ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 803/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 803/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei constată următoarele:
Prin serviciul registratură al Curții de Apel București, la data de 19.01.2018, ora 10:15 intervenientul A. a depus la dosar, cerere de recuzare a doamnelor judecător B., C., precum și a doamnei grefier D., ce au alcătuit instanța de judecată la termenul din data de 19.01.2018, C.19 A AS/LM, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017 (Număr în format vechi y/2017) al Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru motivul prevăzut de dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.
Prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a anulat cererea de recuzare, ca netimbrată.
Împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 a declarat recurs intervenientul A., solicitând casarea în tot a acestei încheieri și a Deciziei civile nr. 1260 din 16.03.2018, pronunțate în cauză, casarea în tot a Deciziei civile nr. 4021 din 29.06.2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, și a Sentinței civile nr. 3291 de 08.05.2017 pronunțată de Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016, cu menținerea încheierii din 24.04.2017 pronunțată de Tribunalului București, în același dosar, prin care a fost admisă în principiu cererea de intervenție principală voluntară, fără a stabili un termen în care să fie depusă întâmpinarea așa cum prevede art. 65 alin. (3) C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, în conformitate cu art. 53 alin. (3) și art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 480 alin. (3) C. proc. civ.
În motivarea acestui recurs, petentul a solicitat aplicarea prevederilor art. 481 și art. 502 C. proc. civ. "Neînrăutățirea situației în propria cale de atac", prin raportare la încheierea din 24.04.2017.
Susține că prin încheierea din data de 30.01.2018 completul investit cu soluționarea cererii de recuzare a anulat în mod greșit această cerere, încălcând dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. după cum urmează:
În baza art. 488 pct. 5 C. proc. civ., arată că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de articolul 175 C. proc. civ. întrucât cererea de recuzare a fost judecată fără a intra în judecata fondului, prin respingerea ca netimbrată a acesteia și fără să se soluționeze, cu prioritate, cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru formulată de petent.
În mod greșit, susține recurentul, în practicaua încheierii din data de 30.01.2018 s-a dispus acordarea unui termen de judecată în vederea constituirii, în mod legal, a completului pentru soluționarea cererii de recuzare, precum și pentru soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru privind cererea de recuzare, deoarece trebuia soluționată mai întâi cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, în mod greșit s-a reținut în practicaua încheierii că: "în prealabil, petentul a fost informat că are obligația să depună taxa de timbru de 100 RON pentru fiecare participant la proces pentru care solicită recuzarea, însă până la momentul analizei acesta nu s-a conformat" deoarece la termenul din 19.01.2018, i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru de 200 de RON. Formularea corectă era "are obligația să depună taxa de timbru de 100 RON pentru fiecare membru al completului pentru care solicită recuzarea".
În baza art. 488 pct. 6 C. proc. civ., susține că motivarea încheierii din data de 30.01.2018 este străină de natura cauzei, întrucât completul a reținut, în soluționarea cererii de ajutor public judiciar, că nu a depus înscrisurile în conformitate cu dispozițiile art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008, iar în lipsa dovezilor privind starea materială a acestuia și a membrilor familiei sale nu poate constata îndeplinite condițiile pentru acordarea cererii de ajutor public judiciar.
În baza art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arată că au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material. Completul investit cu soluționarea cererii de recuzare a reținut în practicaua încheierii atacate că nu s-a conformat dispozițiilor art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008, deși cererea sa de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru a fost întemeiată pe art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. De asemenea, în mod greșit s-a reținut în practicaua încheierii din data de 30.01.2018 că poate contesta această soluție de respingere prin cerere de reexaminare în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, încălcând și aplicând total greșit normele de drept material.
Petentul a formulat și critici împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, care i-au încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Înalta Curte a procedat, la data de 18 iunie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului prin care, parte din criticile formulate au fost încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Criticile vizând hotărârile pronunțate în fondul litigiului de muncă nu au fost avute în vedere, față de obiectul cauzei constând în analiza legalității incidentului procedural al recuzării, astfel cum a fost soluționat prin încheierea de ședință din 30 ianuarie 2018, întrucât s-a apreciat că excedează cadrului procesual cu care a fost învestită instanța de recurs.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea de ședință din 19 septembrie 2018 recursul a fost admis în principiu.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoare:
Cererea de recuzare formulată de petent a fost anulată ca netimbrată, constatându-se că petentul a fost informat la data de 19.01.2018 că are obligația să depună taxa de timbru de 100 RON pentru fiecare participant la proces pentru care solicită recuzarea, însă, până la momentul analizei, acesta nu s-a conformat.
Instanța a reținut, în motivare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 33 - 34 din O.U.G. nr. 80/2013, precum și netemeinicia cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru.
Recurentul susține, în esență, că instanța a anulat cererea de recuzare pentru neachitarea taxei de timbru, fără a soluționa, în mod prioritar, solicitarea sa de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru și aplicând greșit dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008, în loc de cele ale O.U.G. nr. 80/2013.
Este eronată o astfel de susținere, întrucât se constată că instanța a soluționat cu prioritate cererea petentului, cu respectarea dispozițiilor legale incidente în această materie.
Astfel, dispoziția legală ce reglementează cererea de acordare a facilităților de plată a taxei judiciare de timbru, la care art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 se referă, este cuprinsă în art. 42 O.U.G. nr. 80/2013, potrivit căruia, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, iar persoanelor juridice li se acordă, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru.
Prin urmare, Ordonanța de urgență privind plata taxelor de timbru trimite, în cazul persoanelor fizice, la dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008, dispoziții pe care, în mod corect, Curtea de apel le-a considerat incidente în cauză.
Temeiul de drept pe care petentul susține că instanța l-ar fi ignorat, respectiv art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 constituie o normă de trimitere către textul de lege aplicabil cererii sale, respectiv art. 45 care, la rândul său, dispune că, în cazul persoanelor fizice, cererea se soluționează potrivit O.U.G. nr. 51/2008.
În consecință, Curtea de apel a soluționat cererea petentului în limitele legii, cu aplicarea judicioasă a normelor de drept substanțial, după care, având în vedere neexecutarea obligației de achitare a taxei de timbru, despre care petentul fusese încunoștințat la momentul formulării cererii de recuzare, a fost corect aplicată sancțiunea anulării acesteia.
Critica recurentului referitoare la imprecizia comunicării contravalorii acestei taxe de către instanță, în sensul că a fost informat că are obligația să depună taxa de timbru de 100 RON pentru fiecare participant/judecător la proces pentru care solicită recuzarea, și nu pentru fiecare membru al completului pentru care solicită recuzarea, menționându-se și cuantumul taxei, de 200 de RON, nu va fi analizată, întrucât aceste aspecte nu pot fi contestate decât formulând cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru potrivit art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, și nu pe calea recursului.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2019.