ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3666/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.07.2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenție de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 Sud-Vest Oltenia (fost Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 Sud-Vest Oltenia), anularea și suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24.02.2015.

La data de 11.09.2015, reclamanta a formulat precizare a acțiunii prin care a arătat că solicită și anularea și suspendarea Deciziei nr. 16049/30.04.2015 de soluționare a contestației înregistrate la AFIR sub nr. x/01.04.2015.

Prin încheierea de ședință din 24 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare a executării actelor contestate.

Prin Sentința nr. 453 din 13 noiembrie 2015, Curtea de Apel Craiova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 4 Sud Vest Oltenia și a respins cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare de pârâtă.

A respins acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare nr. x/24.02.2015 și a Deciziei nr. 16049/30.04.2015, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, într-o primă teză, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, sau, într-o a doua ipoteză, reținându-se cauza spre rejudecare, admiterea cererii de chemare și anularea Deciziei nr. 16049/30.04.2015 și a Procesului-verbal nr. x/24.02.2015.

A susținut recurenta-reclamantă că instanța de judecată s-a rezumat la a face aprecieri cu caracter general și la a relua, fără efectuarea unei analize, argumentele formulate prin întâmpinare.

Problematica referitoare la crearea condițiilor artificiale nu a fost explicitată și nici analizată, nu s-au arătat motivele pentru care a fost respinsă acțiunea și nici nu au fost analizate susținerile sale.

Singura referire la noțiunea de condiții artificiale este în sensul că sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (3) din Regulamentul CE 2988/1995, citându-se definiția condițiilor artificiale dată de acest text de lege, fără, însă, a se efectua o analiză a aplicabilității în cauză și, nicidecum, o analiză în conformitate cu Cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD.

Astfel, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu analizează, efectiv, argumentele prezentate în susținerea acțiunii și nu motivează de ce s-a reținut existența condițiilor artificiale.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apreciat recurenta că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care acest act normativ este în vigoare din 30.06.2011, iar contractul de finanțare a fost semnat la data de 02.05.2011.

În continuarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a expus susținerile sale referitoare la situația de fapt și la aspectele pe care le consideră a fi relevante.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind, în esență, că instanța de fond a analizat toate aspectele referitoare la existența încălcărilor contractuale, precum și la existența condițiilor artificiale.

II. Soluția instanței de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 martie 2018, Completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește cerințele de admisibilitate și, pe cale de consecință, l-a admis în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond.

Înalta Curte apreciază că motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este întemeiat, prin prisma faptului că soluția pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază când constată existența condițiilor artificiale, din perspectiva jurisprudenței în materie a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde: (...) b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

Or, în cauza dedusă judecății, se constată că instanța de fond, la argumentarea concluziei că reclamanta a creat condiții artificiale de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312, nu a analizat elementul obiectiv și cel subiectiv, pe care le implică condițiile care contravin obiectivelor schemei de ajutor, conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, ci s-a rezumat să prezinte susținerile formulate de pârâtă în dovedirea neregulii reținute prin procesul-verbal de constatare.

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte reține că, în condițiile în care sintagma "crearea de condiții artificiale" nu este prevăzută explicit ca reprezentând o neregulă sau abatere în cuprinsul contractului de finanțare, se impune interpretarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, act normativ aplicabil în speță, prin raportare la cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în Cauza nr. C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, în sensul că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare."

În condițiile arătate, se constată că nemotivarea hotărârii sub aspectul de esență invocat echivalează cu necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs să exercite controlul judiciar asupra sentinței atacate.

În raport de această împrejurare, nu se mai impune analizarea celorlaltor critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În fond după casare, instanța de trimitere urmează să examineze toate susținerile și argumentele invocate de reclamantă prin acțiune, respectiv de pârâtă prin întâmpinare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 453 din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV