ÎCCJ, decizie (scj.ro #150129)

Mandat european de arestare. Participarea procurorului. Procurorul competent. Motiv opțional de refuz al executării

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004,

art. 85, art. 98, art. 103, art. 268

1

și urm.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 253 din 13 mai 2019

Prin sentința nr. 31/FCJI din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul de Mare Instanță din Valenciennes - prin judecător de instrucție, în dosarul cu nr. de referință 16/341/03 JICABJ 13 - 17000017, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 de către magistratul, substitut al procurorului Republicii Franceze, mandat fundamentat pe mandatul național de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referință la parchet 1634000003, respectiv cu numărul de referință la instrucție 3/17/17, de către judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Valenciennes, pe numele persoanei solicitate A.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară emitentă -Tribunalul de Mare Instanță din Valenciennes, Franța - prin judecător de instrucție, în baza mandatului european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 de către magistratul, substitut al procurorului Republicii Franceze, în dosarul cu nr. de referință 16/341/03 JICABJ 13 - 17000017, fundamentat pe mandatul național de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referință la parchet 1634000003, respectiv cu numărul de referință la instrucție 3/17/17, de către judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Valenciennes.

În baza dispozițiilor art. 103 alin. (10) și (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pentru o durată de 30 de zile, începând de la data de 17 aprilie 2019 până la data de 16 mai 2019, inclusiv, în vederea predării.

În baza dispozițiilor art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A.

La termenul de judecata din data de 17 aprilie 2019, persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoștință - atât oral, cât și în formă scrisă - drepturile persoanei reținute/arestate în baza unui mandat european de arestare prevăzute în Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 și Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013, după semnare, un exemplar al procesului-verbal de informare fiind atașat la dosarul cauzei.

Examinând mandatul european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 de autoritățile judiciare din Franța pe numele persoanei solicitate A., în corelare cu normele juridice - naționale și europene - incidente în materie, instanța a constatat că magistratul, substitut al procurorului Republicii Franceze, a emis un mandat european de arestare la 16 aprilie 2019, 16/341/03 JICABJ 13 - 17000017, fundamentat pe mandatul național de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referință la parchet 1634000003, respectiv cu numărul de referință la instrucție 3/17/17, de către judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Valenciennes, pe numele persoanei solicitate A., prin care solicită arestarea și predarea respectivei persoanei, întrucât este cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- „escrocherie în bandă organizată”, în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele Moselle și Bas Rhin, din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute în art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 C. pen. francez și art. 313 - 2 alin. (7), art. 313 - 7, art. 313 - 8, art. 131 - 26 - 2 C. pen. francez;

- „fals: modificarea frauduloasă a adevărului într-un act”, în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele Moselle și Bas Rhin, din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute în art. 441 - 1 C. pen. francez și art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 C. pen. francez;

- „utilizarea falsului în acte”, în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele Moselle și Bas Rhin, din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute în art. 441 - 1 C. pen. francez și art. 441 - 1 alin. (2), art. 441 - 10, art. 441 - 11 C. pen. francez;

- „fals într-un document administrativ care stabilește un drept, o identitate, o calitate sau o acordare a unei autorizații”, în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele Moselle și Bas Rhin, din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute în art. 441 - 1 alin. (1), art. 441 - 12 alin. (1), art. 441 - 10, art. 441 - 11, art. 131 - 26 - 2 C. pen. francez;

- „ascunderea unei crime în bandă organizată”, în Valenciennes, din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute în art. 321 - 1 alin. (1), art. 321 - 2 2˚ alin. (1), art. 132 - 71 C. pen. francez și art. 321 - 2 alin. (1), art. 321 - 3, art. 321 - 9, art. 321 - 11 C. pen. francez;

- „spălare agravată: ajutor în bandă organizată la justificarea neadevărată de origine a bunurilor sau veniturilor de autorul unei infracțiuni”, în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele Moselle și Bas Rhin, din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute în art. 324 - 2 2˚, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 C. pen. francez și art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 C. pen. francez;

- „participarea la o conspirație criminală pentru a pregăti o infracțiune pedepsită cu 10 ani de închisoare”, în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele Moselle și Bas Rhin, din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute în art. 450 - 1 alin. (1) și alin. (2) C. pen. francez și art. 450 - 1 alin. (2), art. 450 - 3, art. 450 - 5 C. pen. francez și

