ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3042/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 22 decembrie 2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. x din 21 noiembrie 2014, solicitând anularea acestuia, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 49/2015 din 2 aprilie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva Sentinței nr. 49/2015 din 2 aprilie 2015, a formulat recurs reclamantul A., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În susținerea recursului se arată că, într-adevăr, dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu precizează cota de participație sau/și dreptul la vot de la care operează interdicția, însă instanța, la judecarea contestației, ar fi trebuit să facă evaluarea, printr-o interpretare rezonabilă, a existenței unui potențial conflict de interese în ceea ce-l privește pe reclamant, raportat la cota derizorie deținută de acesta la B. S.A.

A arătat recurentul-reclamant că s-ar fi impus, în opinia sa, soluționarea contestației formulate împotriva raportului de evaluare nr. x din 27 noiembrie 2014 și în raport de prevederile art. 89 din Legea nr. 161/2003, extrapolând conceptul de acționar semnificativ, ceea ce nu este cazul în situația sa.

Se mai susține că recurentul-reclamant nu a participat la aprobarea, de către consiliul de administrație al societății B. S.A., a propunerii de asociere înaintată Consiliului Județean, prin urmare nu s-a făcut dovada că recurentul a participat la formarea voinței societății

Pentru a fi incident cazul de conflict de interese invocat de intimata-pârâtă trebuie să fie întrunite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003, respectiv alesul local să îndeplinească funcțiile enumerate de lege în cadrul societăților comerciale și să se încheie contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări de modernizare, sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte aleșii locali.

Recurentul-reclamant apreciază că cea de-a doua condiție stipulată de art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu a fost îndeplinită. Astfel, legea nu arată ce se înțelege prin "încheierea unui contract", iar, potrivit art. 942 C. civ., contractul de asociere, fiind un contract bilateral, trebuie să prezinte consimțământul părților la momentul încheierii sale. Or, în cauză, recurentul-reclamant nu a participat la formarea voinței juridice a societății, iar Județul Neamț și-a exprimat consimțământul prin Președintele Consiliului Județean. Recurentul-reclamant a avizat în comisia de buget și a votat în Consiliul Județean propunerea de încheiere a contractului de asociere, dar acest aspect nu poate fi asimilat încheierii contractului.

Prin motivele depuse ulterior la dosarul cauzei, la data de 22 iunie 2015, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond pentru încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, susținând că, în situația de față, nu se poate pune semnul egalității între încheierea contractului de asociere și votul exprimat de A. în cota de 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală.

Recurentul a precizat că pe rolul Curții de Apel Bacău a fost înregistrat Dosarul nr. x/2014, care a avut ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x din 2 octombrie 2014, în care s-a analizat așa-zisa incompatibilitate a reclamantului, din aceeași lucrare ANI, acțiune ce a fost admisă, fiind anulat raportul de evaluare menționat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanței de recurs la data de 24 iulie 2015, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Reluând argumentele care au condus la evaluarea conflictului de interese, intimata-pârâtă consideră sentința de fond ca fiind legală și temeinică.

Apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, care reglementează o altă situație decât cea reținută prin Raportul de evaluare contestat, ci dispozițiile art. 70, 71 și 77 din aceeași lege.

Intimata-pârâtă consideră că nu prezintă relevanță faptul că recurentul-reclamant nu a beneficiat de câștiguri materiale în calitate de administrator și, ulterior, de acționar la B. S.A., atâta vreme cât aceste calități îi confereau vocația de a obține foloase materiale.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte va avea în vedere motivele de fapt și de drept cuprinse în declarația de recurs înregistrată la data de 11 mai 2015 (depusă prin poștă la data de 9 mai 2015), celelalte motive de recurs, depuse la data de 22 mai 2015 (data poștei - 19 iunie 2015) fiind tardive, în raport de prevederile art. 487 C. proc. civ., raportat la cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Prin raportul de evaluare nr. x din 27 noiembrie 2014 a constatat intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate existența unui conflict de interese în persoana recurentului-reclamant A., manifestat prin faptul că cel evaluat, în calitate de consilier județean la Consiliul Județean Neamț a votat, la data de 21 august 2008, pentru adoptarea Hotărârii nr. 88 privind asocierea județului Neamț cu Societatea B. S.A. Piatra Neamț, pe o perioadă de 5 ani, iar în baza acestui acord de asociere s-a alocat de la bugetul Consiliului Județean Neamț suma de 5 400 000 RON, precum și pentru faptul că, la data de 28 octombrie 2013, a votat în favoarea unui amendament la proiectul de hotărâre ce viza rectificarea bugetului județului Neamț pe anul 20131, în sensul alocării sumei de 100 000 RON pentru B. Piatra Neamț.

Este incontestabil faptul că recurentul-reclamant a fost validat în funcția de consilier județean pentru mandatul 2008 - 2012, ulterior fiind reales pentru un nou mandat, în perioada 2012 - 2016, concomitent cu deținerea calității de asociat la Societatea B. S.A. Piatra Neamț din data de 21 iulie 2004 până la momentul întocmirii raportului de evaluare, precum și a funcției de administrator la aceeași societate în perioada 21 iulie 2004 - 7 august 2010.

Sub un prim aspect, recurentul-reclamant a criticat hotărârea atacată pentru faptul că prima instanță a reținut inaplicabilitatea prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, deși aceste dispoziții legale se regăsesc în raportul de evaluare contestat.

Soluția judecătorului de primă instanță este una legală și temeinică, fiind împărtășită și de către instanța de control judiciar, pentru următoarele argumente:

Trimiterile făcute în cuprinsul raportului de evaluare nr. x din 27 noiembrie 2014 la dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 vizează starea de incompatibilitate ce a fost reținută într-un alt raport de evaluare întocmit pentru aceeași persoană cercetată de către intimata ANI, raport ce a fost menținut prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Bacău, fără ca această mențiune să producă vreo consecință juridică sub aspectul cercetării faptei de conflict de interese în cadrul raportului contestat în cauza pendinte.

Faptele reținute de intimata pârâtă ANI în cadrul celor două rapoarte de evaluare întocmite pentru persoana cercetată A. au fost încadrate distinct, în funcție de prevederile legale ce reglementează regimul juridic al incompatibilităților aleșilor locali și cele incidente în situația conflictului de interese.

În privința actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezentul dosar, reține Înalta Curte că au fost corect identificate temeiurile de drept ce reglementează ipoteza conflictului de interese constatat de ANI în privința persoanei evaluate A., temeiuri reprezentate de dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 77 din Legea nr. 393/2004 și art. 46 din Legea nr. 215/2001.

În atare condiții, nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant formulate în raport de neluarea în considerare, de către prima instanță, a prevederilor art. 89 din Legea nr. 161/2003, ce reglementează situația de incompatibilitate între calitatea de ales local și cea de acționar semnificativ în cadrul unei societăți dintre cele reglementate de Legea nr. 31/1990.

În conflictul de interese ce a fost reținut în cuprinsul raportului contestat, menținut ca legal întocmit prin sentința primei instanțe, s-a evidențiat situația faptică în care recurentul-reclamant, în calitate de consilier județean validat în funcție la data de 21 iunie 2008, a participat la deliberarea și adoptarea unor hotărâri, votând "pentru", privind asocierea Județului Neamț cu Societatea B. Piatra Neamț (hotărârea CJ Neamț nr. x din 21 august 2008) și rectificarea bugetului județului Neamț pe anul 2013, în sensul alocării sumei de 100 000 RON pentru B. Piatra Neamț (hotărârea CJ Neamț nr. x din 28 octombrie 2013).

