ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 86 din 08 martie 2018 a Tribunalului Cluj, în baza art. 386 din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului A. prin rechizitoriu, din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 31 alin. (1) rap la art. 189 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 113 alin. (3) din C. pen., în două infracțiuni de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) din C. pen., aflate în concurs real, potrivit art. 38 alin. (1) din C. pen., cu reținerea art. 113 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.. s-a încetat, pentru lipsa plângerii prealabile, procesul penal declanșat împotriva inculpatului A., acuzat de comiterea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost în mod legal reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu în perioada 27.12.2016 - 08.03.2018.

În temeiul art. 399 alin. (1) și art. 241 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. s-a constatat încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu dispusă prin încheierea penală nr. 72/J/6.06.2017 a Tribunalului Cluj.

În temeiul art. 19 și art. 397 din C. proc. pen.. s-a constatat că părțile vătămate B. și C. au renunțat la pretențiile civile.

În temeiul art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de Spitalul Municipal Dej cu privire la cheltuielile făcute pentru victima C..

S-a dispus restituirea către aparținători a briceagului aflat în coletul nr. 1, a obiectelor de îmbrăcăminte aflate în coletele 1 și 2 - toate ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și a obiectelor vestimentare aflate în coletele 2, 4, 6, 9 - ridicat cu ocazia cercetării la fața locului.

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond a declarat apel, printre alții, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Cluj.

Prin decizia penală nr. 1227/A din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis, printre altele, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr. 86 din 08 martie 2018 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o, în parte, cu privire la soluționarea acțiunilor penale și civile și rejudecând în aceste limite:

A schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute față de inculpatul A. din două infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin. (2) din C. pen. (comise față de persoanele vătămate B. și C.) în infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 114 alin. (2) lit. b) din C. pen. raportat la art. 125 alin. (1) și (2) teza I din C. pen. a dispus luarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție a inculpatului A. pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 31 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. a dedus din durata de 3 ani a măsurii educative a internării într-un centru de detenție aplicată inculpatului A. perioada detenției preventive din 27.12.2016 până la 08.03.2018.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen.. a admis acțiunile civile ale Spitalului Municipal Dej și ale Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie "D." din Cluj-Napoca și a obligat, în solidar, inculpații E. și A. (acesta în solidar și cu persoanele responsabile civilmente F. și G.) la plata sumelor de 2.038,11 RON, plus dobânzi, către Spitalul Municipal Dej și de 4.584,84 RON către Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie "D." din Cluj-Napoca.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen.. l-a obligat pe inculpatul A. (în solidar cu persoanele responsabile civilmente F. și G.) la plata sumei de 1.250 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății de fond.

A menținut dispozițiile sentinței atacate în măsura în care nu contravin acestei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.. cheltuielile judiciare din apel au fost reținute în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat prezentul recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Procurorul a invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege". În motivarea recursului în casație, s-a susținut că durata măsurii educative dispusă de către instanța de apel în ceea ce îl privește pe inculpatul A. este nelegală, fiind mai mică decât minimul legal ce putea fi dispus pe baza textelor legale incidente.

A precizat că pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului minor este detențiunea pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani, ceea ce face aplicabile dispozițiile de individualizare a măsurii educative prevăzute de art. 125 alin. (2) teza a II-a din C. pen., respectiv măsura internării într-un centru de detenție pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani și că tentativa constituie o cauză de reducere a pedepsei ce nu se ia în considerare la "stabilirea pedepsei prevăzute de lege", în sensul dispozițiilor art. 114 alin. (2) lit. b) și art. 125 alin. (2) din C. pen.

Prin încheierea din data de 5 martie 2019 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

O pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există însă situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

Inculpatului A. nu i s-a aplicat o pedeapsă, ci măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 31 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. (3) din C. pen., în condițiile în care C. pen. a adoptat în cazul minorilor sistemul în care sancțiunile ce pot fi aplicate acestora se cantonează doar în sfera măsurilor educative.

Însă, așa cum Înalta Curte a stabilit în jurisprudența sa (decizia penală nr. 251/RC din 14 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), sintagma "pedeapsă" din cuprinsul pct. 12 al art. 438 alin. (2) din C. proc. pen.. are un sens mai larg, de sancțiune de drept penal, cuprinzând și sfera măsurilor educative, context în care legalitatea naturii și duratei acestora sunt supuse verificării în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casație.