- „nejustificarea de resurse (fonduri) în bandă organizată”, în raza teritorială Valenciennes, Douai și în departamentele Moselle și Bas Rhin, din 1 ianuarie 2016 până pe 15 octombrie 2018, fapte prevăzute în art. 324 - 2 2˚, art. 324 - 1 alin. (1), art. 132 - 71 C. pen. francez și art. 324 - 2 alin. (1), art. 324 - 3, art. 324 - 7, art. 324 - 8 C. pen. francez.

Instanța a constatat că infracțiunile sunt marcate de autoritatea judiciară emitentă în categoria infracțiunilor de „participare la un grup infracțional organizat”, „frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înțelesul Convenției din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene”, „spălarea produselor infracțiunii”, „înșelăciune”, „falsificarea de acte oficiale și uzul de fals”, situație ce exonerează autoritatea judiciară de executare să verifice regula dublei incriminări (art. 96 alin. 1 pct. 1, 8, 9, 20 și 23 din Legea nr. 302/2004). În același timp, faptele reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute și în Codul penal român, respectiv infracțiunile de „constituire a unui grup infracțional organizat” prevăzută în art. 367 C. pen., „înșelăciune” prevăzută în art. 244 raportat la art. 256

1

C. pen., „fals material în înscrisuri oficiale” prevăzută în art. 320 alin. (1) C. pen., „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prevăzută în art. 322 C. pen., „fals privind identitatea” prevăzută în art. 327 alin. (1) C. pen., „uz de fals” prevăzută în art. 323 C. pen., „spălarea banilor” prevăzută în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002.

Durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiunile pentru a căror săvârșire este cercetată persoana solicitată A. este de 10 ani privare de libertate.

Mandatul european de arestare se bazează pe mandatul național de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referință la parchet 1634000003, respectiv cu numărul de referință la instrucție 3/17/17, de către judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Mare Instanță din Valenciennes.

Curtea de apel a reținut, de asemenea, că, în cauză, nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. de către autoritățile judiciare din Franța.

Totodată, s-au constatat îndeplinite condițiile de validitate și condițiile de fond pentru emiterea și executarea mandatului european de arestare.

Din verificările specifice efectuate în baza de date Ecris GPS, a reieșit că pe numele persoanei solicitate nu figurează dosare în curs de instrumentare la unitățile de parchet.

Împotriva sentinței nr. 31/FCJI din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestația de față.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația ca fiind nefondată, în principal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (republicată), mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În considerarea acestor principii, Curtea de Apel Iași a constatat îndeplinite condițiile de validitate și condițiile de fond pentru emiterea și executarea mandatului european de arestare.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că invocarea de către apărătorul contestatoarei a nelegalității hotărârii ca urmare a neparticipării la soluționarea cauzei a unui procuror din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este nefondată.

Art. 7 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală prevede că cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de Legea nr. 302/2004 se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

Potrivit art. 85 alin. (2) și (3) din Legea nr. 302/2004, autoritățile judiciare române de executare a mandatului european de arestare sunt curțile de apel, iar autoritățile române competente să primească mandatul european de arestare sunt Ministerul Justiției și parchetele de pe lângă curțile de apel desemnate potrivit alin. (2) în a căror circumscripție a fost localizată persoana solicitată.

Totodată, art. 103 din Legea nr. 302/2004 reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, în alin. (14) stabilind că: „Ședința de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se impune judecarea cauzei în ședință secretă. Participarea procurorului este obligatorie.”

Prin urmare, raportat la aceste texte de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect la soluționarea cauzei a participat un procuror al parchetului de pe lângă curtea de apel și nu unul din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Împrejurarea că în cauză a fost efectuată o percheziție de către procurori din cadrul acestei direcții, în procedura prevăzută în art. 268

1

și urm. din Legea nr. 302/2004, nu are relevanță cu privire la participarea procurorului la judecarea cauzei având ca obiect punerea în executare a unui mandat european de arestare, competența în această situație revenind parchetului de pe lângă curtea de apel.

