ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3774/2018

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 19 aprilie 2018, petenta A. a solicitat strămutarea Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, la o altă instanță egală în grad, pe motive de bănuială legitimă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 1939 din data de 18 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petenta A., prin președinte fondator B., privind strămutarea procesului civil care face obiectul Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuenta A., la data de 24 mai 2018.

În susținerea cererii, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5, 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ., petenta a invocat nerespectarea Deciziei nr. 226 din 20 martie 1990, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/1990, a Deciziei nr. 1039 din 29 mai 1992, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în Dosarul nr. x/1991, a dreptului de a exercita profesia aleasă, de a ocupa un loc de muncă în perioada 1984 - 2018, de a beneficia de asistență medicală gratuită, precum și a dreptului la asistență socială și de plată a pensiei pentru limită de vârstă și de urmaș.

De asemenea, revizuenta a contestat documentele eliberate Ministerul de Interne - UM 0625/CP nr. 11/TA/D/196647 din 7 decembrie 1983 și protocoalele emise de anumite instituții cu ignorarea legilor interne și internaționale.

La termenul de judecată din data de 25 octombrie 2018, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisiblității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la cele ale art. 132 din același act normativ.

Examinând cererea de revizuire, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată doar în cazul unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1 - 11 ale articolului menționat.

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ., "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Prevederile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:

"Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu, sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent; (2) Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză; (3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

În cauză, prin Decizia civilă nr. 1939 din data de 18 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petenta A. privind strămutarea procesului civil care face obiectul Dosarului nr. x/2016 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.

În aplicarea ipotezei prevăzute de dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., anterior evocate, se constată că împotriva Deciziei civile nr. 1939 din data de 18 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv revizuire.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Ca atare, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul reformării sau retractării unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, conform cărora mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar acestea pot fi exercitate numai în condițiile prevăzute de lege.

În consecință, pentru argumentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1939 din data de 18 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CT