ÎCCJ, decizie (scj.ro #82634)

Reprezentarea părților în judecată. Cazul

avocatului care declară apelul sau recursul

Pentru promovarea apelului sau recursului, avocatul are nevoie de o

împuternicire specială, în acest scop, numai în situația în care nu a

reprezentat sau asistat partea la judecata cauzei în fața instanței de fond.

Altfel, avocatul nu numai că are dreptul, dar chiar obligația profesională să

exercite și să semneze, pentru cei reprezentați, cererea de apel sau recurs,

întrucât de îndeplinirea acestui act procedural depinde păstrarea drepturilor

supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp, cum

rezultă din art.69 C.proc.civ.

Secția

civilă, decizia nr.1946 din 14 mai 2003

Prin decizia nr.45/c din 19 martie

2002 Curtea de Apel Constanța – Secția civilă, a constatat în baza art. 287

pct. 5, alin. 2 cu referire la art. 133 alin.2 C.proc.civ., ca fiind nulă

cererea de apel promovată de reclamanți împotriva sentinței dată de Tribunalul

Constanța.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

motivat următoarele: cererea de apel a fost înregistrată la data de 14 ianuarie

2002 și a fost semnată de avocat, care a expediat apelul prin corespondență;

instanța de apel a stabilit prim termen de judecată la 26 februarie 2002, dată

la care a fost prezent și apărătorul apelanților care a depus împuternicirea

avocațială ce poartă data de 25 februarie 2002; la prima zi de înfățișare

instanța de apel, în temeiul dispozițiilor art. 133 alin. 2 coroborat cu art.

161 C.proc.civ., a acordat termen pentru ca apelanții-reclamanți să semneze

cererea de apel sau să precizeze în scris dacă își însușesc apelul; în acest

sens la 28 februarie 2002 au fost expediate adrese către apelanți cu aceleași

precizări procedurale înscrise în încheiere; la termenul din 19 martie 2002 nu

s-au  prezentat nici apelanții și nici avocatul acestora și nu a fost comunicată

poziția pe care reclamanții o au față de cererea de apel; în atari condiții

instanța a apreciat că apelul a fost introdus de către o persoană ce nu are

procură de la partea interesată, iar potrivit art. 287 C.proc.civ., cum apelul

trebuia semnat, lipsa semnăturii atrăgând nulitatea cererii.

Recursul este fondat.

Reclamanții au fost reprezentați în fața

tribunalului de avocații P.P.și F.S. în temeiul împuternicirii avocațiale din

12 septembrie 2001 emisă în temeiul art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea

și exercitarea profesiei de avocat. Apelul exercitat de reclamanți împotriva

sentinței Tribunalului Constanța a fost semnat și expediat prin poștă la data

de 10 ianuarie 2002 de avocatul F.S. în temeiul împuternicirii avocațiale

depusă la instanța de fond. Pentru instanța de apel același cabinet individual

de avocatură a emis împuternicirea din 25 februarie 2002  avocaților F.S.

și M.C.

Potrivit art. 67 alin. 1 C.proc.civ.,

părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar, iar

în conformitate cu art. 68 alin. 1 din același cod, procura pentru exercițiul

dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută

prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui

avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.

Reprezentarea desemnează situația în care o

persoană numită reprezentant îndeplinește acte procedurale în numele și în

interesul altei persoane care este parte în procesul civil. Reprezentarea

judiciară constituie o formă particulară a reprezentării civile, fapt pentru

care această instituție nu este considerată uneori ca având un caracter pur

procedural. Actele de procedură îndeplinite de către reprezentant se răsfrâng

întotdeauna asupra părții principale, adică asupra persoanei reprezentate.

O situație specifică reprezentării

judiciare este reglementată de art. 69 alin. 2 din Codul de procedură civilă,

potrivit căruia, avocatul care a asistat o parte la judecarea pricinii, chiar

fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui

termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să

exercite, de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest

caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de partea

însăși.

Textul citat a fost interpretat unanim în

doctrină și jurisprudență în sensul că pentru promovarea apelului sau

recursului avocatul are nevoie de o împuternicire specială în acest scop, numai

în situația în care avocatul nu a reprezentat sau asistat partea la judecata

cauzei în fața instanței de fond. Cum în cazul dat avocatul F.S.a reprezentat

pe reclamanți la instanța de fond în temeiul împuternicirii din 12 septembrie

2001, el nu numai că avea dreptul, dar chiar obligația profesională să exercite

și să semneze pentru cei reprezentați cererea de apel întrucât de îndeplinirea

acestui act procedural depindea „păstrarea drepturilor supuse unui termen și

care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp”, așa cum cere textul mai sus

citat.

În lumina acestei interpretări se constată

că instanța de apel a purtat o inutilă corespondență cu reclamanții pentru ca

ei să confirme cererea de apel semnată de avocat și că greșit a constatat, în

lipsa semnăturilor reclamanților, ca fiind nulă atare cerere, întrucât actul de

procedură săvârșit de avocat (cererea de apel) nu trebuia rectificat de parte

cât timp exercițiul actului s-a întemeiat pe o împuternicire izvorâtă din lege

(art. 69 alin. 2 C.proc.civ.).

Față de cele ce preced, recursul

reclamanților se privește ca fondat și ca o consecință a admiterii lui, va fi

casată decizia dată de Curtea de Apel Constanța cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță, ce are a se preocupa de soluționareal motivelor

de apel cu care a fost investită.