Aceasta întrucât executarea unui ordin european de anchetă și punerea în executare a unui mandat european de arestare sunt două instrumente de cooperare judiciară internațională diferite, reglementate distinct de Legea nr. 302/2004, iar procedura de soluționare a acestor cauze este, de asemenea, diferită.

Așa cum s-a arătat, în procedura specială prevăzută în art. 96 și urm. din Legea nr. 302/2004, în fața instanțelor, Ministerul Public este reprezentat de un procuror din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel competentă să soluționeze cauza.

Referitor la cea de a doua critică a contestatoarei cu privire la faptul că mandatul european de arestare nu întrunește condițiile cerute de lege, întrucât nu este descrisă acuzația adusă, acesta fiind emis pentru un grup mai mare de persoane, reținându-se că familia A. nu a fost implicată în comiterea fraudelor, Înalta Curte de Casație și Justiție amintește că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Contrar susținerilor apărării, mandatul european de arestare emis la data de 16 aprilie 2019 pe numele persoanei solicitat A., de către magistratul, substitut al procurorului Republicii Franceze, mandat fundamentat pe mandatul național de arestare emis la 16 aprilie 2019 în dosarul cu numărul de referință la parchet 1634000003, are forma și conținutul prevăzute în art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv: identitatea și cetățenia persoanei solicitate; denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente; decizia pe care se întemeiază mandatul european de arestare, descrierea circumstanțelor în care s-au comis infracțiunile, natura și încadrarea juridică a infracțiunilor.

Totodată, mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa 1 a Legii nr. 302/2004.

De asemenea, se constată că nu au fost formulate obiecții privind identitatea persoanei solicitate, iar din actele dosarului nu rezultă existența vreunuia dintre motivele obligatorii de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute în art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Raportat la infracțiunile de săvârșirea cărora este acuzată contestatoarea, în acord cu prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că au corespondent în Codul penal român și sunt printre cele prevăzute în art. 96 din Legea nr. 302/2004, dând loc la predare, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, iar durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru infracțiunile pentru a căror săvârșire este cercetată persoana solicitată A. este de 10 ani.

Totodată, persoana solicitată a fost audiată de curtea de apel la termenul de judecată din data de 17 aprilie 2019, i-au fost aduse la cunoștință conținutul mandatului european de arestare emis pe numele său, posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, conținutul regulii specialității și i s-au pus în vedere caracterul irevocabil al consimțământului dat și caracterul definitiv al hotărârii de predare în baza consimțământului.

În declarația dată, aceasta, în mod neechivoc, a arătat că nu are obiecțiuni cu privire la identitate și că nu este de acord sa fie predată autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare; persoana solicitată a declarat că a înțeles efectele consimțământului la predare, conținutul regulii specialității și că nu renunță la efectele acestei reguli.

În ceea ce privește motivele opționale de refuz invocate de către apărătorul persoanei solicitate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Persoana solicitată, prin apărător ales, a invocat împrejurarea că ar fi supusă unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte care au motivat mandatul european de arestare.

Potrivit art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Din actele depuse la dosar de apărătorul ales al persoanei solicitate - procesul-verbal întocmit la data de 16 aprilie 2019 în dosarul nr. X. al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și mandatul de percheziție domiciliară din 10 aprilie 2019 - rezultă că numita A. a fost audiată în calitate de suspect și față de aceasta s-a autorizat efectuarea unei percheziții domiciliare în baza ordinului european de anchetă emis de autoritățile franceze cu privire la faptele reținute în mandatul european de arestare și nu într-o cauză distinctă înregistrată pe rolul Ministerului Public.

Prin urmare, motivul opțional de refuz al executării invocat de apărare nu este incident în speță.

Nici criticile persoanei solicitate, în sensul că nu s-ar face vinovată de săvârșirea faptelor pentru care a fost emis mandatul european de arestare, nu pot fi primite.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința contestată este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze, nefiind incident niciunul din motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține, așadar, că sunt îndeplinite condițiile privind predarea persoanei solicitate, că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare și, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, în virtutea principiului recunoașterii reciproce a deciziilor judiciare și a încrederii reciproce între autorități judiciare pe care se fundamentează instituția mandatului european de arestare, constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței nr. 31/FCJI din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori.