ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 403/2019

HOTĂRÂRE

21.02.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 403/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 octombrie 2018 pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța pe calea ordonanței președințiale, să se stabilească provizoriu domiciliul minorei C. la tată la locuința acestuia din Timișoara, județul Timiș.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 400 alin. (2) C. civ.

În subsidiar, reclamantul a solicitat păstrarea relațiilor personale dintre tată și minoră în modalitatea indicată în acțiune, cu plata unei pensii de întreținere în sarcina pârâtei și în favoarea minorei în cotă de 1/4 din venitul net lunar, conform dispozițiilor art. 402 C. civ., art. 529 C. civ. și art. 530 alin. (3) C. civ., autorizarea tatălui la încasarea alocației de stat a minorei, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, având ca obiect desfacerea căsătoriei.

Prin Sentința civilă nr. 10632 din data de 1 noiembrie 2018 Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că litigiului îi sunt aplicabile regulile de competență de drept comun prevăzute de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., cu precizarea că în speță este vorba de o competență teritorială exclusivă.

Învestită prin declinare, Judecătoria Alexandria a pronunțat Sentința nr. 2363 din data de 5 decembrie 2018 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a arătat că ordonanța președințială este o procedură specială prevăzută de legiuitor pentru soluționarea unor cauze care presupun luarea de urgență a unei măsuri, cerere ce se introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Or, în speță, părțile au înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara Dosarul de divorț nr. x/2018, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 998 C. proc. civ., coroborat cu art. 920 C. proc. civ., instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de ordonanță președințială este Judecătoria Timișoara.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului regulator de competență îl reprezintă conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Judecătoria Alexandria, în legătură cu soluționarea cauzei având ca obiect ordonanță președințială - stabilire domiciliu provizoriu minor.

În speță, se constată că pe rolul Judecătoriei Timișoara a fost înregistrat, la aceeași dată cu cea a înregistrării ordonanței președințiale (26 octombrie 2018), Dosarul nr. x/2018, având ca obiect divorț și ca părți pe A. și B., astfel cum rezultă din programul de evidență informatizată a activității instanțelor Ecris.

Temeiul juridic al ambelor cereri se încadrează în "Procedura divorțului", reglementată în Titlul I al Cărții a VI-a intitulată "Proceduri speciale", motiv pentru care, potrivit regulii "specialia generalibus derogant", prevederile cuprinse în art. 915 - 998 C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale, care se aplică cu prioritate față de reglementările similare care nu privesc procedura divorțului.

În conformitate cu dispozițiile art. 920 C. proc. civ., în procedura divorțului, "instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Prin urmare, textul anterior redat condiționează inițierea procedurii ordonanței președințiale de existența unui proces de divorț pendinte, așa cum este cazul în speță.

În procedura divorțului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obișnuit ar intra în competența instanței de tutelă potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale în temeiul art. 920 C. proc. civ. care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate față de art. 114 C. proc. civ.

Astfel, în raport de norma legală anterior redată, instanța învestită cu soluționarea acțiunii de divorț este competentă să soluționeze și cererile formulate pe cale de ordonanță președințială prin care se solicită luarea unor măsuri provizorii, printre care și stabilirea locuinței copiilor minori.

Având în vedere dispozițiile art. 920 C. proc. civ., cum procesul de divorț dintre părțile din prezenta cauză se află pe rolul Judecătoriei Timișoara, față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.