ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1928/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1.657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penată, pronunțată în Dosarul nr. x/2007, s-a dispus condamnarea inculpaților A., B. și C. la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a Il-a și lit. b) din C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 248

1

cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și a art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) din C. pen. în baza art. 86

1

- art. 86

2

din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 9 ani. In temeiul art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., au fost obligați inculpații ia plata despăgubirilor civile către partea civilă Ministerul Apărării Naționale, după cum urmează: inculpații D., E., F. și B., în solidar, la plata sumei de 1.773.882,11 RON; inculpații D., E. și F., în solidar, la plata sumei de 176.475,67 RON; inculpații C., A., E. și B., în solidar, la plata sumei de 2.637.930,07 RON; inculpații A., F., E. și B., în solidar, ia plata sumei de 33.037,38 RON.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație șî Justiție, Direcția Națională Anticorupție, partea civilă Ministerul Apărării Naționale, precum și inculpații din dosar, printre care și A., B. și C.

Prin decizia nr. 169 din 29 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2012 a respins, ca nefondate, recursurile exercitate în cauză.

Cu privire la latura civilă a sentinței penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011 au formulat cerere de revizuire inculpații A., B. și C., în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. 453 alin. (2) din Noul C. proc. pen.

În motivarea în fapt a cererii, revizuenții au arătat că presupusul prejudiciu ce ar fî fost cauzat de aceștia părții civile Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Terestre a fost determinat în mod nelegal de către expertul G. Astfel, prin raportare la valoarea calculată de expert ca fiind valoarea prejudiciului, instanța a stabilit în sarcina inculpaților A., B. și C. obligațiile de plată menționate în hotărârea pronunțată în fond.

Au mai susținut revizuenții că, în considerarea modului în care a fost întocmită expertiza, a fost formulată împotriva expertului plângere penală de către petenții B. și D., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. în acest sens, a fost redat un scurt istoric al parcursului dosarului penal având ca obiect soluționarea acestei plângeri, arătându-se că, prin ordonanța nr. x/P/2012 din 01.03.2016, emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus clasarea cercetărilor penale în cauză, iar, prin ordonanța nr. 643 din 14.07.2016, a fost respinsă plângerea petentului B. formulată împotriva soluției de clasare. împotriva soluțiilor cuprinse în aceste două ordonanțe a formulat plângere la instanță petentui B. Judecătoria Sectorului 1 București, prin încheierea din 7 noiembrie 2016, a admis plângerea și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în vederea completării urmăririi penale. Prin ordonanța din 17.02.2017, s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasa și abuz în serviciu.

S-a mai învederat, referitor la aspectele relevate, că petentui B. a formulat împotriva acestei ordonanțe plângere, ce a fost soluționată în sensul respingerii acesteia prin încheierea din 12.02.2018 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Față de motivele invocate în susținerea cererii de revizuire, s-a apreciat incidența în cauză a cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

Au considerat revizuenții că revizuirea este întemeiată, iar fapta expertului G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă și abuz în serviciu. Ca atare, solicită admiterea cererii formulate și, pe cale de consecință, schimbarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii civile alăturate acțiunii penale.

Intimatul Ministerul Apărării Naționale pentru Statul Major al Forțelor Terestre a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În ședința publică de la termenul din 3 mai 2018, Înalta Curte a supus dezbaterii admisibilitatea cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 453 alin. (2) din Noul C. proc. pen., pe care aceasta a fost întemeiată, având în vedere că hotărârea penală supusă revizuirii pe latură civilă a fost pronunțată și a rămas definitivă sub imperiul vechiul C. proc. pen., respectiv din perspectiva aplicării în timp a legii.

Analizând cererea de revizuire prin raportare la chestiunea supusă dezbaterii, din oficiu, la termenul din 3 mai 2018, Înalta Curte reține următoarele;

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată cu privire la latura civilă a sentinței penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 169 din 29 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători. Așadar, hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunțată și a rămas definitivă sub imperiul vechiul C. proc. pen.

