ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 452/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. x/32/2013 din 9.12.2013 reclamanta S.C. A. S.R.L. Bacău a chemat în judecată pârâta Autoritatea Rutieră Română București pentru ca aceasta să fie obligată la prelungirea licențelor de traseu cu seriile x, x/1, x/2, x/3 și y eliberate pentru traseele cu codurile 39 și 40, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin precizarea făcută oral la primul termen de judecată din 6.03.3014 și depusă în scris la data de 10.03.2014, reclamanta a precizat că solicită prelungirea licențelor de traseu menționate în cererea de chemare în judecată până la data de 31.12.2013.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 74 din data de 28 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă și s-a respins ca nefondată acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română.

Prin Sentința civilă nr. 100 din data de 5 august 2014 pronunțată de aceeași instanță s-a admis cererea de completare a Sentinței civile nr. 74/2014 din data de 28 mai 2014 și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 830 RON, cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta S.C. A. S.R.L.a formulat recurs, invocând dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 24/2000 raportat la calificarea ca norme de drept a Procedurii de prelungire a licențelor de traseu conform O.U.G. nr. 30/2013, procedură emisă de ARR și publicată pe pagina de internet a acesteia.

Astfel, instanța de fond în mod greșit a considerat că această procedură îndeplinește condițiile legale pentru a fi considerată normă de drept și prin urmare a considerat că prin publicarea acesteia pe pagina de internet a intimatei s-a realizat procedura de publicare și pe cale de consecință norma de drept a intrat în vigoare și poate fi aplicată.

Recurenta a opinat în sensul că aceste norme metodologice nu au fost publicate în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 24/2000, ceea ce face ca acest act normativ să nu îi fie opozabil.

S-a mai arătat că în mod greșit prima instanță a constatat aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, care fac trimitere la nulitatea de drept comun.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Apărările intimatei

Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă și a apărărilor formulate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate motive pentru care casarea sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ formulată de recurenta-reclamantă îl constituie obligarea intimatei pârâte la prelungirea licențelor de traseu cu seriile x, x/1, x/2, x/3 și y eliberate pentru traseele cu codurile 39 și 40, până la data de 31.12.2013.

Susținerile recurentei referitoare la obligația de publicare a "Procedurii de prelungire a valabilității licențelor de traseu" în Monitorul Oficial al României nu pot fi primite întrucât aceasta nu are, din punct de vedere al conținutului său, natura unui act cu caracter normativ, fiind un document emanând de la pârâta-intimată ARR, care are obligația, potrivit O.U.G. nr. 30/2013, de a stabili Procedura și modalitatea de prelungire a valabilității licențelor de traseu - obligație pe care de altfel și-a îndeplinit-o.

Potrivit articolului unic din O.U.G. nr. 30/2013 privind prelungirea valabilității licențelor de traseu și a programelor de transport public județean

"(1) Pentru asigurarea continuității serviciilor de transport, actualele programe de transport public județean prin servicii regulate, cu termen de valabilitate până la data de 30 aprilie 2013, își mențin valabilitatea până la data de 31 decembrie 2013.

(2) Actualul program de transport, în baza căruia se efectuează serviciile regulate de transport persoane între municipiul București și localitățile județului Ilfov, își menține valabilitatea până la data de 30 iunie 2014*).

(3) La solicitarea operatorilor de transport care efectuează transport public de persoane în baza programelor de transport public prevăzute la alin. (1) și (2), licențele de traseu eliberate potrivit legii, ale căror titulari sunt acești operatori la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, vor fi prelungite de emitent corespunzător perioadei de valabilitate a programelor de transport, cu plata tarifului aferent, potrivit legii.

(4) Procedura și modalitatea de prelungire a valabilității licențelor de traseu se stabilesc de către emitent, respectiv Autoritatea Rutieră Română, potrivit legii.

(3) Procedura și modalitatea de eliberare a licențelor de traseu se stabilesc de către emitent, respectiv Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., potrivit legii."

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din verificările efectuate, rezultă fără putință de tăgadă că, pentru traseele județene Bacău - Săucești și Bacău - Șerbești, cu codurile 39 și 40, reclamanta a deținut licențele de traseu cu seriile x, x/1, x/2, x/3 și y, valabile până la data de 30.04.2013.

Potrivit Procedurii de prelungire a valabilității licențelor de traseu conform O.U.G. nr. 30/2013, stabilită de ARR și publicată pe pagina de internet a acesteia, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul de fond, operatorul de transport avea obligația de a depune la agenția teritorială a Autorității Rutiere Române - emitentă a licenței de traseu, o solicitare de prelungire a valabilității licențelor deținute, anterior datei de 30.04.2013.

În raport de procedura stabilită de intimata pârâtă ARR și având în vedere că licențele de traseu aveau ca ultimă zi de valabilitate 30.04.2013, reclamanta avea obligația să formuleze solicitarea prevăzută de alin. (3) al articolului unic din O.U.G. nr. 30/2013 anterior datei de 30.042013.

Or, recurenta reclamantă a solicitat prelungirea acestor licențe la data de 08.05.2013, prin cererea înregistrată la Agenția A.R.R. Bacău sub nr. 2604.

În acest context, nu pot fi reținute susținerile recurentei reclamante că în cauză ar fi vorba de un refuz nejustificat al intimatei - pârâte ARR - Agenția Bacău de a prelungi valabilitatea licențelor de traseu.

Apreciind că soluția instanței de fond nu a fost dată cu aplicarea sau încălcarea normelor de drept material, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 74 din 28 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2016.

Procesat de GGC - NN