ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 347/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea Politehnică din București a chemat în judecată pe pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului-verbal nr. x din 02.11.2015, precum și a deciziei nr. x din 20.01.2016 privind soluționarea contestației depusă de Universitatea Politehnică București, înregistrată la Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice cu nr. x din 18.12.2015, privind proiectul x, cod SMIS - 21507.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2.997 din 11 octombrie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Politehnică din București, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 2.997 din 11 octombrie 2016 a declarat recurs reclamanta Universitatea Politehnică din București, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

În ceea ce privește incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. s-a arătat că Sentința civilă nr. 2.997 din 11.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel București nu cuprinde motivele de fapt și drept pe care se întemeiază, sunt străine de natura cauzei, instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material.

Procesul-verbal nr. x din 20.01.20161 încheiat pe baza verificărilor efectuate în urma sesizării nr. x din 24.02.2015, potrivit căreia ofițerul financiar "depistează" conform Instrucțiunii nr. x, faptul că suma de 226.148.86 RON constituie depășire buget proiect asumat, la categoria cheltuieli de tip FEDR și, în consecință, această sumă nu poate fi dedusă din valoarea cererii de rambursare nr. x făcând astfel obiectul unei sesizări de neregulă."

În acest sens recurenta a susținut că formula de calcul pentru determinarea fondurilor care pot fi alocate cheltuielilor de tip FEDR, folosită la întocmirea bugetul inițial al proiectului este prevăzuta în Ghidul solicitantului, aceasta formulă spune ca:

"valoarea cheltuielilor de tip FEDR, se calculează ca procent de maxim 10 % asupra valorii totale a eligibile a proiectului [10.086.710,00]." Deci nu asupra valorii eligibile validate, care oricum nu avea cum să fie cunoscută la scrierea proiectului sau pe parcursul implementării acestuia.

"Valoarea cheltuielilor de tip FEDR este evidențiata separat, prin linia 4 din buget: "din care FEDR (10% pentru AP 1 - 5 inclusiv, 15% pentru AP 6). Procentul aferent cheltuielilor de tip FEDR (10%, respectiv 15%) se aplică la valoarea totală eligibilă a proiectului".

În realitate, conform art. 3 alin. (4) din contractul de finanțare nr. x din 28.06.2010 pentru proiectul x cu titlul "Elaborarea și implementarea programelor de masterat în domeniul Micro și Nanomaterialelor MASTERMAT" al cărui beneficiar este reclamanta Universitatea Politehnica din București, "la finalizarea perioadei de implementare a Proiectului, finanțarea nerambursabilă acordată de AMPOSDRU va fi limitată la valoarea obținută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2), cheltuielilor totale eligibile validate".

Sumele rambursate de la capitolul "Cheltuieli de tip FEDR", precum și valorile totale a cheltuielilor eligibile validate de către ofițerii verificare proiecte finanțate, sunt:

- La cererea de rambursare nr. x a fost validată suma de 39.992,00 RON;

- La cererea de rambursare nr. x a fost validată suma de 116.359,29 RON;

- La cererea de rambursare nr. x a fost validată suma de 13.611,95 RON;

- La cererea de rambursare nr. x a fost validată suma de 0,0 RON:

- La cererea de rambursare nr. x a fost validată suma de 0,0 RON;

- La cererea de rambursare nr. x a fost validată suma de 802.250,00 RON;

- La cererea de rambursare nr. x a fost validată suma de 14.393,00 RON.

În cadrul celor 7 cereri de rambursare depuse de către reclamantă, valoarea totală rambursată la acest capitol de cheltuieli a fost în sumă de 986.606,24 RON.

Valoarea totală a cheltuielilor validate de către ofițerii verificare proiecte finanțate a fost în sumă de 9.398.504,57 RON.

Conform prevederilor aceluiași contract, ale Instrucțiunii nr. x din 07.10.2013 precum și cele ale Ghidului Solicitantului - Condiții Generale, cheltuielile de tip FEDR trebuie să se încadreze în limita a 10% din valoarea totală eligibilă validată a proiectului.

Având în vedere cele prezentate mai sus, rezultă că valoarea maximă a cheltuielilor FEDR eligibile în cadrul proiectului x este de 939.850.46 lei (10% din 9.398.504.57 RON).

O altă interpretare a contractului precum cea realizată de recurentă nu poate fi primită, dispozițiile art. 3 alin. (2) și (4) fiind neinterpretabile.

În ceea ce privește incidența motivului de recurs prevăzut în art. 488 pct. 8 C. proc. civ. vizează situația în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin titlul de creanța - Proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergenta - înregistrat la autoritatea emitenta cu nr. x din 02.11.2015 privind proiectul x, OI POSDRU MENCS a stabilit în sarcina Beneficiarului un debit în cuantum 56.817,62 RON, reprezentând cheltuieli neeligibile aferente cheltuielilor de tip FEDR ce depășește plafonul de 10% din total cheltuieli eligibile validate, plafon stabilit prin Ghidul solicitantului - condiții generale.

Se pretinde că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 3 alin. (4) din contractul întrucât pârâta a calificat drept neregulă depășirea plafonului de 10% din totalul cheltuielilor eligibile validate, cu suma de 56.817,62 RON, sumă ce reprezenta debit pentru beneficiar.

În același context s-a criticat respingerea susținerilor recurentei potrivit căreia pârâta a încălcat principiul neretroactivității, întrucât, după finalizarea proiectului (iunie 2013) a aplicat Instrucțiunea AMPOSDRU nr. x din 07.10.2013 demarând verificări conform sesizării nr. x din 24.02.2015, "depistând' conform acestei Instrucțiuni, faptul că suma de 56.817,62 RON constituie depășire buget proiect asumat, la categoria cheltuieli de tip FEDR și, în consecință, această sumă nu poate fi dedusă din valoarea cererii de rambursare nr. x făcând astfel obiectul unei sesizări de nereguli.

În realitate, precum a apreciat și instanța de fond, reglementările privind calculul cheltuielilor de tip FEDR, sunt prevăzute de Ghidul solicitantului și de contractul de finanțare semnat în anul 2010, astfel că reclamanta nu poate invoca aplicarea retroactivă a legii și nici necunoașterea ei.

Instrucțiunea AMPOSDRU nr. x din 07.10.2013 nu aduce elemente noi ci unele de interpretare, astfel că nu poate fi primită susținerea conform căreia aplicarea de către OIPOSDRU MENCS a Instrucțiunii AMPOSDRU nr. x din 07 octombrie 2013, care interpretează Ghidul și prevederilor din contract asupra înțelesului procentului de cheltuieli de tip FEDR s-a făcut cu încălcarea principiului neretroactivității legii.

În aceste condiții în raport de criticile formulate prin recurs, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Universitatea Politehnică din București împotriva Sentinței civile nr. 2.997 din 11 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2019.

Procesat de ED