ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3519/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 19 ianuarie 2018, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, a solicitat anularea Deciziei nr. 323 din 1 august 2017 privind soluționarea contestației formulate de lichidatorul judiciar împotriva Deciziei de declarare în inactivitate nr. 1800 din 20 aprilie 2017, precum și anularea Deciziei de declarare în inactivitate nr. 1800 din 20 aprilie 2017, ambele emise de pârâtă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 575 din 10 mai 2018, Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

În argumentarea soluției astfel dispuse, tribunalul a reținut că obiect al cererii de chemare în judecată îl reprezintă Decizia nr. 323 din 1 august 2017, emisă de pârâtă în soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei de declarare în inactivitate nr. 1800 din 20 aprilie 2017.

Întrucât actul administrativ contestat a fost emis de un organ fiscal regional, respectiv Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în funcție de rangul autorității emitente a actului administrativ, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 206 din 16 august 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că actele contestate de reclamantă sunt emise de o autoritate regională și nu privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine tribunalului.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu analizarea legalității Deciziei nr. 323 din 1 august 2017 de soluționare a contestației, precum și a Deciziei de declarare în inactivitate nr. 1800 din 20 aprilie 2017, ambele acte fiind emise de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valorii actului contestat și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Înalta Curte reține că actele administrativ-fiscale supuse cenzurii instanței de judecată în prezenta cauză nu pot fi analizate din perspectiva unui criteriu valoric, întrucât obiectul lor privește măsura luată de pârâtă privind declararea în inactivitate a societății reclamante, potrivit art. 92 alin. (1) lit. a) - g) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ca urmare a expirării duratei deținerii spațiului cu destinația de sediu social, neexistând, așadar, posibilitatea evaluării bănești a măsurii dispuse de organul fiscal.

În raport de criteriul rangului autorității emitente, Înalta Curte, în acord cu opinia Curții de Apel Timișoara, constată că Decizia nr. 323 din 1 august 2017, privind soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva Deciziei de declarare în inactivitate nr. 1800 din 20 aprilie 2017, este emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, care are calitatea de autoritate publică regională, astfel cum indică și titulatura acesteia, încadrându-se în noțiunea de "autorități publice locale și județene", în sensul prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Calitatea de autoritate publică centrală revine, în materie fiscală, Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în subordinea căreia este organizată pârâta, însă Decizia nr. 323 din 1 august 2017 nu provine de la organul fiscal central, ci de la organul fiscal regional (aceeași fiind situația și în privința Deciziei nr. 1800 din 20 aprilie 2017).

Prin urmare, competența de soluționare a prezentei cauze, în raport de rangul autorității emitente în cadrul sistemului administrativ, revine tribunalului, și nu curții de apel.

Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL, prin lichidator judiciar B. și pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin A.J.F.P. Hunedoara, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL