ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 371/2019

Deliberând asupra contestației declarate în cauză, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 191 din data de 12 iulie 2019, a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 11.06.2019 de autoritățile judiciare din Franța - Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Rennes în Dosarul nr. x (dosar Parchet) pe numele persoanei solicitate A.

În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

A menținut măsura arestării în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 22.07.2019 și până la 20.08.2019, inclusiv.

A constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 11.06.2019 la zi.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut că prin Sentința penală nr. 161 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 19 iunie 2019 în Dosarul nr. x/2019 s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 11.06.2019 de autoritățile judiciare din Franța - Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Rennes în Dosarul nr. x (dosar Parchet) pe numele persoanei solicitate A., în temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 rep.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 rep.

S-a menținut măsura arestării în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 22.06.2019 și până la 21.07.2019, inclusiv.

S-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 11.06.2019 la zi

Împotriva acestei sentințe persoana solicitată a declarat contestație, prin care a solicitat desființarea hotărârii pronunțate în cauză.

Prin Decizia nr. 351 din data de 28 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2019 a fost admisă contestația formulată de persoana solicitată împotriva Sentinței penale nr. 161 din data de 19 iunie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost desființată sentința penală contestată numai în ceea ce privește soluționarea cererii de executare a mandatului european de arestare și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a arătat că hotărârea atacată menționează în partea expozitivă o altă persoană decât cea pentru care s-a emis și s-a solicitat executarea mandatului european de arestare, respectiv pe B., în loc de A., deși soluția adoptată de instanță prin dispozitiv se referă la acesta din urmă.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că motivarea hotărârii nu privește persoana solicitată, ceea ce echivalează cu lipsa motivării și reprezintă o încălcarea a dreptului la un proces echitabil, instanța de control judiciar considerând că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare și pentru respectarea dreptului la dublu grad de jurisdicție în materie penală.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de apel Craiova sub nr. x/20149*, fiind stabilit termen de judecată la 12.07.2019.

Curtea, a examinat înscrisurile aflate la dosarul cauzei, și a constatat că:

La data de 12.06.2019 a fost înregistrată adresa nr. x/2019 din data de 11.06.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 11.06.2019 de autoritățile judiciare din Franța - Procurorul Republicii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Rennes în Dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A..

Totodată, s-a mai reținut și că au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 11.06.2019 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și ordonanța de reținere nr. 25 din 11.06.2019, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 11.06.2019, ora 15:45, până la 12.06.2019, ora 15:45. În cuprinsul mandatului european de arestare s-a arătat că acesta a fost emis în baza mandatului de arestare din data de 1 iunie 2019 al judecătorului de instrucție din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Rennes în Dosarul nr. x, în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii a 4 infracțiuni: de trafic de persoane în grup infracțional organizat, prev. de 132-71, 225-4-1, 225-4-3, 225-20, 225-21 și 225-25 din C. pen. francez, proxenetism agravat în grup infracțional organizat, prev. de art. 132-71, 225-5, 225-7 și 225-8 din C. pen. francez, asociație de răufăcători în vederea pregătirii infracțiunilor de trafic de persoane în grup infracțional organizat și proxenetism agravat în grup infracțional organizat, prev. de art. 450-1, 450-3 și 450-5 din C. pen. francez și spălare de bani în grup infracțional provenind din infracțiuni săvârșite prin participarea la o operațiune de plasare, disimulare sau conversiune, prev. de art. 324-2, 324-1, 132-71, 324-3 și 324-8 din C. pen. francez.