Demersul judiciar a fost exercitat în condițiile art. 453 alin. (2) din noul C. proc. pen., potrivit căruia revizuirea hotărârii judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ. și a fost întemeiat pe cazul de revizuire reglementat în cuprinsul dispozițiilor art. 322 pct. 4 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că reglementarea noului C. proc. pen. se regăsește încorporată în cuprinsul Legii nr. 135/2010 care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, potrivit dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea unor acte normative.

Din punct de vedere al aplicării în timp a noii legi procesuale penale, Legea nr. 255/2013 statuează prin art. 3 în sensul că "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi".

Întrucât hotărârea supusă revizuirii sub aspectul laturii civile a rămas definitivă la data de 29 iunie 2012, așadar anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen., judecata cauzei penale nu mai reprezenta, din punct de vedere a legii noi procesuale penale "o cauză aflată pe rolul organelor judiciare" pentru ca acesteia să-i fie aplicabile, în virtutea art. 3 din Legea nr. 255/2013, dispozițiile noului C. proc. pen.

Fiind soluționată anterior intrării acestuia în vigoare, sentința penală nr. 1657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, scapă aplicării noii legi procesuale penale, așa încât împotriva acesteia nu pot fi exercitate decât căile de atac prevăzute în legislație la data emiterii sale.

În același sens este și norma conflictuaiă proprie conținută în noul C. proc. pen., care, în art. 13 alin. (1) stipuiează că:

"Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepția situațiilor prevăzute în dispozițiile tranzitorii".

Cum calea de atac a revizuirii hotărârii penale exclusiv sub aspectul laturii civile, în fața instanței civile și potrivit C. proc. civ., a fost introdusă prin noua lege procesuală penală, aceasta este incidență în acord cu principiul aplicării imediate a acesteia consfințit prin art. 3 din Legea nr. 255/2013 și art. 13 alin. (1) din noul C. proc. pen., tuturor hotărârilor pronunțate în cauzele aflate pe rolul organelor judiciare la data intrării sale în vigoare și, desigur, a acelora pronunțate în cauzele începute și finalizate sub imperiul sau.

Întrucât, pentru motivele arătate, judecata finalizată prin sentința penaiă nr. 1657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală nu face parte din niciuna din aceste categorii, se constată că împotriva ei nu ar putea fi exercitată o cale de atac neprevăzută în legislația în vigoare la data rămânerii ei definitive (revizuirea laturii civile a hotărârii, în fața instanțelor civile și pentru motivele reglementate în procedura civilă).

Apărarea revizuenților, invocată la termenul de dezbateri asupra revizuirii din data de 3 mai 2018, iegată de dezlegarea legii aplicabile în regulatorul de competență ce a fost invocat cu titlu de practică judiciară, nu poate fi primită pentru că hotărârea dată în regulator nu are autoritate de lucru judecat nici sub aspect pozitiv, nici sub aspect negativ, întrucât nu cuprinde soluția dată litigiului, ci doar stabilește instanța competentă.

În considerarea argumentelor mai sus prezentate, cererea de revizuire astfel formulată apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B. și C. cu privire la latura civilă a sentinței penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2007.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2018.

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 3 mai 2018

S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revîzuenții A., B. și C. cu privire la iatura civilă a sentinței penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2007.

La apelul nominal se prezintă revizuenții A., B. și C., personal și asistați de avocat H., consilier juridic I. pentru intimatul Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Terestre, care depune delegație la dosar, intimații E. și F., personal și asistanți de avocat J., în substituirea avocatului K., conform delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul D.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de Procuror L.

Magistratul asistent face raportul cauzei, arătând că: procedura de citare este legal îndeplinită; cererea de revizuire a fost semnată, iar motivele au fost comunicate părților; intimatul Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Terestre a depus întâmpinare în termen procedural, comunicată revizuenților, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată; în cauză, la data de 26.04.2018 s-a formulat întâmpinare și de către intimații E. și F., ce nu a fost comunicată părților din proces.

