ÎCCJ, decizie (scj.ro #84928)

Ofițer de poliție judiciară.  Eliberare din

funcție ca urmare a promovării concursului de admitere

la INM.

Temei

legal. Inaplicabilitatea

dispozițiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002.

Legea nr. 303/2004, art.

16

Legea nr. 360/2002

Legea nr. 188/1999

Cuprins pe materii: Dreptul funcției publice

Indice alfabetic:   Auditor de justiție

Ofițer de poliție

judiciară

INM. Concurs

Eliberare din funcție

Incompatibilitate

Prevederile art. 69 alin.

(1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 potrivit cărora raporturile de serviciu ale

polițistului încetează în cazul numirii sale într-o funcție publică, nu pot

constitui temeiul legal al eliberării din funcție a ofițerului de poliție

judiciară care a fost declarat admis la concursul de admitere

la Institutul

Național

al Magistraturii.

Calitatea de auditor de justiție nu

întrunește elementele caracteristice ale unei funcții publice,  funcționarul

public fiind investit cu exercițiul puterii publice în îndeplinirea

atribuțiilor ce-i revin în scopul realizării competențelor instituției în care

își desfășoară activitatea, aspect ce nu se regăsește în cazul auditorului de

justiție care nu are absolut nicio atribuție de serviciu, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 303/2004, acesta urmând un program de formare

profesională.

I.C.C.J. , Secția de contencios

administrativ și fiscal

Decizia

nr. 3352 din 17 iunie 2009

Prin sentința civilă  nr.

53/6 februarie 2009, Curtea de Apel  Cluj – Secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de

reclamantul  PI  în contradictoriu  cu pârâții Ministerul Internelor și

Reformei Administrative  și Inspectoratul  de Poliție al Județului Maramureș și

a  obligat pe primul pârât să emită ordin prin care să se dispună încetarea

raporturilor  de serviciu, începând cu data de 1 octombrie 2008, în temeiul

art. 69 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 360/2002.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond   a reținut că potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor  și procurorilor, auditorii de justiție – cursanți ai

Institutului Național al Magistraturii – au un statut special, asimilat  sub

anumite aspecte statutului magistraților, deoarece  beneficiază  de o bursă

având caracterul unei indemnizații  lunare corespunzătoare funcției de

judecător stagiar și procuror stagiar, deci are natura și regimul  juridic al

unui drept salarial, perioadă  în care au avut această calitate constituie

vechime   în funcția de  judecător sau procuror și chiar  vechime în

magistratură, astfel că funcția de auditor de justiție apare ca fiind  o

funcție publică.

În acest context , reține instanța de

fond, refuzul pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, de

a-i acorda reclamantului beneficiul  încetării raporturilor  de serviciu în

condițiile art. 69 alin. 1 lit. e) din legea nr. 360/2002, exprimat prin actul

administrativ contestat, este  unul nejustificat, emis cu exces de putere,

ilegal în mod subiectiv prin raportare la drepturile persoanelor fizice.

Excepția lipsei calități procesuale

invocată de Inspectoratul de Poliție al Județului Maramureș a fost respinsă ca

neîntemeiată de către  instanța de fond, reținându-se că efectele încetării

raportului de serviciu  al reclamantului  se produc și în ceea ce  privește

persoana juridică în cadrul  căreia se desfășoară  raporturile de serviciu, reclamantul

fiind încadrat ca  ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului  de

Poliție al Județului  Maramureș.

Împotriva acestei sentințe  au

declarat  recurs în termen legal, pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului

Maramureș și Ministerul  Administrației și Internelor.

Recurentul-pârât Inspectoratul  de

Poliție al județului Maramureș critică sentința instanței de fond  prin aceea

că în mod greșit s-a reținut că are calitate procesuală pasivă, actul

administrativ atacat  - Ordinul nr. 5/II/2004/7 ianuarie 2009 fiind emis de

Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul art.  69 alin. 1, lit. d),

art. 70 și art. 73 alin. 2) din Legea nr. 360/2002, prin acesta  dispunându-se

încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului cu pârâtul Ministerul

Internelor și Reformei Administrative.

În subsidiar s-a solicitat

respingerea acțiunii ca  nefondată, ordinul atacat fiind emis cu respectarea

dispozițiilor legale incidente – Legea nr. 360/2002, instanța de fond apreciind

în mod greșit că auditorul de justiție este asimilat magistraților.

Recurentul – pârât Ministerul

Administrației și Internelor  susține în esență prin motivele de recurs

formulate că în mod greșit instanța de fond a statuat  că prin admiterea   în

Institutul Național al Magistraturii, reclamantul a fost numit într-o funcție

publică.

Analizând recursurile  formulate prin

prisma  motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Înalta

Curte le va admite, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Cât privește critica referitoare la

reținerea greșită de către instanța de fond a calității procesuale pasive a

recurentului-pârât Inspectoratul  de Poliție al județului Maramureș, aceasta

este neîntemeiată.

Intimatul-reclamant, în perioada 23

iulie 2004 – 29 septembrie 2008   și-a desfășurat activitatea în cadrul

Inspectoratului  de Poliție al Județului Maramureș, ca ofițer de poliție

judiciară, iar raportul prin care a solicitat  încetarea raporturilor de

serviciu cu data de 1 octombrie 2008, urmare a admiterii

la INM

, a fost înregistrat

la Inspectoratul

de Poliție al județului

Maramureș sub nr. 187322/29 septembrie 2008.

