MOLINO c. ITALIE

Publicat la 18 decembrie 2023 Prima secțiune Cerere nr. 56583/22 Massimo Molino împotriva Italiei introdusă la 2 decembrie 2022, comunicată la 27 noiembrie 2023 CEA MAI MULTE DE LA L Acestea se referă la o motivare presupus insuficientă și arbitrară a hotărârilor pronunțate de instanțele interne în cadrul procedurii în despăgubire inițiate de terți împotriva reclamantului. Acțiunea internă se referea la activitatea de tranzacționare a titlurilor financiare desfășurată de reclamant în numele părților terțe care au crezut că un consilier în investiții financiare al unei firme de consultanță finanțează în acest sens atunci când a fost doar un client. Răspunderea extracontractuală a acestuia era în discuție în special.

În această privință, tribunalul din Roma a respins cererea de despăgubire a părții pârâte, în sensul că aceasta nu a dovedit dol sau vinovăție. În plus, Tribunalul a indicat că reclamantul ridicase o excepție de la prescripție [art. 2947 al. 1 din Codul de procedură civilă, În apelul său, reclamantul a ridicat din nou excepția de prescripție. Instanța de apel reținea răspunderea extracontractuală a reclamantului și, în același timp, a statuat că excepția sa de prescripție fiind respinsă de instanță, ar fi trebuit să formuleze un apel incident (art. 343 din CPC) cu privire la acest aspect. În fața Curții de Casație, reclamantul a contestat, în special, hotărârea Curții potrivit căreia excepția de prescripție ar fi fost respinsă de instanță și a susținut că, pentru a o face invocată, ar fi fost suficient să o ridice din nou în apel (art. 346 din CPC).

24149, depus la grefa la 3 august 2022, Curtea de Casație și-a respins recursul. În special, aceasta a considerat că, ca excepție a fost Contestația privind drepturile și obligațiile cu caracter civil ale reclamantului a fost ascultată în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, în special motivarea oferită de instanțele interne pentru soluționarea cauzei reclamantului poate fi considerată arbitrară sau vădit nerațională ( Moreira Ferreira c. Portugalia (n [GC], n 19867/12, § 83, 11 iulie 2017 și referințele menționate în acesta)

Publié le 18 décembre 2023

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 56583/22 Massimo MOLINO contre l’Italie introduite le 2 décembre 2022 communiquée le 27 novembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une motivation prétendument insuffisante et arbitraire des décisions rendues par les juridictions internes dans le cadre de la procédure en dommages-intérêts entamée par des tiers contre le requérant. Le litige interne portait sur l’activité de négociation de titres financiers menée par le requérant pour le compte desdits tiers qui l’eut cru un conseiller en investissements financiers d’un cabinet de conseil en finance alors qu’il n’en était qu’un client. Sa responsabilité extracontractuelle était notamment en cause. À cet égard, le tribunal de Rome rejeta la demande de dédommagement de la partie adverse en estimant qu’elle n’avait pas prouvé le dol ou la faute. Par ailleurs, le tribunal indiqua que le requérant avait soulevé une exception de prescription (article 2947 al.

1 du code de procédure civile, « CPC ») et que l’autre partie soutint que cette exception était mal-fondée. Dans son appel, le requérant souleva à nouveau l’exception de prescription. La cour d’appel retint la responsabilité extracontractuelle du requérant et releva, au demeurant, que son exception de prescription ayant été rejetée par le tribunal, il aurait dû former un appel incident (article 343 du CPC) sur ce point. Devant la Cour de cassation, le requérant contesta notamment l’affirmation de la cour d’appel selon laquelle l’exception de prescription aurait été rejetée par le tribunal et soutint que pour la faire valoir il aurait suffi de la soulever à nouveau en appel (article 346 du CPC).

Par son arrêt n o 24149, déposé au greffe le 3 août 2022, la Cour de cassation rejeta son pourvoi. Elle considéra notamment que, comme l’exception avait été « explicitement rejetée » par le tribunal, le requérant était tenu de former un appel incident. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant dénonce un défaut de motivation des décisions internes.

QUESTIONS AUX PARTIES

La contestation sur les droits et obligations de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, la motivation fournie par les juridictions internes pour trancher le grief du requérant peut-elle passer pour arbitraire ou manifestement déraisonnable ( Moreira Ferreira c. Portugal (n o 2) [GC], n o 19867/12, § 83, 11 juillet 2017 et les références qui y sont citées) ?