ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 381/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2013 pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/86/2013, reclamanta SC "A." S.R.L. Gălănești, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat prin Garda Financiară și Garda Financiară, secția Județeană Suceava, anularea procesului-verbal nr. x din data de 12 iunie 2012 întocmit de comisarii Gărzii Financiare, secția Județeană Suceava și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 7420 din 22 noiembrie 2013 Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/86/2013 la data de 29 noiembrie 2013.

Prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2014 Curtea a reținut că din eroare a fost înregistrată acțiunea ca fiind recurs și a trimis cauza spre repartizare aleatorie la un complet de fond.

Prin Sentința nr. 55 pronunțată în data de 17 martie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice - prin Garda Financiară, a respins cererea având ca obiect " contestație act fiscal ", formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălănești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Garda pentru lipsă calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință s-a admis și excepția de inadmisibilitate și a respins cererea având ca obiect " contestație act fiscal ", formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălănești, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălănești, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

Primul motiv de recurs a vizat faptul că în mod nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare, deși excepția a fost pusă în discuția părților și a rămas în pronunțare și cu privire la aceasta.

Un alt motiv de recurs are ca obiect nelegala admitere a excepției inadmisibilității de către instanța de fond, cu motivarea că procesul-verbal emis de către Garda Financiară nu constituie act administrativ asimilat și că nu poate fi supus pe cale separată controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ.

În acest sens a susținut că procesul-verbal contestat este act administrativ, în înțelesul legii, art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea contenciosului administrativ și art. 41 din Codul de procedură fiscală, întrucât în baza acestuia s-a emis dispoziția de măsuri a Gărzii Financiare de instituire a unui sechestru asigurator pentru bunurile mobile deținute de reclamantă.

Față de cele menționate s-a apreciat că actul administrativ contestat, reprezentat de procesul-verbal nr. x din 12 iunie 2013 al Gărzii Financiare, poate fi anulat potrivit art. 47 din O.G. nr. 92/2003.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., iar, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 20 octombrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 16 februarie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând cererea de recurs, întemeiată pe motivele de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 și 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte o constată nefondată, apreciind că, în mod legal, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și excepția de inadmisibilitate.

Primul motiv de recurs vizează faptul că, în mod nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare.

Înalta Curte reține din cuprinsul sentinței recurate că, deși judecătorul fondului nu s-a pronunțat în mod explicit, a soluționat legal acțiunea în contradictoriu cu ANAF, deoarece opera transmiterea calității procesuale pasive de la Garda Financiară (autoritatea care a întocmit actul și care, tocmai pentru acest motiv, ar fi avut calitate procesuală pasivă)la ANAF în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 74/2013.

În consecință, nu au fost încălcate reguli de procedură care să atragă sancțiunea nulității sentinței.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, vizând nelegala admitere a excepției inadmisibilității de către instanța de fond și eronata respingere a acțiunii ca fiind inadmisibilă, Înalta Curte constată că și acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

Prin acțiune, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea procesului-verbal nr. x din data de 31 mai 2013 întocmit de comisarii Gărzii Financiare, secția Județeană Suceava, apreciind că actul încheiat îndeplinește condițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea contenciosului administrativ și art. 41 din Codul de procedură fiscală.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (...).

Procesul-verbal nr. x din data de 31 mai 2013 nu este un act administrativ fiscal în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu conține decât constatări de fapt și de drept, fără acte de dispoziție.

În consecință, procesul-verbal nu reprezintă decât o operațiune tehnico-administrativă care stă la baza unor acte administrative, concomitente ( cum sunt spre exemplu: acelea prin care s-au luat măsuri asiguratorii) sau poate pregăti actele administrative ulterioare (spre exemplu decizia de impunere) ori poate avea alte consecințe juridice distincte.

Așa fiind în mod corect prima instanță a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea, întrucât actul atacat nu are caracterul unui act administrativ.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Gălănești împotriva Sentinței civile nr. 55 din 17 martie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM