ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3768/2018

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x din 28 iunie 2016, contestatorul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Orașul Anina, prin Primar, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr. 302 din 30 mai 2016, emisă de intimat, reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, aceea de consilier juridic în cadrul Aparatului Permanent de Lucru al Consiliului Local Anina, obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data de 31 mai 2016 și până la reintegrarea efectivă în funcția deținută anterior concedierii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 665 din 13 aprilie 2017, Tribunalul Caraș-Severin a respins cererea reclamantului.

Prin Decizia nr. 952 din 22 noiembrie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 665 din 13 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu pârâtul-intimat Orașul Anina prin Primar.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a opinat că recursul nu este admisibil.

Prin punctul de vedere la raport, intimatul-pârât UAT Oraș Anina a susținut că recursul este inadmisibil.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În speță, obiectul cauzei îl reprezintă un conflict de muncă, conform art. 231 C. muncii.

Potrivit art. 274 C. muncii, în materia jurisdicției muncii, al cărei obiect este definit de art. 266 din același cod, "Hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept."

De asemenea, conform art. 275 C. muncii, dispozițiile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se completează cu prevederile C. proc. civ.

Totodată, art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, din Cap. VI "Conflictele individuale de muncă" prevede că hotărârile instanței de fond pronunțate în soluționarea conflictelor individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale (...).

Termenul prevăzut de textul legal sus-menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016, publicată în M. Of. nr. 1009/15.12.2016, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Din interpretarea literală și sistematică a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia jurisdicției muncii nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea căii de atac a recursului.

Este de reținut, totodată, că, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Astfel fiind, în raport de textele legale menționate, se constată că Decizia nr. 952 din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, definitivă, pronunțată în soluționarea apelului, în cauza având ca obiect conflict de muncă, nu este supusă recursului.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 952 din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 952 din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CT