ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 354/2019

Deliberând asupra cauzei dedusă judecății, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 162 din data de 19 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 11 iunie 2019 de autoritățile judiciare din Franța - Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Rennes în dosarul nr. x (dosar Parchet) pe numele persoanei solicitate A.

În temeiul art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

A fost menținută măsura arestării în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 22 iunie 2019 și până la 21 iulie 2019, inclusiv.

S-a constatat că, în prezenta procedură, persoana solicitată a fost privată de libertate începând cu data de 11 iunie 2019 la zi.

Cheltuielile judiciare aferente prezentei proceduri au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, la data de 12 iunie 2019 a fost înregistrată Adresa nr. x/2019 din data de 11 iunie 2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 11 iunie 2019 de autoritățile judiciare din Franța - Procurorul Republicii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare instanță din Rennes în Dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A..

De asemenea, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 11 iunie 2019 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și ordonanța nr. 26 din 11 iunie 2019, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, de la 11 iunie 2019, ora 17:10, până la 12 iunie 2019, ora 17:10.

În cuprinsul mandatului european de arestare s-a reținut că acesta a avut la bază mandatul de arestare din data de 1 iunie 2019, emis de Judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Rennes în dosarul nr. x, în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii a 4 infracțiuni, respectiv trafic de persoane în grup infracțional organizat, prev. de 132-71, 225-4-1, 225-4-3, 225-20, 225-21 și 225-25 din C. pen. francez, proxenetism agravat în grup infracțional organizat, prev. de art. 132-71, 225-5, 225-7 și 225-8 din C. pen. francez, asociație de răufăcători în vederea pregătirii infracțiunilor de trafic de persoane în grup infracțional organizat și proxenetism agravat în grup infracțional organizat, prev. de art. 450-1, 450-3 și 450-5 din C. pen. francez și spălare de bani în grup infracțional provenind din infracțiuni săvârșite prin participarea la o operațiune de plasare, disimulare sau conversiune, prev. de art. 324-2, 324-1, 132-71, 324-3 și 324-8 din C. pen. francez.

Din descrierea faptelor a rezultat că, în timpul efectuării unei anchete deschise pentru furturi în grup infracțional organizat și tăinuiri agravate, au fost obținute probe cu privire la existența unei rețele de prostituție implicând tinere femei românce care locuiesc în orașele Rennes și Nantes.

Investigațiile efectuate în 14 noiembrie 2018, au stabilit că o organizație infracțională din România conducea aceasta rețea de prostituție. Astfel, 11 prostituate, cu vârstele cuprinse între 19 și 32 de ani, erau oficial identificate în diferitele locuri, mai ales B., C., D., E., F. și G. ca practicând prostituția în fiecare noapte din săptămână pe șoseaua publică sau în mediul hotelier.

Interceptările convorbirilor telefonice au scos în evidență că activitatea acestor tinere femei era controlată de la distanță de cetățeni români originari din Urzicuța, cu care acestea se aflau în contact telefonic continuu, acești proxeneți utilizând adeseori intimidarea pentru a le obliga pe tinerele femei să se prostitueze.

Anumite convorbiri telefonice indică sosirea unei noi tinere fete în vârstă de 19 ani poreclită "H.", care ar fi fost cumpărată cu 2.900 de euro. S-a mai reținut că există motive să se creadă că tinerele femei sunt "vândute" în România acestor indivizi, cu scopul de a le supune pe urmă unei prostituții constrânse.

S-a observat că acești indivizi se deplasează regulat în Franța pentru a asigura supravegherea și influența asupra acestor femei, fiind identificați:

- I., în vârstă de 28 de ani, care este la capul rețelei criminale;

- A., în vârstă de 31 de ani, principalul locotenent al lui I.;

- J., unul din proxeneții care este la ordinele lui I.;

- K., unul din proxeneții care este la ordinele lui I.;

- L., unul din proxeneții care este la ordinele lui I..

Aceștia provin din comunitatea rromă rezidentă în România și vorbesc în limba țigănească/romani și, episodic, în română. Activitatea de prostituție generează un profit important, verificările realizate scoțând în evidență că banii rezultați din această activitate erau trimiși prin mandat M. sau N., sau erau recuperați direct de către proxeneți în Franța. Rețeaua ar fi transmis astfel mai mult de 370.000 de euro în România din 2015. Analizarea conturilor O. ale indivizilor sus-menționați a atestat traiul opulent al acestora. A. și I. își arată astfel mașinile care au o mare capacitate cilindrica, teancurile de bani, hainele de marcă. Verificările realizate prin canalul de cooperare polițienească au permis să se stabilească că unii dintre indivizii implicați în dosar erau cunoscuți în Europa pentru fapte de proxenetism și furturi; prostituatele erau, din câte se pare, itinerante și erau deplasate regulat de către proxeneți în alte țări din Uniunea Europeană, cum ar fi Germania, Italia sau Spania.

Infracțiunile ar fi fost comise în Rennes, Nantes, pe teritoriul național francez și pe teritoriul român, între 1 ianuarie 2015 și 24 mai 2019.

Față de dispozițiile Deciziei Curții Europene de Justiție din 27 mai 2019 prin care s-a interpretat noțiunea de autoritate judiciară emitentă, în sensul articolului 6 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre s-a dispus solicitarea de relații suplimentare autorității judiciare emitente ale mandatului european de arestare - Procurorul Republicii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Rennes, în sensul dacă acesta îndeplinește standardul de independență în raport cu puterea executivă în sistemul judiciar francez.

De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova pentru a se comunica stadiul efectuării cercetărilor în dosarul nr. x/2016

La data de 12 iunie 2019 Ambasada Franței în România a comunicat relațiile solicitate, acestea fiind în sensul că în legislația franceză există o dispoziție legală, art. 30 din C. proc. pen., care prevede că ministrul justiției nu poate adresa nicio instrucție procurorilor în dosarele penale, fiind, așadar, respectate condițiile impuse de decizia CJUE din 27 mai 2019 pentru ca parchetul francez să fie considerat o autoritate judiciară în sensul deciziei cadru 2002/584/JAI modificată de decizia cadru 2009/299/JAI.

Totodată, în răspunsul comunicat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova la data de 18 iunie 2019, s-a menționat că Dosarul nr. x/2016 se află în curs de soluționare, în prezent cercetările desfășurându-se în cadrul unei echipe comune de anchetă cu autoritățile din Rennes (N. x), conform celor stabilite la reuniunea de coordonare organizată la Haga la 16 mai 2019 (CM/RO-FR/20190516/50549-50595).

La termenul din data de 18 iunie 2019 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că se prevalează de efectele regulii specialității și nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Franța.

În continuare, Curtea de Apel Craiova a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. 2 al aceluiași text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002."

Astfel, s-a observat că, din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 86 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din lege.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Analizând actele și lucrările cauzei, s-a constatat că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare franceze au menționat că mandatul european de arestare emis la data de 11 iunie 2019 de către autoritățile judiciare din Franța se întemeiază pe mandatul de arestare național emis la data de 1 iunie 2019 de către Judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Rennes față de A., cetățean român.

S-a reținut, totodată, că infracțiunile menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. se regăsesc printre cele 32 de infracțiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Cât privește obiecțiunile formulate de persoana solicitată, Curtea de Apel Craiova a constatat că acestea, pe de o parte, nu privesc identitatea, iar pe de altă parte, că nu se încadrează între motivele facultative pentru care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, motive prevăzute de dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea, motivând că este cercetată în Dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, pentru aceleași infracțiuni menționate în mandatul european de arestare.

Curtea de Apel Craiova a reținut că, într-adevăr, art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că:

"autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare."

Însă, așa cum rezultă din răspunsul comunicat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, Dosarul nr. x/2016 se află în curs de soluționare, cercetările fiind desfășurate în cadrul unei echipe comune de anchetă împreună cu autoritățile din Rennes conform celor stabilite la reuniunea de coordonare organizată la Haga la 16 mai 2019 (CM/RO-FR/20190516/50549-50595), ceea ce duce la concluzia că predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze nu împiedică ancheta penală în cauză.

Așadar, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, au fost respectate drepturile persoanei solicitate, nu este incident vreun motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din aceeași lege.

În privința măsurilor privative de libertate dispuse în cauză, s-a reținut că persoana solicitată a fost reținută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin Ordonanța nr. 26 din 11 iunie 2019 pentru 24 ore, iar prin încheierea nr. 28 din 12 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o durată de 10 zile, începând cu data de 12 iunie 2019 până la data de 21 iunie 2019, inclusiv, măsură ce a fost menținută prin sentință, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând desființarea sentinței atacate și respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare emis la data de 11 iunie 2019 de autoritățile judiciare din Franța.

În esență, contestatorul a susținut că este incident motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât este cercetat în Dosarul nr. x/2016 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, pentru aceleași infracțiuni menționate în mandatul european de arestare.

Analizând contestația declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Instanța de fond a evaluat corect particularitățile cauzei și a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată A..

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorități judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane, să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte state membre.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, privind conținutul și forma mandatului. În acest sens, se observă că Judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Rennes a emis, la data de 1 iunie 2019, în dosarul nr. x, un mandat european de arestare față de cetățeanul român A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în grup infracțional organizat, prev. de 132-71, 225-4-1, 225-4-3, 225-20, 225-21 și 225-25 din C. pen. francez, proxenetism agravat în grup infracțional organizat, prev. de art. 132-71, 225-5, 225-7 și 225-8 din C. pen. francez, asociație de răufăcători în vederea pregătirii infracțiunilor de trafic de persoane în grup infracțional organizat și proxenetism agravat în grup infracțional organizat, prev. de art. 450-1, 450-3 și 450-5 din C. pen. francez și spălare de bani în grup infracțional provenind din infracțiuni săvârșite prin participarea la o operațiune de plasare, disimulare sau conversiune, prev. de art. 324-2, 324-1, 132-71, 324-3 și 324-8 din C. pen. francez.