Conflictul de interese, astfel cum este reglementat pentru aleșii locali, urmărește să asigure exercitarea atribuțiilor conferite funcției respective fără niciun interes de natură patrimonială pe care aceștia l-ar putea avea în chestiunile pentru care sunt chemați să hotărască, sensul acestor reglementări fiind dat de necesitatea îndeplinirii îndatoririlor specifice mandatului pe care îl exercită cu obiectivitate, imparțialitate, integritate, transparență decizională și supremație a interesului public.

Potrivit prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, "prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative."

Distinct de această reglementare cu caracter general, pentru aleșii locali este prevăzută în cuprinsul art. 77 din Legea nr. 393/2004 conduita de urmat în situația în care aceștia au un interes personal în chestiunea pentru care ei sunt chemați să hotărască, textul legal stipulând următoarele: "consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii."

Aceste prevederi legale se coroborează cu cele instituite în cuprinsul art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, ce prevăd că "nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local."

Interesul patrimonial pe care recurentul-reclamant l-a avut în adoptarea celor două hotărâri de consiliul județean este unul evident, dată fiind calitatea acestuia de asociat la societatea reglementată de Legea nr. 31/1990 și administrator pentru o perioadă de timp, cumulativ cu cea de consilier județean care, votând pentru propunerile din cuprinsul celor două hotărâri, a facilitat obținerea de venituri către respectiva societate, de natură a influența patrimoniul său prin activitatea economică derulată în relația cu autoritatea deliberativă din care acesta a făcut parte.

Sunt lipsite de relevanță aserțiunile recurentului A. privind modalitatea de formare a voinței societare în ceea ce privește propunerea de asociere a societății B. Piatra Neamț cu autoritatea deliberativă la nivel județean, fiind important, pentru existența conflictului de interese, doar felul în care s-a manifestat recurentul la momentul supunerii la vot a propunerii de asociere în cadrul ședinței Consiliului Județean Neamț, acesta având obligația, potrivit prevederilor art. 77 alin. (2) și (3) din Legea nr. 393/2004, ca, "(2)în situațiile prevăzute la alin. (1), să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl are în problema respectivă.

(3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței."

Cum însă recurentul-reclamant nu a procedat în acest mod, votând chiar pentru propunerea de asociere a Societății B. Piatra Neamț cu Județul Neamț, ceea ce a determinat finanțarea acestei entități juridice cu sume de la bugetul județean, au fost întrunite în persoana sa premisele conflictului de interese de natură administrativă, corect identificat de intimata ANI în raportul de evaluare contestat și menținut prin soluția legală și temeinică a primei instanțe.

Și în ceea ce privește adoptarea celei de-a doua hotărâri, cea din data de 28 octombrie 2013, recurentul-reclamant ar fi trebuit să se abțină de la vot, însă acesta, fără a proceda conform dispozițiilor legale, a votat pentru propunerea de rectificare bugetară ce urmărea alocarea sumei de 100 000 RON pentru societatea B. Piatra Neamț, fiind manifest, și în această situație, interesul patrimonial urmărit de cel care avea și calitatea de asociat la societatea respectivă, fără a interesa din perspectiva conflictului de interese care este ponderea asociatului la capitalul social al entității reglementate de Legea nr. 31/1990.

În atare condiții, reține Înalta Curte că sunt nefondate criticile recurentului-reclamant aduse sentinței atacate, nefiind incidente în cauză prevederile legale pe care acesta și-a fundamentat susținerile în fapt și în drept din calea de atac exercitată, precum cele cuprinse în art. 89 și 90 din Legea nr. 161/2003, temeiurile de drept ale reținerii conflictului de interese în care s-a aflat recurentul A. fiind cele reglementate de prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 77 din Legea nr. 393/2004 și art. 70 din Legea nr. 161/2003.

Pentru considerentele arătate, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., văzând că nu sunt îndeplinite cerințele reclamate de motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 49/2015 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va menține astfel cum a fost pronunțată, fiind legală și temeinică.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 49/2015 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM