ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 336/2019

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 110 din data de 13 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis în data de 12 iunie 2019, de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Înaltă Instanță din Lille, față de persoana solicitată A., de cetățenie română în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de ajutor la intrarea, circulația sau șederea ilegală a unor străini în Franța, grup infracțional organizat prev. de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3, art. 1.622-1 din Codul Străinilor, art. 132-71 din C. pen. francez, asociere la un grup infracțional în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 450-1, art. 450-3, art. 450-5 din C. pen. francez și spălarea produsului infracțiunii, în formă agravată: concursul, în grup infracțional organizat, la o operațiune de investiție, de disimulare sau conversiune a produsului unui delict prev. de art. 324-2, 324-1, 324-1-1, 132-71, 324-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 236/2017, s-a dispus luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, începând cu data 13 iunie 2019 și până la data de 12 iulie 2019.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității, conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 236/2017.

În baza art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 236/2017, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța.

În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 236/2017, s-a dispus predarea cetățeanului român cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută din data de 12 iunie 2019, ora 21:15 și până la data de 13 iunie 2019, ora 21:15.

În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată și modificată prin Legea nr. 236/2017, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că autoritățile judiciare din Franța au emis, la data de 12 iunie 2019, un mandat european de arestare nr. Parchet x nr. instrucție: x, în baza mandatului de arestare național emis la data de 12.06.2019 al Tribunalului de Înaltă Instanță din Lille, Franța prin care au solicitat arestarea și predarea persoanei solicitate în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de ajutor la intrarea, circulația sau șederea ilegală a unor străini în Franța, în grup infracțional organizat, prev. de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3, art. 1.622-1 din Codul Străinilor, art. 132-71 din C. pen. francez, asociere la un grup infracțional în vederea comiterii de infracțiuni, prev. de art. 450-1, art. 450-3, art. 450-5 din C. pen. francez și spălarea produsului infracțiunii, în formă agravată: concursul, în grup infracțional organizat, la o operațiune de investiție, de disimulare sau conversiune a produsului unui delict, prev. de art. 324-2, 324-1, 324-1-1, 132-71, 324-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez, constând în aceea că, în perioada 2016 - 2019, a făcut parte dintr-o filieră de imigrație ilegală, care organizează trecerea de migranți din Franța către Marea Britanie, și l-a ajutat în mod direct pe șeful acestei rețele, numitul B., prin faptul că, a organizat două treceri în container prin Zeebrugge în Belgia, respectiv 5 treceri în container, facilitând trecerea în Marea Britanie a 46 de persoane clandestine, în special între ianuarie și martie 2019, fiind plătit în acest sens de B.

S-a procedat la depistarea, identificarea și, ulterior, audierea persoanei solicitate de către procuror.

Prin ordonanța din data de 12.06.2019, în temeiul art. 101 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus de către procuror reținerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 12 iunie 2019, ora 20:55 până la data de 13 iunie 2019, ora 20:55.

Procedându-se în conformitate cu dispozițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017, la termenul de judecată din data de 13 iunie 2019, Curtea i-a adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, precum și drepturile sale procesuale, respectiv dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, iar conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017 i s-a adus la cunoștință persoanei solicitate posibilitatea de a consimți la predare către statul membru emitent, respectiv Franța, precum și faptul că se poate prevala de regula specialității.

Persoana solicitată a arătat că refuză predarea cu motivarea că legislația este identică în ambele țări, România și, respectiv, Franța, astfel că poate fi cercetat în țară.

În esență, în cuprinsul mandatului european de arestare s-a reținut că, în perioada 2016 - 2019, persoana solicitată a făcut parte dintr-o filieră de imigrație ilegală, care organizează trecerea de migranți din Franța către Marea Britanie și l-a ajutat, în mod direct, pe șeful acestei rețele, numitul B., prin faptul că, a organizat două treceri în container prin Zeebrugge în Belgia, respectiv 5 treceri în container, facilitând trecerea în Marea Britanie a 46 de persoane clandestine, în special între ianuarie și martie 2019, fiind plătit în acest sens de B.

Potrivit art. 87 lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017 care reglementează conținutul și condițiile mandatului european de arestare, acesta poate fi emis și în baza unui mandat de arestare preventivă național.

Curtea a apreciat că sunt îndeplinite cerințele textului de lege mai sus enunțat. A fost precizat că criticile apărării raportate la faptul că persoana solicitată a fost arestată, în lipsă, fără a fi citată nu pot fi primite, cooperarea internațională în materie penală fiind guvernată de principiul curtoaziei internaționale și a reciprocității (art. 5 din lege).

Verificând dispozițiile art. 89 din Legea nr. 302/2004, invocate de asemenea de apărare, a constatat că acestea se referă la procedura de emitere de către autoritățile române a mandatului european de arestare și că nu se aplică în speța de față.

Totodată, s-a apreciat că, în cauză, nu există vreun motiv de refuz al executării, întrucât nu s-a identificat niciuna dintre situațiile imperative sau facultative reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Aspectul referitor la faptul că persoana solicitată se află în executarea unei pedepse neprivative de libertate, fiind condamnat definitiv prin Sentința penală nr. 1134/2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere potrivit art. 91 C. pen., s-a apreciat că nu este în măsură să conducă la o amânare a predării în sensul art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Prima instanță a apreciat că, în virtutea art. 84 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al UE, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv cel francez, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea efectuării urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002.

De asemenea, s-a reținut că infracțiunile de trafic de migranți, participare la un grup criminal organizat și spălarea produsului infracțiunii sunt incluse în lista celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și care nu implică verificarea îndeplinirii condiției a dublei incriminări, neintervenind nici prescripția răspunderii penale.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 republicată și modificată, nefiind identificate impedimente legale la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Pentru aceste considerente, Curtea a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare emis în data de 12 iunie 2019, de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Înaltă Instanță din Lille, față de persoana solicitată A.

Împotriva acestei sentințe penale, la data de 13.06.2019, persoana solicitată A. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 20.06.2019, sub nr. x/2019.

Prin motivele susținute oral și cele formulate în scris, în esență, s-a solicitat admiterea contestației formulate, respingerea cererii formulate de autoritățile judiciare din Franța cu privire la executarea mandatului european de arestare și revocarea măsurii arestării preventive în vederea predării persoanei solicitate ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu controlul judiciar.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Mandatul european de arestare constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră în scopul urmăririi penale sau executării unei pedepse sau măsuri de siguranță privative de libertate.

În cauză, arestarea și predarea persoanei solicitate A. se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de Tribunalul de Înaltă Instanță din Lille la data de 12.06.2019, în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de ajutor la intrarea, circulația sau șederea ilegală a unor străini în Franța, în grup infracțional organizat prev. de art. 1.622-5, art. 1.622-6, art. 1.622-7, art. 1.622-3, art. 1.622-1 din Codul Străinilor, art. 132-71 din C. pen. francez, asociere la un grup infracțional în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 450-1, art. 450-3, art. 450-5 din C. pen. francez și spălarea produsului infracțiunii, în formă agravată: concursul, în grup infracțional organizat, la o operațiune de investiție, de disimulare sau conversiune a produsului unui delict prev. de art. 324-2, 324-1, 324-1-1, 132-71, 324-3, 324-7, 324-8 din C. pen. francez.

În fapt, în esență, s-a reținut că, în perioada 2016-2019, a făcut parte dintr-o filieră de imigrație ilegală, care organizează trecerea de migranți din Franța către Marea Britanie, și l-a ajutat, în mod direct, pe șeful acestei rețele, numitul B., prin faptul că, a organizat două treceri în container prin Zeebrugge în Belgia, respectiv 5 treceri în container, facilitând trecerea în Marea Britanie a 46 de persoane clandestine, în special între ianuarie și martie 2019, fiind plătit în acest sens de B.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că sunt respectate dispozițiile art. 87 lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 236/2017 care reglementează conținutul și forma mandatului european de arestare și unde se prevede că fiind transmis spre executare autorităților române trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză și franceză, acesta se regăsește la filele x.

În ceea ce privește executarea de către autoritățile române a mandatului european de arestare, se constată că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate se regăsesc printre faptele care dau loc la predare dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, situație în care nu se mai impune verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări. În cauza de față, durata maximă a pedepsei care poate fi aplicată pentru infracțiunile presupus săvârșite este de 10 ani închisoare, conform informațiilor comunicate de statul emitent.

Astfel, infracțiunile de trafic de migranți, participare la un grup criminal organizat și spălarea produsului infracțiunii pentru care se solicită predarea în vederea efectuării urmăririi penale sunt incluse în lista celor 32 de infracțiuni prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată pentru care condiția dublei incriminări nu se mai examinează. În plus, raportat la perioada cercetată, 2016 - 2019, nu poate fi pusă în discuție nici intervenirea unei cauze care înlătură răspunderea penală, cu referire la prescripția răspunderii penale.

Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispozițiile legale sus-menționate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu este aplicabilă niciuna dintre situațiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Din actele aflate la dosarul cauzei, se observă că prin Sentința penală nr. 1134 din 12.04.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 380/A din 03.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. în temeiul art. 91 și art. 92 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, urmând ca inculpatul să se supună mai multor măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere.

Motivul invocat de contestator referitor la condamnarea sa, în România, la pedeapsa închisorii prin Decizia penală nr. 380/A din 03.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin care nu se circumscrie niciunui caz de refuz facultativ al predării persoanei solicitate, întrucât persoana vizată prin mandatul european de arestare nu este și nu a fost supusă unei proceduri penale în România, pentru aceeași faptă care a motivat emiterea mandatului european de arestare, de către autoritatea judiciară din Franța.

Obligațiile aferente suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate de instanța română, pentru altă faptă, la care a fost obligat prin hotărârea definitivă de condamnare, ca și aspectele vizând viața familială nu se încadrează vreunuia dintre motivele de refuz la predare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Referitor la cererea contestatorului privind luarea unei măsuri preventive mai puțin severe (arest la domiciliu, control judiciar), Înalta Curte consideră că este neîntemeiată în raport de obiectul cauzei și împrejurarea că prin măsura arestării se asigură predarea și prezența persoanei solicitate în fața autorităților judiciare străine.

În cauză, contestatorul a fost solicitat pentru efectuarea urmăririi penale instrumentate de autoritățile judiciare franceze.

Mandatul european de arestare, fiind o decizie judiciară prin care statul emitent solicită arestarea și predarea de către un alt stat a unei persoane, în cauză, în mod legal, s-a dispus arestarea, prin sentința contestată, în conformitate cu art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, pe termenul maxim de 30 de zile, urmând ca predarea contestatorului să se realizeze în conformitate cu dispozițiile legale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 110 din data de 13 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 110 din data de 13 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN