilor sau veniturilor de autorul unei infracțiuni", în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele O. și P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 324 - 2 2˚;, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez și de art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 din C. pen. francez,

- "participarea la o conspirație criminală pentru a pregăti o infracțiune pedepsită cu 10 ani de închisoare", în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele O. și P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 450 - 1 alin. (1), alin. (2) din C. pen. francez și de art. 450 - 1 alin. (2), art. 450 - 3, art. 450 - 5 din C. pen. francez și

- "nejustificarea de resurse (fonduri) în bandă organizată", în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele O. și P., din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute de art. 324 - 2 2˚;, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 din C. pen. francez și de art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 din C. pen. francez.

Instanța a constatat că infracțiunile sunt marcate de autoritatea judiciară emitentă în categoria infracțiunilor de "participare la un grup infracțional organizat-", "frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înțelesul Convenției din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene", "spălarea produselor infracțiunii", "înșelăciune", "falsificarea de acte oficiale și uzul de fals", situație ce exonerează autoritatea judiciară de executare să verifice regula dublei incriminări (art. 96 alin. (1) pct. 1, 8, 9, 20 și 23 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală). În același timp, faptele reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute și în C. pen. român, respectiv infracțiunile de "constituire a unui grup infracțional organizat-" prev. de art. 367 din C. pen., "înșelăciune" prev. de art. 244 rap. la art. 256

1

C. pen., "fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 322 C. pen., "fals privind identitatea" prev. de art. 327 alin. (1) C. pen., "uz de fals" prev. de art. 323 C. pen., "spălarea banilor" prev. de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002.

Durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiunile pentru a căror săvârșire este cercetată persoana solicitată C. este de 10 ani privare de libertate.

Mandatul european de arestare se bazează pe mandatul național de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referință la parchet x, respectiv cu numărul de referință la instrucție x, de către doamna judecător de instrucție A., din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Valenciennes).

Curtea a reținut, de asemenea, că, în cauză, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate C. de către autoritățile judiciare din Franța.

Totodată, s-a constatat îndeplinite condițiile de validitate și condițiile de fond pentru emiterea și executarea mandatului european de arestare.

Din verificările specifice efectuate în baza de date ECRIS GPS, a reieșit că pe numele persoanei solicitate nu figurează dosare în curs de instrumentare la unitățile de parchet.

Împotriva sentinței penale nr. 31/FCJI din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, persoana solicitată C. a formulat contestația de față.

Persoana solicitată prin apărător ales a criticat conținutul mandatul european de arestare susținând că acesta nu întrunește condițiile cerute de lege, nefiind descrisă acuzația adusă, dată, oră și loc de comitere, acesta fiind emis pentru un grup mai mare de persoane, situația în care instanța trebuia fie să solicite lămuriri la autoritatea solicitantă, fie să procedeze la respingerea solicitării.

De asemenea, s-a susținut că hotărârea este nelegală deoarece faptele de care este acuzată persoana solicitată sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism, iar la judecarea cauzei nu a participat un procuror din cadrul acestei secții.

Contestatoarea a apreciat că în cauză există motive opționale de amânare a predării întrucât, pe de o parte, în România aceasta este cercetată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism, iar, pe de altă parte, amânarea se impune din motive familiale.

În esență, contestatoarea a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței și, în principal, respingerea solicitării de predare a persoanei solicitate către autoritățile franceze, iar în subsidiar, amânarea predării până la soluționarea definitivă a cauzei aflate pe rolul instanțelor române. Referitor la măsura arestării, a solicitat înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată C., cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte, apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În considerarea acestor principii, Curtea de Apel Iași a constatat îndeplinite condițiile de validitate și condițiile de fond pentru emiterea și executarea mandatului european de arestare.

Înalta Curte reține că invocarea de către apărătorul contestatoarei a nelegalității hotărârii ca urmare a neparticipării la soluționarea cauzei a unui procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizate și Terorism este nefondată.

Art. 7 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, prevede că cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de Legea nr. 302/2004 se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

Potrivit art. 85 alin. (2) și (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, autoritățile judiciare române de executare a mandatului european de arestare sunt curțile de apel, iar autoritățile române competente să primească mandatul european de arestare sunt Ministerul Justiției și parchetele de pe lângă curțile de apel desemnate potrivit alin. (2) în a căror circumscripție a fost localizată persoana solicitată.

Totodată, art. 103 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, în alin. (14) stabilind că:

"Ședința de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea cauzei în ședință secretă. Participarea procurorului este obligatorie".

Prin urmare, raportat la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că în mod corect la soluționarea cauzei a participat un procuror al parchetului de pe lângă curtea de apel și nu unul din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată.

Împrejurarea că în cauză a fost efectuată o percheziție de către procurori din cadrul acestei direcții, în procedura prevăzută de art. 268

1

și următoarele din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nu are relevanță cu privire la participarea procurorului la judecarea cauzei având ca obiect punerea în executare a unui mandat european de arestare, competența în această situație revenind parchetului de pe lângă curtea de apel.