În ce privește faptele ce fac obiectul urmăririi penale s-a reținut că în cadrul unei anchete judiciare pentru fapte de furt comise în grup infracțional organizat și tăinuire, a fost descoperită o rețea de prostituție implicând tinere femei românce care locuiesc în orașele Rennes și Nantes. Investigațiile efectuate în 14 noiembrie 2018, au permis să se stabilească faptul că o organizație infracțională ce acționează în România a condus aceasta rețea de prostituție. 11 prostituate, cu vârstele cuprinse între 19 și 32 de ani, au fost oficial identificate în diferitele locuri, astfel: C., D., E., F., G. și H. ca practicând prostituția în fiecare noapte din săptămână pe șoseaua publică sau în mediul hotelier. Interceptările convorbirilor telefonice au scos în evidență faptul că activitatea acestor tinere femei a fost controlată de la distanță de cetățeni români originari din Urzicuța, cu care acestea s-au aflat în contact telefonic continuu, acești proxeneți utilizând adeseori intimidarea pentru a le obliga pe tinerele femei să se prostitueze. Anumite convorbiri telefonice au indicat sosirea unei fete noi în vârstă de 19 ani poreclită "I." care ar fi fost cumpărată cu 2900 de euro. Există motive să se creadă că tinerele femei sunt "vândute" în România acestor indivizi, cu scopul de a le constrânge să practice prostituția.

S-a observat că acești indivizi s-au deplasat regulat în Franța pentru a asigura supravegherea și influența asupra acestor femei, fiind identificați: B., în vârstă de 28 de ani, capul rețelei criminale; J., în vârstă de 31 de ani, principalul locotenent al lui B.; K., A. și L. - proxeneții care acționează la ordinele lui B..

S-a arătat că, aceștia provin din comunitatea rromă rezidentă în România și vorbesc în limba țigănească/romani și episodic în română. Activitatea de prostituție a generat un profit important, verificările realizate au scos în evidență că banii rezultați din această activitate au fost trimiși prin mandat M. sau N. sau au fost recuperați direct de către proxeneți în Franța. Rețeaua ar fi transmis astfel mai mult de 370.000 de euro în România din 2015. Analizarea conturilor Facebook ale indivizilor sus-menționați a atestat traiul opulent al acestora. J. și B. eu expus în mediul virtual mașini de o mare capacitate cilindrică, teancuri de bani, haine de marcă. Verificările realizate prin canalul de cooperare polițienească au permis să se stabilească că unii din indivizii implicați în dosar sunt cunoscuți în Europa pentru fapte de proxenetism și de furturi; prostituatele erau, din câte se pare, itinerante și erau deplasate regulat de către proxeneții lor în alte țări din Uniunea Europeană cum ar fi Germania, Italia sau Spania. Infracțiunile ar fi fost comise în Rennes, Nantes, pe teritoriul național francez și pe teritoriul român, între 1 ianuarie 2015 și 24 mai 2019.

Față de dispozițiile Deciziei Curții Europene de Justiție din 27.05.2019 prin care s-a interpretat noțiunea de autoritate judiciară emitentă, în sensul articolului 6 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, s-a dispus solicitarea de relații suplimentare autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare-Procurorul Republicii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Rennes, în sensul dacă aceasta îndeplinește standardul de independență în raport cu puterea executivă în sistemul judiciar francez.

De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova pentru a se comunica stadiul efectuării cercetărilor în Dosarul nr. x/2016

La data de 12.06.2019 Ambasada Franței în România a comunicat relațiile solicitate, acestea fiind în sensul că în legislația franceză există o dispoziție legală, art. 30 din C. proc. pen., care prevede că ministrul justiției nu poate adresa nicio instrucție procurorilor în dosarele penale și deci, sunt respectate condițiile impuse de Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene din 27 mai 2019 pentru ca parchetul francez să fie considerat o autoritate judiciară în sensul Deciziei cadru 2002/584/JAI modificat de decizia cadru 2009/299/JAI.

Totodată, în răspunsul comunicat de DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova la data de 18.06.2019, s-a menționat că Dosarul nr. x D/P/2016 este în curs de soluționare, în prezent cercetările desfășurându-se în cadrul unei echipe comune de anchetă împreună cu autoritățile din Rennes (N. x), conform celor stabilite la reuniunea de coordonare organizată la Haga la 16.05.2019 (CM/RO-FR/20190516/50549-50595).

La termenul din data de 12 iulie 2019 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că se prevalează de efectele regulii specialității și nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Franța.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002." Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 86 și urm. din Legea nr. 302/2004 rep- care reglementează executarea unui mandat european de arestare, a rezultat că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

S-a constatat, totodată, că infracțiunile menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. se regăsesc printre cele 32 de infracțiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 din Legea nr. 302/2004 rep.

Cât privește obiecțiunile formulate de persoana solicitată, Curtea a constatat că acestea, pe de o parte, nu privesc identitatea, iar pe de altă parte, motivele invocate de persoana solicitată nu se încadrează între motivele facultative pentru care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, motive prevăzute de dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep.

Astfel, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea, motivând că este cercetată pentru aceleași infracțiuni în Dosarul nr. x/2016 instrumentat de DIICOT Serviciul Teritorial Craiova. Într-adevăr, art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 prevede că: "autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare."

Însă, așa cum a rezultat din răspunsul comunicat de DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, cercetările în Dosarul nr. x D/P/2016 se desfășoară în cadrul unei echipe comune de anchetă împreună cu autoritățile din Rennes conform celor stabilite la reuniunea de coordonare organizată la Haga la 16.05.2019 (CM/RO-FR/20190516/50549-50595), ceea ce a conduce la concluzia că predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze nu împiedică ancheta penală în cauză.

S-a constatat astfel, că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, au fost respectate drepturile persoanei solicitate, nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare, prev. de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din aceeași lege.

În privința măsurilor privative de libertate dispuse în cauză, s-a reținut că persoana solicitată a fost reținută la data de 11.06.2019, arestată provizoriu pe o durată de 10 zile prin încheierea nr. 29 din 12.06.2019, măsura fiind menținută prin Sentința penală nr. 161 din 19.06.2019 pe o durată de 30 zile și a apreciat că măsura arestării preventive față de persoana solicitată se impune în continuare, având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prev. la art. 99, judecătorul se pronunță prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

De altfel, în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european a fost în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua și măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Potrivit considerentelor de mai sus Curtea a admis cererea de executare a mandatului european de arestare, a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 rep. și a menținut măsura arestării în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 22.07.2019 și până la 20.08.2019, inclusiv.

Împotriva acestei sentințe penale, persoana solicitată A. a formulat contestație, criticând soluția sub aspectul legalității motivat de faptul că judecătorul fondului era incompatibil ceea ce, în opinia contestatorului impune trimiterea cauzei spre rejudecare, dar și sub aspectul măsurii preventive care a fost luată fără a fi pusă în discuție.

Contestatorul a mai arătat că este incident un motiv de refuz la predare, acesta fiind cercetat în România pentru fapte similare.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Instanța de control judiciar va analiza cu prioritate critica în contestație prin care se tinde la trimiterea cauzei la rejudecare, respectiv existența unui caz de incompatibilitate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (3) C. proc. pen., "judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desființarea ori casarea hotărârii."

Potrivit art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., judecătorul este incompatibil dacă există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea acestuia este afectată.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială.

Imparțialitatea instanței presupune, conceptual, lipsa oricărei prejudecăți sau idei preconcepute cu privire la soluția ce trebuie pronunțată în cadrul unui proces.

Jurisprudența instanței europene relevă însă că imparțialitatea magistratului trebuie evaluată atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv.

Astfel, din perspectiva criteriului subiectiv, se impune a se determina dacă convingerile personale ale unui judecător pot influența soluționarea unei anumite cauze, statuându-se, de principiu, că "imparțialitatea judecătorului se prezumă până la proba contrară".

Din perspectiva criteriului obiectiv, trebuie determinat dacă judecătorul oferă garanții suficiente pentru a exclude orice bănuială legitimă în privința sa. În acest din urmă sens, aparențele prezintă o anumită importanță în raport cu încrederea pe care instanțele trebuie să o inspire publicului, într-o societate democratică și, în primul rând, acuzatului în cadrul unui proces penal. Optica unei părți în proces trebuie luată în considerare, chiar dacă aceasta nu are caracter decisiv; esențial este ca temerile celui interesat să fie nu doar invocate, ci și justificate în mod obiectiv.

În contextul concret al cauzei, unicul argument al invocării cauzei de incompatibilitate este participarea judecătorului de primă instanță la judecată în primul ciclu procesual și la soluționarea cauzei după desființarea în apel cu trimitere spre rejudecare, soluție fundamentată exclusiv pe aspectul faptul că prima instanță deși a menționat în dispozitiv numele persoanei solicitate, în considerente s-a referit în totalitate la altă persoană, instanța de apel constatând că această împrejurare echivalează cu lipsa judecății în fond.

Or, din perspectiva criteriilor anterior menționate, impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în analiza aspectului subiectiv al imparțialității magistratului, se constată că argumentele invocate nu sunt de natură să creeze o suspiciune rezonabilă cu privire la imparțialitatea judecătorului, în condițiile art. 64 alin. (1) lit. f) și alin. (3) C. proc. pen., întrucât anterior, aceasta nu s-a pronunțat, în mod efectiv, asupra raportului de drept penal dedus judecății, astfel că în prezent nu este pusă în situația de a statua succesiv asupra acelorași chestiuni, și nici nu și-a exprimat convingeri personale de natură a influența soluția în cauza pendinte, îndrumările date instanței de trimitere fiind elocvente în această privință.

Procedând la reevaluarea punerii în executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte de Casație și Justiție amintește că potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că: "Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza pendinte, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 11 iunie 2019, de către Parchetul procurorului republicii de la Rennes, față de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional în vederea comiterii de crime, fapte prevăzute și pedepsite de art. 450 - 1, 450 - 3 și 450 - 5 din C. pen. francez; trafic de persoane în grup infracțional organizat fapte prevăzute și pedepsite de art. 132-71, 225-4-1, 225-4-3, 225-20, 225-21 și 225-25 din C. pen. francez, proxenetism agravat în grup infracțional organizat fapte prevăzute și pedepsite de art. 132-71, 225-5, 225-7, 225-20 și 225-8 din C. pen. francez și spălare de bani în grup infracțional organizat fapte prevăzute și pedepsite de art. 324-2, 324-1, 132-71, 324-3 și 324-8 din C. pen. francez.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că instanța de fond a constatat în mod corect, pe de o parte, că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

În ce privește faptul că persoana solicitată este cercetată în România pentru fapte care, aparent, se suprapun parțial cu cele pentru care a fost emis mandatul european de arestare, acesta constituie un motiv facultativ, iar nu obligatoriu, de refuz, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004. Față de această împrejurare, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, notează că cercetarea penală se află într-un stadiu mai avansat în Franța, fiind derulate activități de urmărire în cadrul unor echipe comune de anchetă, astfel încât predarea persoanei solicitate asigură celeritatea procedurii și nu justifică refuzul de a executa mandatul european de arestare tocmai în considerarea respectării duratei procedurii, componentă a dreptului la un proces echitabil.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Franța și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

Înalta Curte notează că persoana solicitată a criticat sentința penală atacată sub aspectul măsurii preventive luate în vederea predării, din perspectiva faptului că luarea măsurii preventive nu ar fi fost pusă în discuția părților.

Or, astfel cum s-a menționat în cele ce preced, arestarea preventivă în vederea predării este obligatorie în situația dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nu reglementează nicio alternativă, astfel încât acordarea cuvântului pe fondul cererii viza inclusiv măsura preventivă a arestării în vederea predării.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora: "După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și 13 din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, nu fac trimitere la procedura din C. proc. pen. vizând luarea măsurii arestării, ci exclusiv la conținutul și executarea mandatului.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 191 din 12 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Va obliga contestatorul persoană transferabilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 191 din 12 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul persoană solicitată A. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în sumă de 253 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2019.

GGC - GV