Deci, chiar dacă Ordinul atacat a

fost emis de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cât timp

raporturile de muncă s-au desfășurat în cadrul Inspectoratului  de Poliție al

Județului  Maramureș unde intimatul-reclamant a activat ca ofițer de poliție

judiciară, în mod corect instanța de fond a considerat că acesta are calitate

procesuală pasivă și a respins excepția invocată.

Pe fondul cauzei criticile  formulate

de cei doi  recurenți sunt întemeiate.

Potrivit  art. 69 alin. 1 lit.e) din

Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, raporturile de serviciu ale

polițistului încetează și în cazul numirii sale într-o funcție publică.

Deci, pentru a ne afla

în această situație, trebuie să existe în primul rând,  un act  de numire

într-o funcție publică, iar în al doilea rând  să existe și o funcție publică,

cu toate  caracteristicile unei astfel  de funcții, pe care polițistul  să o

ocupe.

Art. 4 alin. 1) din Legea  nr.

188/1999, precizează  clar faptul că  „raporturile de serviciu ale

funcționarului public se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de

numire, emis în condițiile legii”.

Or, în speță, în cazul

intimatului-reclamant   nu  fost emis  un astfel  de act de numire într-o

funcție publică, acesta în urma promovării examenului de admitere în Institutul

Național al Magistraturii, dobândind calitatea de auditor de justiție, ceea ce

nu echivalează cu numirea sa într-o funcție publică așa cum în mod eronat

statuează instanța de fond.

Potrivit art. 19 alin. 2) din Legea

nr. 303/2004, auditorii  de poliție sunt numiți în funcția de judecător sau

procuror, după promovarea examenului de absolvire a cursurilor.

Un alt element la care trebuie

raportată  noțiunea de  funcție publică  este cel al raporturilor de serviciu

ce se nasc între angajat și angajator.

Cel  ce ocupă o funcție publică are

capacitate de a exercita atribuții în scopul realizării competențelor

instituției publice în care funcționează

„

fiind investit cu exercițiul

puterii publice în domeniul în care-și desfășoară activitatea respectivă,

aspect ce nu se regăsește în cazul auditorului de justiție care nu are absolut

nici o atribuție de serviciu, potrivit dispozițiilor Legii  nr. 303/2004 acesta

urmând un program  de formare profesională”.        Faptul că auditorul de

justiție nu îndeplinește o funcție publică reiese  și din conținutul

prevederilor care reglementează regimul disciplinar aplicabil acestora, art. 18

alin. 3) lit. d) din Legea nr. 303/2004, republicată, cea mai gravă sancțiune

care se poate aplica  fiind  „exmatricularea” din INM, sancțiunea fiind

caracteristică celor care se află într-un proces de formare în cadrul unei

instituții de învățământ, și în nici un caz unui funcționar public.

Nici drepturile bănești de care

beneficiază auditorii de justiție nu li se acordă ca urmare a ocupării unei

funcții publice, ci așa cum rezultă din dispozițiile art. 17 din Legea nr.

303/2004, republicată, reprezintă o „bursă” al cărei cuantum se stabilește  în

funcție de indemnizația unui magistrat stagiar.

Prin adresa nr. 1884403/10 martie

2009, emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, din conținutul

căreia rezultă punctul de vedere al   acestei instituții, în sensul că

auditorii  de justiție sunt persoane care au promovat concursul pentru

admiterea

la

INM

și

urmează cursuri de formare profesională cu durata de 2 ani pentru a deveni

judecători sau procurori după încheierea cursurilor și promovarea examenului de

absolvire, auditorul de justiție nefiind funcționar public în sensul definit de

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu  modificările și

completările ulterioare.

Acest punct de vedere coincide de

altfel și cu dispozițiile din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora, așa cum de

altfel reține și instanța de fond, cursanții INM au calitate de auditori de

justiție, iar formarea profesională inițială în cadrul INM constă în pregătirea

teoretică și practică  a auditorilor de justiție pentru a deveni judecători sau

procurori – art. 16 din Legea nr. 303/2004.

Așadar, atâta timp scopul acestor

cursuri pe care auditorii de justiție le urmează în cadrul INM este acela de a

deveni judecători sau procurori, după încheierea acestora și promovarea

examenului de absolvire, este  lipsit de relevanță aspectul reținut de instanța

de fond în sensul că statutul special al  auditorului de justiție este asimilat

sub anumite aspecte statutului magistraților, cu consecința asimilării calității

de auditor de justiție unei funcții publice.

Ca o consecință a celor  expuse,

calitatea de auditor de justiție nu întrunește elementele caracteristice ale

unei funcții publice, astfel cum în mod eronat a apreciat instanța de fond, așa

încât temeiul indicat în cuprinsul ordinului de încetare a raporturilor de

serviciu al intimatului-reclamant, art. 69 alin. 1) lit. d) din Legea  nr.

360/2002 (la cerere), este cel corect, și nu se poate vorbi despre refuzul

nejustificat al pârâtului de aplicare  a dispozițiilor  art. 69 alin. 1 lit. e)

din lege.

Recursurile formulate de cei doi

pârâți fiind așadar fondate,  în baza  art. 312 Cod procedură civilă au fost

admise, iar sentința instanței de fond a fost modificată, în sensul respingerii

acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.