Însă, în cazul infracțiunilor săvârșite în timpul minorității, cauzele de atenuare (circumstanțele atenuante, tentativa) și de agravare (circumstanțele agravante, forma continuată, concursul de infracțiuni) sunt avute în vedere la alegerea măsurii educative și produc efecte numai cu privire la individualizarea între limitele prevăzute de lege în cazul fiecărei măsuri educative, neoperând o reducere sau o majorare a acestor limite, conform art. 128 și art. 129 din C. pen.

Singura excepție este cea prevăzută de dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., care prevede reducerea limitelor speciale ale măsurilor educative privative de libertate în cazul în care judecata se desfășoară potrivit procedurii abreviate a recunoașterii învinuirii.

În speță, instanța de apel s-a orientat spre aplicarea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție, reglementată de dispozițiile art. 125 din C. pen.

Conform art. 125 alin. (2) din C. pen., "internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani."

Potrivit art. 187 din C. pen., "prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei."

Prin decizia nr. 701/2016, Curtea Constituțională (paragrafele 64 și 65) a statuat că ori de câte ori legea penală (de exemplu, în caz de renunțare la aplicarea pedepsei, amânare a aplicării pedepsei, amnistie, grațiere, prescripție a răspunderii penale, reabilitare etc.) ori legea procesual penală (de exemplu, în cazul arestării preventive sau al acordului de recunoaștere a vinovăției) condiționează anumite efecte de pedeapsa prevăzută de lege, referirea se va face la limitele speciale de pedeapsă (închisoare sau amendă) prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată (în varianta-tip sau calificată, agravată sau atenuată) fără a se lua în considerare eventualele cauze generale de agravare (stări de agravare: concursul de infracțiuni, recidiva, infracțiunea continuată, circumstanțe agravante) sau de atenuare (stări de atenuare: tentativa, circumstanțe atenuante) și nici cauzele speciale de agravare sau de atenuare (de pildă, art. 411 din C. pen. - Cauze de reducere a pedepsei).

Totodată, Curtea Constituțională a subliniat că aceste cauze de atenuare/agravare nu trebuie confundate cu variantele calificate (atenuate sau agravate) ale unor infracțiuni, prevăzute ca variațiuni ale acestora în texte de sine stătătoare (din considerente de politică penală sau de tehnică legislativă) față de varianta-tip și care prevăd, după caz, majorarea sau reducerea limitelor speciale de pedeapsă prevăzute pentru fapta ilicită. În aceste cazuri, prin expresia "pedeapsă prevăzută de lege" se înțelege pedeapsa fixată de legiuitor pentru aceste variante calificate, și nu cea stipulată în varianta-tip a acelei infracțiuni.

Făcând aplicarea acestor considerente teoretice, Înalta Curte constată că infracțiunea de omor calificat, reținută ca fiind săvârșită de intimatul-inculpat minor A., se pedepsește, în conformitate cu dispozițiile art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani.

Astfel, prin raportare la dispozițiile art. 125 alin. (2) din C. pen., limitele speciale ale perioadei măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenție sunt cuprinse între 5 și 15 ani.

Cum instanța de apel nu a judecat cauza potrivit procedurii abreviate a recunoașterii învinuirii, singura cauză ce ar fi permis reducerea limitelor duratei măsurii educative cu o treime, perioada pentru care s-a dispus măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenție pentru intimatul-inculpat A., de 3 ani, este nelegală, întrucât se situează sub limita minimă prevăzută de lege, de 5 ani.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1227/A din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpatul A.

Va casa, în parte, decizia penală recurată și rejudecând:

Va înlătura nelegalitatea deciziei atacate și va aplica inculpatului A. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 5 ani.

Va anula formele de executare și va dispune emiterea acestora în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Va deduce din durata măsurii educative perioada deja executată de la momentul efectivei încarcerări, la zi.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1227/A din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017, privind pe inculpatul A.

Casează, în parte, decizia penală recurată și rejudecând:

Înlătură nelegalitatea deciziei atacate și aplică inculpatului A. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 5 ani.

Anulează formele de executare și dispune emiterea acestora în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Deduce din durata măsurii educative perioada deja executată de la momentul efectivei încarcerări, la zi.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 2 aprilie 2019.