În conținutul mandatului de arestare s-a reținut, în esență, că, faptele imputate persoanei solicitate au fost comise între 1 ianuarie 2015 și 24 mai 2019, atât în Rennes, Nantes, pe teritoriul național francez, cât și pe teritoriul român. În fapt, s-a reținut că 11 persoane, cu vârstele cuprinse între 19 și 32 de ani, au fost identificate în diferitele locuri din orașele Rennes și Nantes ca practicând prostituția în fiecare noapte din săptămână pe șoseaua publică sau în mediul hotelier, activitatea acestora fiind controlată de la distanță de cetățeni români originari din Urzicuța, cu care se aflau în contact telefonic continuu, proxeneții utilizând adeseori intimidarea pentru a le obliga pe tinerele femei să se prostitueze. De asemenea, s-a reținut că tinerele femei erau "vândute" în România acestor indivizi, cu scopul de a le supune unei prostituții constrânse. Totodată, în mandatul european de arestare s-a menționat că persoanele care se deplasau regulat în Franța pentru a asigura supravegherea și influența asupra acestor femei, erau I. (capul rețelei criminale), A. (principalul locotenent al lui I.), J., K. și L. (proxeneți care sunt la ordinele lui I.), persoane care provin din comunitatea rromă rezidentă în România și care vorbesc în limba țigănească/romani și, episodic, în română. În plus, în mandatul european de arestare s-a mai reținut că activitatea de prostituție generează un profit important, verificările realizate de autoritățile judiciare franceze scoțând în evidență că banii rezultați din această activitate erau trimiși prin mandat M. sau N., sau erau recuperați direct de către proxeneți în Franța. În acest sens, s-a menționat că rețeaua ar fi transmis mai mult de 370.000 de euro în România din 2015. Deopotrivă, s-a precizat că verificările realizate prin canalul de cooperare polițienească au permis să se stabilească că unii dintre indivizii implicați în dosar erau cunoscuți în Europa pentru fapte de proxenetism și furturi, iar prostituatele erau, din câte se pare, itinerante și erau deplasate regulat de către proxeneți în alte țări din Uniunea Europeană, cum ar fi Germania, Italia sau Spania.

În continuare, Înalta Curte observă că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autoritățile franceze. Însă, potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

În ceea ce privește identitatea persoanei solicitate, se observă că, audiat atât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 11 iunie 2019, cât și de instanța de fond, la termenul din 12 iunie 2019, aceasta nu a formulat obiecțiuni, admițând că este persoana menționată în mandat, însă a precizat că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Franța și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

De asemenea, Înalta Curte constată că persoana solicitată nu a invocat existența vreunuia dintre motivele obligatorii de neexecutare a mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, însă a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, întrucât este cercetată în Dosarul nr. x/2016 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova pentru aceleași fapte care au motivat mandatul european de arestare, motiv pentru care a apreciat că se impune refuzul executării mandatului european de arestare emis în data de 11 iunie 2019 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Rennes.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că, în cauză, contrar celor susținute de apărare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, conform căruia autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul acestuia este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european, deoarece faptele pentru care este cercetată persoana solicitată în România și cele pentru care a fost emis mandatul european nu sunt identice. Astfel, în raport cu situația de fapt reținută prin Ordonanța nr. 266/D/P/2016 din 10 iunie 2019 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, precum și cu descrierea faptelor imputate persoanei solicitate de autoritățile judiciare franceze, astfel cum a fost expusă în conținutul mandatului european de arestare, se observă că, deși faptele au aceeași natură infracțională, actele materiale pretins comise, precum și părțile vătămate diferă, iar acuzațiile pentru care se efectuează cercetări în Franța sunt mai extinse decât cele pentru care s-a început urmărirea penală în România.

În plus, dat fiind caracterul facultativ al acestui motiv, Înalta Curte reține că nici în situația constatării unei astfel de identități, o astfel de împrejurare nu poate avea ca efect obligatoriu refuzul punerii în executare a mandatului european de arestare, astfel cum pretinde apărarea.

Pe de altă parte, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze nu împiedică ancheta penală în cauza cercetată de autoritățile române, având în vedere că, potrivit Adresei din 18 iunie 2019 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, Dosarul nr. x/2016 se află în curs de soluționare, cercetările fiind desfășurate în cadrul unei echipe comune de anchetă împreună cu autoritățile din Rennes conform celor stabilite la reuniunea de coordonare organizată la Haga la 16 mai 2019 (CM/RO-FR/20190516/50549-50595).

Așadar, situația invocată de persoana solicitată nu justifică refuzul executării mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze.

Prin urmare, Înalta Curte constată, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, pentru executarea mandatului european de arestare emis în data de 11 iunie 2019 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță Rennes, cu privire la persoana solicitată A., acesta fiind emis în vederea efectuării urmăririi penale față de contestator, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment în executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 162 din data de 19 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 162 din data de 19 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2019.

Procesat de GGC - LM