ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2481/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 925 din 27 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantului A. împotriva sentinței nr. 4785 din 23 iunie 2017 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit mențiunilor dispozitivului, decizia curții de apel este definitivă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și repartizat completului C5 la data de 2 mai 2018.

La data de 10 mai 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată și, la aceeași dată, s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu.

Conform dovezilor aflate la filele 46 - 47 din dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 17 mai 2018.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Analizând recursul Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4) C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ. "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect cereri în materie de litigii de muncă".

În cauză, reclamanții B., A. și alții au învestit instanța de judecată cu un litigiu de dreptul muncii, care are ca obiect obligarea pârâtei Societatea Română de Televiziune (SRTV) la majorarea salariilor de bază ale reclamanților,

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești,

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Fața de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanții au solicitat recalcularea salariilor, care este un litigiu de muncă, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia atacată este definitivă și nu mai este supusă recursului.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzută de lege, urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat în cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 925 din 27 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.06.2018.