Aceasta întrucât executarea unui ordin european de anchetă și punerea în executare a unui mandat european de arestare sunt două instrumente de cooperare judiciară internațională diferite, reglementate distinct de Legea nr. 302/2004, iar procedura de soluționare a acestor cauze este de asemenea diferită.

Așa cum s-a arătat, în procedura specială prevăzută de art. 96 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în fața instanțelor, Ministerul Public este reprezentat de un procuror din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel competentă să soluționeze cauza.

Referitor la cea de a doua critică a contestatoarei cu privire la faptul că mandatul european de arestare nu întrunește condițiile cerute de lege, întrucât nu este descrisă acuzația adusă, acesta fiind emis pentru un grup mai mare de persoane, reținându-se că familia C., nu a fost implicată în comiterea fraudelor, Înalta Curte amintește că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Contrar susținerilor apărării, mandatul european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 pe numele persoanei solicitat C., de către magistrat B., substitut al procurorului Republicii Franceze, mandat fundamentat pe mandatul național de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referință la parchet x, are forma și conținutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, respectiv: identitatea și cetățenia persoanei solicitate; denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente; decizia pe care se întemeiază mandatul european de arestare, descrierea circumstanțelor în care s-au comis infracțiunile, natura și încadrarea juridică a infracțiunilor.

Totodată, mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

De asemenea, se constată că nu au fost formulate obiecții privind identitatea persoanei solicitate iar din actele dosarului nu rezultă existența vreunuia dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Raportat la infracțiunile de săvârșirea cărora este acuzată contestatoarea, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constă că au corespondent în C. pen. român și sunt printre cele prevăzute de art. 96 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, dând loc la predare, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, iar durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiunile pentru a căror săvârșire este cercetată persoana solicitată C. este de 10 ani.

Totodată persoana solicitată a fost audiată de curtea de apel la termenul de judecată din data de 17 aprilie 2019, i-au fost aduse la cunoștință conținutul mandatului european de arestare emis pe numele său, posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, conținutul regulii specialității și i s-au pus în vedere caracterul irevocabil al consimțământului dat și caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza consimțământului.

În declarația dată, aceasta, în mod neechivoc, a arătat că nu are obiecțiuni cu privire la identitate și că nu este de acord sa fie predată autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare, persoana solicitată a declarat că a înțeles efectele consimțământului la predare, conținutul regulii specialității și că nu renunță la efectele acestei reguli.

În ceea ce privește motivele opționale de refuz invocate de către apărătorul persoanei solicitate, Înalta Curte reține următoarele:

Persoana solicitată, prin apărător ales, a invocat împrejurarea că ar fi supusă unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte care au motivat mandatul european de arestare.

Potrivit art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, autoritatea judiciară poate refuza executare mandatului european de arestare când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Din actele depuse la dosar de apărătorul ales al persoanei solicitate - procesul-verbal întocmit la data de 16.04.2019 în dosarul nr. x/2019 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și mandat de percheziție domiciliară nr. x/10 aprilie 2019 - rezultă că numita C. a fost audiată în calitate de suspect și față de aceasta s-a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare în baza ordinului european de anchetă emis de autoritățile franceze cu privire la faptele reținute în mandatul european de arestare și nu într-o cauză distinctă înregistrată pe rolul Ministerului Public.

Prin urmare, motivul opțional de refuz al executării invocat de apărare nu este incident în speță.

Nici criticile persoanei solicitate, în sensul că nu s-ar face vinovată de săvârșirea faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare nu pot fi primite.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Circumstanțele personale invocate de persoana solicitată - patru copii minori în întreținere, faptul că toți membri familiei se află în stare de deținere - nu pot constituii motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare.

Așadar, respingerea cererii de executare a unui mandat european de arestare pentru acest motiv ar trebuie să aibă la bază împrejurări speciale care să justifice un astfel de refuz. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de împrejurări.

În consecință, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală privind executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării.

Totodată, opțiunea instanței pentru luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autoritățile din Franța, iar nu a unei alte măsuri mai blânde, a fost determinată de caracterul urgent și de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent, față de circumstanțele concrete ale cauzei și în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene este pe deplin justificată.

Așadar, se consideră, contrar concluziilor apărării, că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu față de scopul legitim urmărit prin dispunerea măsurii, respectiv buna desfășurare a procedurilor judiciare.

Înalta Curtea reține așadar că sunt îndeplinite condițiile privind predarea persoanei solicitate, că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare și, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și a încrederii reciproce între autorități judiciare pe care se fundamentează instituția mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată C. împotriva sentinței penale nr. 31/FCJI din data de 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori pronunțată în dosar nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare în sumă de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată C. împotriva sentinței penale nr. 31/FCJI din data de 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori pronunțată în dosar nr. x/2019.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2019.