ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 44 din data de 26 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Suceava, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6.000 RON amendă penală al cărei cuantum se compune din 200 zile amendă a câte 30 de RON pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea unui vehicul sub influența alcoolului".

I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 C. pen. care prevăd că în caz de neexecutare a pedepsei amenzii cu rea-credință, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiesc cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON în faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe", faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În fapt, în actul de sesizare s-a arătat că la data de 29 ianuarie 2017, în jurul orelor 9, inculpatul A. a condus autoturismul marca "X" cu nr. de înmatriculare x pe str. x de pe raza mun. Suceava, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,25 g/l alcool pur în sânge la prima probă (orele 11,22) și de 1,10 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă (orele 12,22).

Prin încheierea camerei de consiliu din data de 17 ianuarie 2018, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29 ianuarie 2018, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2017 din data de 24 octombrie 2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava privind pe inculpatul A., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpat .

Inculpatul A., în conformitate cu art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art. 375 C. proc. pen., exclusiv în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, declarând în fața instanței de fond că recunoaște faptele reținute în sarcina sa .

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, inculpatul A. a declarat apel solicitând, în esență, prin avocatul său, renunțarea la aplicarea pedepsei conform art. 80 C. pen. sau amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 C. pen.

Prin decizia penală nr. 767 din data de 17 septembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 144 din 26 martie 2018 a Judecătoriei Suceava.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul apelant a fost obligat la plata către stat a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică a faptei -infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau alte substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În privința sancțiunii penale aplicate de către prima instanță, Curtea, având în vedere prevederile art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii - ce denotă o gravitate ridicată, fiind vorba de o infracțiune de pericol ce pune în pericol siguranța tuturor participanților la traficul rutier, ținând cont și de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a adoptat o poziție procesuală corectă, fiind cunoscut ca o persoană cu un comportament corespunzător la locul de muncă și în societate, a apreciat că aplicarea sancțiunii amenzii de 6.000 RON, redusă conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., satisface scopul preventiv și de reeducare a inculpatului, fiind suficientă pentru a asigura pe viitor adecvarea comportamentului inculpatului la normele de conduită acceptate de societate și prevenirea comiterii unor noi fapte circumscrise ilicitului penal.

Împotriva Deciziei penale nr. 767 din data de 17 septembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 9 noiembrie 2018, inculpatul A. prin apărător ales, avocat B., a declarat recurs în casație.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul a susținut că infracțiunea prevăzută în art. 336 alin. (1) C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani sau amendă, situație în care, conform art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 zile-amendă, iar ca urmare a reducerii cu o pătrime, prin aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aceste limite sunt cuprinse între 135 și 225 zile-amendă.

Potrivit prevederilor art. 61 alin. (4) C. pen., limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar potrivit alin. (6) al aceluiași text de lege, fracțiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute în alin. (4).

Raportat la recunoașterea și regretul, la circumstanțele personale, la modalitatea de săvârșire a faptei, inculpatul a apreciat că instanța deși a reținut art. 396 alin. 10 C. proc. pen., nu a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 61 alin. (2). 3. 4. lit. c), alin. (6) a art. 74 alin. (2) raportat la art. 74 alin. (1) C. pen., susținând că amenda aplicată a fost orientată spre maximul special redus cu 1/4, fără o analiză globală a aspectelor de fapt care constituie criterii generale de individualizare a pedepsei, fără a respecta criteriile de proporționalitate în raport cu gravitatea faptei și persoana sa.

S-a susținut că gravitatea infracțiunii este redusă, el nu prezint pericol pentru ordinea socială, fapta săvârșită având caracter izolat, fiind, de altfel, singura încălcare a legii penale, astfel că aplicarea unei pedepse cu amenda într-un cuantum spre minimul special era suficient pentru atingerea scopului procesului penal.

În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și în rejudecare reducerea cuantumul pedepsei amenzii aplicate.

Prin încheierea din camera de consiliu din 16 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 767 din data de 17 septembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 13 martie 2019, cu citarea recurentului inculpat.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel Înalta Curte a apreciat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost făcută în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casație, conform art. 434 C. proc. pen.

În ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat că inculpatul a invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 767 din 17 septembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Referitor la recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte reamintește că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., este incident în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reținerii circumstanțelor atenuante și, respectiv a circumstanțelor agravante sau nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracțiuni ori infracțiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Inculpatul a susținut că infracțiunea prevăzută în art. 336 alin. (1) C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani sau amendă, situație în care, conform art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între 180 și 300 zile-amendă, iar ca urmare a reducerii cu o pătrime, prin aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aceste limite sunt cuprinse între 135 și 225 zile-amendă.

În concluzie a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate, și, în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei amenzii aplicate invocând drept caz al recursului în casație cel prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constă că pedeapsa stabilită inculpatului - de 6.000 RON amendă penală al cărei cuantum se compune din 200 zile amendă a câte 30 de RON pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului se situează în limite prevăzute de lege, ca urmare a reducerii cu o pătrime, prin aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aceste limite fiind cuprinse între 135 și 225 zile-amendă.

După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat, cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speță nu s-a realizat, pedeapsa fiind în limite legale.

Totodată, pe calea recursului în casație se examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 767 din 17 septembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 767 din 17 septembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2019.

Procesat de GGC - LM