ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3062/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 03 mai 2018, petenta A., prin procurator B., a solicitat recuzarea membrilor completului de judecată C17A/AS-LM, respectiv a domnilor judecători C. și D., în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2015, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea de ședință din data de 9 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta A. împotriva membrilor completului de judecată CI 7A/AS-LM.

Decizia a fost pronunțată cu mențiunea căii de atac a recursului.

Împotriva acestei decizii, petenta A. a formulat recurs, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 29 mai 203 8 și repartizat completului de filtru CF 5.

2 în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 7 iunie 2018 și comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele;

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

De asemenea, prevederile alin. (2) ale aceluiași text de lege, dispun că încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea, cea prin care s-a încuviințat recuzarea și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut de art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, respectiv încheierile prin care se încuviințează recuzarea - care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluției de respingere a recuzării, odată cu hotărârea prin care a fost soluționată cauza, are drept scop garantarea desfășurării normale și imparțiale a judecății, urmărind însă evitarea tergiversării soluționării cauzelor prin exercitarea unor asemenea căi de atac în cursul judecății.

În acest context procesual, în absența unei hotărâri prin care s-a soluționat cauza sau a unei hotărâri definitive alături de care sa fie exercitată, astfel cum impun dispozițiile legale în materie, prezenta cale de atac, deși reglementată din punct de vedere legal, nu e deschisă părților pe durata judecării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecății, odată cu hotărârea prin care a fost soluționată cauza.

În speță, recurenta supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de petenta A. împotriva membrilor completului de judecată C17A/AS-LM, cerere formulată în cadrul dosarului nr. x/2015, având ca obiect contestație decizie de concediere, cu termen de judecată la data de 11 septembrie 2018.

Textul legal anterior redat instituie condiții speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării - aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac a recursului, respectiv 21 mai 2018, cauza nu era încă soluționată, având termen de judecată stabilit la data de 11 septembrie 2018.

Având în vedere cele constatate, prezenta cale de atac, deși prevăzută de lege, nu este deschisă părților decât la finalul judecății - odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza ori în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive de soluționare a cauzei.

Drept urmare, cum în speță, calea de atac a fost promovată anterior soluționării cererii de revizuire în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare, față de dispozițiile art. 53 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a respinge, ca prematur, recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 9 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din data de 9 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.