ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 841/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința civilă nr. 1259 din 22 iulie 2014, Tribunalul Suceava, secția civilă, în temeiul art. 248 și art. 252 din C. proc. civ., a constatat perimarea cererii având ca obiect contestație în anulare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice -Agenția Finanțelor Publice Fălticeni, județul Suceava.

Împotriva Sentinței civile nr. 1259 din 22 iulie 2014 a Tribunalului Suceava, secția civilă a declarat recurs contestatoarea A..

Prin Decizia nr. 302 din 14 octombrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Sentinței nr. 1259 din 22 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă.

Împotriva Deciziei nr. 302 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal recurenta A. a formulat cerere de revizuire.

Prin Decizia nr. 1159 din 18 noiembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 302 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că hotărârea pronunțată de instanța de recurs nu evocă fondul, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 din C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 1159 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuenta A..

Prin Decizia nr. 1951 din 12 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 1159 din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că hotărârea respectivă nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs, în raport cu prevederile art. 328 alin. (1) coroborat cu art. 299 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva Deciziei nr. 1951 din 12 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, A. a formulat contestație în anulare, susținând, în esență, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală și expune împrejurări de fapt și de drept referitoare la raporturile juridice deduse judecății.

II. Considerentele Înaltei Curți cu privire la contestația în anulare

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 raportat la art. 317 și art. 318 din C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată pentru considerentele arătate în continuare.

În reglementarea C. proc. civ. din 1865, aplicabil prezentului litigiu, dispozițiile referitoare la contestația în anulare prevăd următoarele:

"Art. 317. - Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond.

Art. 318. - Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, în cadrul căreia nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Criticile formulate în cuprinsul contestației în anulare reprezintă veritabile critici referitoare la legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și a hotărârilor subsecvente acesteia, iar analiza acestora excede cadrului procesual în calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Astfel, prin criticile formulate, contestatoarea tinde, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, inclusiv în sensul celor reținute și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac (contestația în anulare de față) să nu presupună o nouă judecare a cauzei.

În consecință, în condițiile în care criticile formulate de contestatoarea vizează fondul litigiului, acestea nu se încadrează în ipotezele strict reglementate de art. 317 ori art. 318 din C. proc. civ., pentru a fi admisibilă prezenta contestație în anulare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 137 din C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității, invocată de instanță din oficiu, și va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1951 din 12 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2016.

Procesat de GGC - MM