ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3137/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3137/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește.
Soluția primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3147 din 10.11.2015 a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta arată că a solicitat instanței de fond să constate faptul că intimatul-pârât a avut calitatea de lucrător al fostei Securități.
Prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, constatând că, deși intimatul-pârât a participat activ la urmărirea informativă a numitului B., acțiunea în discuție nu ar fi fost motivată politic ci a fost derulată în scopul legitim al apărării intereselor economice, raportat la natura specific funcției desfășurate de cel vizat.
Recurenta-reclamantă critică hotărârea primei instanțe, în primul rând pentru că excepția reținută de judecătorul fondului nu este argumentată în concret, circumstanță ce se grefează pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. și, în al doilea rând, pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.
Sub acest din urmă aspect, recurenta-reclamantă susține că probatoriul administrat în cauză atestă faptul că acțiunea informativă îndreptată împotriva numitului B. nu a avut caracter de contraspionaj ci a reprezentat, în realitate, o activitate tipică poliției politice, aspectele vizate de fosta Securitate vizând verificarea unei conduite pretins potrivnice orânduirii socialiste.
În atare context, recurenta-reclamantă susține că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea de lucrător al Securității în persoana intimatului pârât.
Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 17 iulie 2018.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând recursul civil de față, Înalta Curte constată că este fondat, urmând a fi admis pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., cu consecința casării hotărârii atacate, admiterii acțiunii reclamantului și constatării faptului că intimatul pârât a avut calitatea de lucrător al Securității.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței să constate că pârâtul A. a avut calitatea de lucrător al Securității, acțiunea fiind motivată de faptul că pârâtul, în calitate de maior în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 3, a participat la urmărirea informativă desfășurată împotriva domnului B., astfel cum rezultă din nota de constatare nr. x/05.05.2014.
Soluționând cauza dedusă judecății, Curtea de Apel București reține faptul că pârâtul A. a avut funcția de maior în cadrul Direcției a III-a, Serviciul III al Departamentului Securității Statului și că în această calitate a participat activ la urmărirea informativă a numitului B., inginer, director în Ministerul Transportului și Telecomunicațiilor, situația de fapt menționată rezultând din înscrisurile atașate la dosarul cauzei.
Astfel, în cuprinsul înscrisului intitulat "Plan de măsuri" în dosarul de urmărire informativă "C.", purtând semnătura pârâtului s-a menționat: "pentru clarificarea legăturilor dintre "C." și persoanele din conducerea D. precum și cu alți cetățeni străini, pârâtul propune întreprinderea următoarelor măsuri:
Vor fi identificate și verificate în evidențe persoanele care au fost la specializare în Franța împreună cu "C." în vederea contactării și stabilirii contextului desfășurării cursului, a comportamentului acestuia ca și a celorlalți cursanți în străinătate, precum și pentru a aprecia care dintre ei au rămas în relații apropiate cu "C.". Din rândul acestor persoane vor fi luate în studiu și verificări complexe cele mai corespunzătoare în vederea recrutării.
Vor fi identificate relațiile de la locul de muncă ale lui "C." în scopul de a recruta o persoană care să ne asigure supravegherea informativă a acestuia și prin care să stabilim comportarea, preocupările, manifestările și atitudinea celui în cauză în cadrul instituției. Totodată cu sprijinul ofițerului ce deservește informativ obiectivul se va stabili posibilitatea încadrării informative a lui "C." cu surse deja existente în obiectiv, solicitându-se un studiu complex al acestuia".
Se va efectua un studiu amănunțit la domiciliul celui în cauză în vederea stabilirii posibilităților de introducere a mijloacelor TO, în primă fază se va introduce I.C.T. pe o perioadă limitată, în vederea stabilirii cercului său de relații.
Din rândul legăturilor de prieteni aflate în anturajul lui "C." vor fi verificate și studiate mai multe persoane în vederea realizării unei surse cu posibilități de pătrundere în intimitatea celui în cauză în scopul stabilirii modului de viață, concepțiilor, preocupărilor, relațiilor extraprofesionale etc.
Se vor lua măsuri de interceptare a corespondenței celui în cauză, iar atunci când persoanele din Franța cu care "C." întreține legături se vor afla în țara noastră se vor lua măsuri corespunzătoare de lucrare a acestora pentru a le controla eventualele contacte, iar atunci când vor ave aloc întâlniri se va acționa pe momente operative.
Se vor efectua verificări pentru a stabili dacă modul de viață și cheltuielile familiei "C." se încadrează în veniturile pe care le obțin."
Ulterior, prin Planul de măsuri din data de 30.08.1980, purtând semnătura pârâtului, s-au dispus noi măsuri în cadrul activității de urmărire informativă, inclusiv filajul.
Reținând caracterul intruziv al activităților dispuse de pârât asupra persoanei urmărite, cu consecința încălcării dreptului la viața privată, instanța fondului apreciază, totuși, că nu este îndeplinită cea de a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât activitatea de urmărire derulată de pârât a avut ca obiectiv lămurirea unei suspiciuni de contraspionaj, astfel că imixtiunea în drepturile și libertățile persoanei urmărite a avut scop legitim.
Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reține calitatea de lucrător al Securității, în persoana intimatului pârât.
Astfel, atât calitatea de lucrător al Securității cât și activitatea de urmărire informativă, desfășurată în concret de către intimatul-pârât, au fost stabilite cu putere de lucru judecat de instanța fondului, fiind de observat faptul că pârâtul nu a criticat considerentele hotărârii sub acest aspect, pe calea recursului pus la îndemâna sa prin dispozițiile art. 461 alin. (2) C. proc. civ.
În atare context, pornind de la premisa existenței calității de ofițer al Securității și a realității actelor și faptelor de urmărire informativă menționate în cuprinsul notei de constatare nr. x/05.05.2014, Înalta Curte este chemată să se pronunțe în legătură cu calificarea juridică a activității întreprinse, în sensul de a stabili dacă activitățile desfășurate de intimatul pârât au caracterul unor acte de poliție politică, de genul celor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 sau, dimpotrivă, sunt justificate din perspectiva unui scop legitim.
Astfel cum rezultă din cuprinsul propunerii de deschidere a dosarului de urmărire, existente în dosarul informativ I 1942, organele Securității au procedat la urmărirea subiectului "C." (B.) întrucât a efectuat o specializare în Franța pe linie de D., iar la terminarea stagiului și-a prelungit șederea în mod nejustificat în această țară. În timpul șederii în Franța a intrat în relații neoficiale cu unii cetățeni francezi iar în prezent întreține legături de corespondență cu persoane din conducerea D.
Cu toate că aparentul motiv de începere a urmăririi informative este acela al deținerii de secrete de către persoana urmărită, este de observat, totuși, că măsurile dispuse de către intimatul pârât au vizat comportarea, preocupările, manifestările și atitudinea celui în cauză în cadrul instituției, verificarea dacă modul de viață și cheltuielile familiei "C." se încadrează în veniturile pe care le obțin(aspect precizate în cuprinsul planului de măsuri existent la dosar fond).
Așadar, susținerea pârâtului, preluată de prima instanță, în sensul că activitatea de urmărire a subiectului "C." a avut de obiect elucidarea unei suspiciuni de contraspionaj nu are suport, fiind contrazisă, în primul rând, prin obiectivele măsurilor de verificare, propuse a fi desfășurate împotriva persoanei urmărite.
În al doilea rând, Înalta Curte constată că în cuprinsul notei de analiză din 10 mai 1982 organele de Securitate concluzionează în sensul că în decursul urmăririi informative nu au rezultat date care să confirme că "C." a desfășurat acțiuni de natură informativă sau care să pericliteze securitatea statului dar, prin comportarea sa imorală, abuzivă și tolerantă este un prost exemplu pentru oamenii muncii din instituția pe care o conduce, propunându-se informarea organelor de partid cu aspectele rezulte din măsurile întreprinse, pentru a se lua măsurile ce se impun.
Este de subliniat faptul că în circumstanțierea conduitei subiectului "C." intimatul pârât face trimitere la viața de familie a persoanei urmărite, unele relații extraconjugale și consecințele acestora, inclusiv la aspecte ce țin de viața privată a persoanelor cu care a intrat în contact "C.", context în care este evident că prelucrarea unor astfel de date și înaintarea acestora organelor de partid nu are nicio legătură cu noțiunea de securitate a statului.
În consecință, îngrădirea dreptului la viață privată a persoanei urmărite nu poate fi justificată prin existența vreunei activități contrare intereselor statului român și astfel nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 12 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice ce se referă la restricțiile drepturilor ocrotite, dacă acestea sunt prevăzute prin lege și sunt necesare pentru ocrotirea siguranței naționale.
Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod greșit a apreciat prima instanță că nu sunt îndeplinite, în cauză, condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că va admite recursul civil de față, în sensul celor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 3147 din 24 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și, rejudecând în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul CNSAS și constată că pârâtul A. a avut calitatea de lucrător al Securității.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2018.
Procesat de GGC - GV