ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2331/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/32/2014 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 15 septembrie 2014, emis de pârâtă.

Prin Sentința nr. 34 din 12 martie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat Raportul de evaluare nr. x din 15 octombrie 2014, emis de pârâtă.

A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.050 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a criticat soluția atât din perspectiva constatării nulității Raportului de evaluare ca urmare a necomunicării informării și invitării de către ANI în conformitate cu dispozițiile art. 179 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 32 din Legea nr. 176/2010, cât și pe fond unde s-a reținut că faptele nu au indicat existența unui conflict de interese, astfel cum prevăd dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003.

II. Analiza cererii de recurs

Prima critică din recurs se referă la greșita constatare a nulității Raportului de evaluare nr. x din 15 septembrie 2014 emis de recurentă ca urmare a faptului că procedura de informare a reclamantului intimat nu a fost legal îndeplinită, semnătura de pe confirmarea de primire a informării asupra evaluării și invitarea la prezentarea unui punct de vedere în acest sens, emisă de recurenta, neaparținând reclamantului.

Instanța și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 179 C. proc. civ.

Doar că dispozițiile C. proc. civ. în ceea ce privește comunicarea nu limitează primirea actului procedural în mod exclusiv de către destinatar.

Din însuși faptul că reclamantul nu își schimbase domiciliul sau sediul ca urmare a detașării sale din Bacău în Piatra-Neamț, rezultă că respectiva comunicare s-a făcut în mod just la domiciliul acestuia, unde mai locuiau soția și fiica sa.

Or, art. 163 alin. (6) C. proc. civ. permite înmânarea actului de procedură și "unei persoane majore din familie sau în lipsă oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul ori care în mod obișnuit, îi primește corespondența".

Rezultă o plajă mai largă de persoane ce pot primi corespondența îndeosebi din afara familiei.

Probatoriul efectuat în fața instanței de fond se limitează în a convinge că nu destinatarul actului este acela care l-a primit, fără a se analiza și ipotezele prevăzute de textul de lege indicat, ceea ce face greșită concluzia instanței de fond privind nulitatea Raportului de evaluare sub acest aspect.

În aceste condiții dat fiind faptul că prima instanță a cercetat și pe fond existența conflictului de interese, Înalta Curte are a analiza recursul și din această perspectivă.

Astfel, recurenta prin Raportul de evaluare a constatat existența unui conflict de interese prevăzut de art. 79 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003.

S-a apreciat acest lucru cu referire la finanțarea nerambursabilă obținută de către intimat în calitate de președinte al Fundației Culturale "C. și B." prin contractul nr. x încheiat în data de 12 august 2011, în raport de aceea că în perioada 01 mai 2007 - prezent, intimatul reclamant A. consilier superior în cadrul Direcției Județene pentru Cultură Bacău și agent constatator în domeniul monumentelor istorice și a patrimoniului arheologic, avea calitatea de a lua decizii respectiv de a constata contravențiile prevăzute de Legea nr. 422/2001 și a aplica sancțiunile prevăzute de lege (astfel cum se prevede la art. 79 lit. a)).

Încălcarea regimului juridic al conflictului de interese de către intimat a fost generat de încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii nr. x din 09 septembrie 2011, prin care a fost stabilită o amendă contravențională în valoare de 4.000 RON Consiliului Județean Bacău, instituție de la care obținuse anterior o finanțare nerambursabilă în valoare de 20.000 RON, prin contractul nr. ROBC35020110019021 încheiat în data de 12.08.2011, în calitate de președinte al Fundației Culturale "C. și B.".

Instanța de fond a anulat raportul apreciind inexistența unor interese cu caracter patrimonial ale reclamantului-intimat și nici ale soției sau al rudelor de gradul I.

Mai mult, s-a subliniat și aceea că o influență de genul celei constatate s-ar fi tradus prin neaplicarea sancțiunii contravenționale Consiliului Județean.

Instanța de recurs, fără a mai insista asupra condițiilor atribuirii contractelor cu finanțare nerambursabilă, apreciază cu prioritate aspectul de ordin general al faptului că existența unui conflict de interese presupune o favorizare a părții cu care se află în raporturi patrimoniale.

Or, este de natură logică elementară că situația analizată este exact contrară, reclamantul-intimat sancționând "finanțatorul" Consiliul Județean Bacău.

Este evidentă o inversare a logicii în interpretarea recurentei.

S-ar fi putut aprecia, printr-o interpretare extinsă și chiar forțată, o situație precum cea pretinsă prin neexercitarea căii de atac împotriva Sentinței civile nr. 701 din 25 ianuarie 2012 a Judecătoriei Bacău deși acest lucru nu a fost menționat de inspectorii ANI.

Însă după cum rezultă din înscrisurile de la dosar, reținute în sentința analizată și necontestate procesul-verbal de contravenție și de aplicare a sancțiunii nr. x din 9 septembrie 2011 nu este singurul prin care a fost aplicată sancțiunea pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 23 alin. (2) lit. c) din Legea nr. nr. 422/2001, în legătură cu amplasarea unui panou publicitar în raza de protecție a monumentului istoric Casa "B." și pentru amplasarea pe frontispiciul clădirii a unei firme, acestea fără avizul Direcției Județene pentru Cultură Bacău. Sancțiunea contravențională a fost aplicată, succesiv, Primăriei Bacău (procesul-verbal nr. x din 6 august 2011) Consiliului județean Bacău (procesul-verbal nr. x din 9 septembrie 2011) și Județului Bacău (procesul-verbal nr. x din 18 septembrie 2011), în cele din urmă stabilindu-se - pe cale judiciară în cadrul plângerilor contravenționale - ca proprietar al clădirii este Județul Bacău, singurul în sarcina căruia a fost reținută, prin Sentința civilă nr. 119 din 13 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. x/2013 - definitivă prin Decizia civilă nr. 310 din 10 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Bacău - contravenția (cu înlocuirea sancțiunii).

Rezultă de aici existența unei fapte contravenționale, neindicarea de către intimat a contravenientului real putând fi analizată dar nu în acest context juridic.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază ca temeinică și legală pe fond soluția primei instanțe nereținând existența motivului de nulitate din Raportul de evaluare ca o consecință a nesemnării de către reclamant a confirmării de primire.

În raport de motivele de recurs invocate vizând fondul cauzei, Înalta curte apreciază că aceasta nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fapt pentru care în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 34 din 12 martie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie 2017.

Procesat de GGC - CT