Apărătorul revizuenților aduce la cunoștința instanței faptul că unul dintre intimați, respectiv D., a decedat, ceea ce determină automat o lipsă de procedură la acest termen de judecată, constituind motiv de amânare a cauzei.

Prioritar, Înalta Curte consideră că se impune stabilirea, în cauză, a cadrului procesual, sub aspectul părților, sens în care pune în discuție în ce măsură justifică, în prezentul litigiu de revizuire vizând latura civilă a unei hotărâri penale, calitatea de a sta în proces, ca intimați, ceilalți inculpați din dosarul penal care nu au atacat pe calea revizuirii, sub aspectul laturii civile, hotărârea penală.

La interpelarea instanței cum s-a făcut obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile în cadrul procesului penai, sub aspectul laturii civile, apărătorul revizuenților arată că atât în dispozitivul hotărârii a cărei revizuire se solicită, cât și dincererea de revizuire dedusă judecății este prevăzută modalitatea în care au fost obligați aceștia și sumele pe care sunt ținuți să le plătească către partea civilă, fiind vorba despre o obligație în solidar. In ceea ce îi privește pe revizuenți, arată că au fost obligați, în solidar, la plata sumei la care se tace referire în sentința penală.

Cu privire la chestiunea părților în procesul de revizuire, avocat H., pentru revizuenți, susține că atacarea laturii civile a sentinței penale antamează în procedura civilă o judecată în contradictoriu cu toate părțile din procesul penal, iar intimații, în funcție de opțiunea pe care au avut-o, vor avea calitate procesuală activă sau pasivă. Așadar, având calitatea de părți pe latura civilă a procesului penal, inculpații care nu au formulat cerere de revizuire vor fi intimați în prezenta cauză.

Avocat J., pentru intimații E. și F., arată că își însușește punctul de vedere expus de reprezentantul revizuenților pe acest aspect, în sensul că se impune introducerea în cauză și a acestor persoane, în calitate de intimați.

Reprezentanta Ministerului Public arată că în această fază procesuală, numiții E. și F. nu au calitate pentru a participa la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, având în vedere că nu au formulat revizuire, iar în cazul în care pricina se va judeca pe fond, revizuirea se poate extinde și la aceștia și doar de la acest moment vor putea dobândi calitatea de părți în proces.

Înalta Curte, după deliberare, constată că, în raport de obiectul învestirii instanței cu o cerere de revizuire a unei hotărâri penale sub aspectul laturii civile, au calitatea de părți în acest dosar doar inculpații care au formulat cerere de revizuire și partea cu interese contrare sub aspectul contestat, respectiv Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Terestre, fără să aibă vreo relevanță sub acest aspect împrejurarea că există o răspundere solidară sub aspectul laturii civile și a altor incupați care nu au formulat cerere de revizuire. Prin urmare, instanța reține că au calitatea de revizuenți în cauză titularii cererii de revizuire, respectiv A., B. și C., intimat fiind doar Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Terestre.

La întrebarea Înaltei Curți dacă se mai susține cererea de amânare față de decesul numitului D., care nu are calitate în procesul de revizuire, reprezentantul revizuenților învederează că nu mai insistă în această solicitare.

Ca o chestiune prealabilă, avocat H., pentru revizuenți, invocă faptul că formularea textului art. 322 pct. 4 teza finală din C. proc. civ., pe care revizuirea a fost întemeiată, este în sensul că la judecata cererii de revizuire va fi citat și cel vinovat de săvârșirea infracțiunii, prin urmare, în această ipoteză s-ar impune și citarea făptuitorului în proces.

Consilier juridic I., pentru intimatul Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Terestre, arată că lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra acestei chestiuni.

Reprezentanta Ministerului Public consideră că nu se impune citarea expertului în cauză, întrucât, pe de o parte, textul de la 322 pct. 4 C. proc. civ. nu prevede citarea făptuitorului, iar, pe de altă parte, în cauză s-a dispus clasarea pentru lipsa vinovăției, și nu ca urmare a intervenirii prescripției.

Înalta Curte, față de aspectul invocat, apreciază că este prioritară discutarea admisibilității cererii de revizuire, sens în care pune în discuție admisibilitatea acesteia în raport de dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., pe care a fost întemeiată, având în vedere data la care hotărârea penală supusă revizuirii pe latură civilă a rămas definitivă. Altfel spus, în ce măsură sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen., în condițiile în care hotărârea supusă revizuirii sub aspectul laturii civile a fost pronunțată și a rămas definitivă anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. pen., raportat ia dispozițiile art. 3 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea unor acte normative și art. 13 alin. (1) din Noul C. proc. pen., chestiune invocată și prin întâmpinarea formulată de intimat, în susținerea inadmisibilității cererii de revizuire deduse judecății.

Apărătorul ales al revizuenților arată că revizuirea este admisibilă și invocă, în susținerea punctului de vedere, o hotărâre pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, într-o speță similară, într-un regulator de competență, respectiv decizia nr. 150 din data de 8 decembrie 2014, pe care o depune la dosar.

Prin hotărârea evocată, se reține împrejurarea că, pentru stabilirea legii aplicabile, este relevantă legea din momentul învestirii instanței, or, la acel moment, era în vigoare Noul C. proc. pen., ale cărui prevederi, art. 453, în raport cu Legea de punere în aplicare, sunt de imediată aplicare cu privire la pricinile deduse judecății, fiind deci incidente în cauză. Având în vedere această premisă, pe care o apreciază ca fiind corectă, apreciază că formularea revizuirii sub aspectul laturii civile a sentinței penale, atâta timp cât ea nu este tardiv declarată din punct de vedere al legii procesual civile aplicabile în cauză, va constitui o cale de atac cu privire la latura civilă a sentinței penale, care va genera un proces civil ce va fi judecat după regulile vechiul C. proc. civ. Conchizând, apreciază că legea procesual penală în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv art. 453 alin. (2) din Noul C. proc. pen., permite formularea căii de atac a revizuirii, neputând fi vorba de o inadmisibiiitate pe acest aspect.

Consilier juridic I., pentru intimatul Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Terestre, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, având m vedere că obiectul revizuirii îl reprezintă o sentință penală ce a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. pen. în legătură cu acest aspect, invocă decizia nr. 249 din 3 februarie 2016 a instanței supreme, prin care s-a stabilit că împotriva unei astfel de sentințe nu se poate declara o cale de atac neprevăzută de legislația în vigoare la data pronunțării sale.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire. Susține că, în speță, revizuenții au atacat o decizie pronunțată la data de 29.06.2012, moment la care era în vigoare vechiul C. proc. pen., care prevedea aceiași caz de revizuire ca și Noul C. proc. pen. Prin urmare, decizia atacată era supusă regulilor din vechiul C. proc. pen. Pe de altă parte, revizuirea laturii civile a unei cauze penale în fața instanței civile a fost introdusă abia la data de 01.02.2014 prin Noul C. proc. pen., iar în raport de art. 3 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Noului C. proc. pen., consideră că hotărârea penală pronunțată în cauză nu poate fi atacată cu revizuire pe latura civilă, având în vedere că nu mai era o cauză aflată pe rolul instanțelor ia momentul formulării cererii de revizuire. Solicită a se observa și că revizuentul B. a mai formulat o cerere de revizuire, pe care și-a retras-o ulterior.

ÎNALTA CURTE

Având nevoie de timp pentru a delibera, în condițiile art. 260 C. proc. civ.,

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Amână pronunțarea cauzei la data de 17 mai 2018.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2018.