ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3792/2018

La data de 15 mai 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrată, sub nr. x/2018, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecății dosarului nr. x/2012 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin aceeași cerere, petenta a solicitat și suspendarea judecării dosarului vizat în cererea de strămutare, până la soluționarea cererii de strămutare.

Prin încheierea din camera de consiliu din 6 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins cererea de suspendare a judecății procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2012 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de petenta A.

Împotriva încheierii sus-menționate, prin care a fost soluționată cererea de suspendare, petenta a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., petenta a arătat că Sentința civilă nr. 1513 din 13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/2006 și Sentințele civile nr. 2396 din 1 iunie 20015 (Dosar nr. x/2003), nr. 3211 din 28 iulie 2005 (Dosar nr. x/2004), nr. 3932 din 27 octombrie 2003 (Dosar nr. x/2003), nr. 3931 din 27 octombrie 2003 (Dosar nr. x/2003), nr. 9370 din 29 octombrie 2013 (Dosar nr. x/2010), pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și hotărârea fără număr pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2014, sunt contrare Deciziei nr. 1039 din 29 mai 1992, pronunțate de Curtea Supremă de Justiție a României în Dosarul nr. x/1991.

În susținerea motivelor de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1, 7, 9 și 10 C. proc. civ., petenta și-a exprimat nemulțumirea față de modalitatea în care Judecătoria Constanța a soluționat, la data de 22 iulie 1993, o cerere de validare a popririi, precum și față de faptul că Biroul Executorilor Judecătorești "B." au refuzat înregistrarea unei cereri de executare silită a hotărârilor judecătorești mai sus menționate.

Prin motivul de revizuire fundamentat pe art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., revizuenta a arătat că, deși Curtea Constituțională a fost sesizată în legătură cu refuzul SC C. SA de a respecta hotărârile amintite anterior, nu s-a pronunțat asupra aspectelor învederate.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea "unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul (...)".

Din textul de lege sus-menționat rezultă că pot forma obiect al unei cereri de revizuire, pe de o parte, acele hotărâri judecătorești care au fost pronunțate asupra fondului (toate hotărârile prin care s-a soluționat fondul cauzei) iar pe de altă parte, acele hotărâri judecătorești, prin care se evocă fondul (hotărârile prin care tribunalele și curțile de apel rejudecă fondul după casare).

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate doar dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În speță, se constată că, prin încheierea din camera de consiliu din 6 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, care face obiectul cererii de revizuire de față, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de suspendare a judecății procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2012 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de petenta A.

Potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) C. proc. civ., "La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 RON. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleași condiții, fără citarea părților, chiar înainte de primul termen de judecată. (2) Încheierea asupra suspendării nu se motivează și nu este supusă niciunei căi de atac."

Înalta Curte reține că prin art. 143 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit ca hotărârile pronunțate în condițiile reglementate de acest text legal să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare. Ca atare, aceste hotărâri nu sunt susceptibile de a fi atacate cu revizuire.

Cum exercitarea căii de atac în afara limitelor procedurale este sancționată cu inadmisibilitatea, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii de ședință pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV