ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3104/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat instanței să se dispună următoarele:

- suspendarea efectelor raportului de evaluare nr. x/12.07.2013 până la soluționarea definitivă a cauzei;

- să se constate refuzul nejustificat de a răspunde în termenul legal cererii depuse la data de 30.09.2014 referitoare la reevaluarea situației de fapt prin raportul de evaluare x/12.07.2013;

- să se constate refuzul nejustificat de a comunica raportul de evaluare astfel cum a fost modificat și, pe cale de consecință,

- să se dispună obligarea la comunicarea raportului de evaluare x/12.07.2013;

- să se dispună repunerea în termenul legal față de momentul comunicării și, pe cale de consecință,

- în principal să se constate nulitatea absolută a raportului de evaluare x/12.07.2013;

- în subsidiar să se constate nelegalitatea raportului de evaluare x/12.07.2013 cu privire la constatarea stării de incompatibilitate;

- cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 4682 din 19.06.2015 a Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului București și s-a dispus declinarea de competență în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La data de 28.10.2015, reclamantul A. a formulat cerere precizatoare a acțiunii solicitând instanței să dispună următoarele:

- în principal, să se constate nulitatea absolută a raportului de evaluare x/12.07.2013

- în subsidiar, să se constate refuzul nejustificat de a răspunde în termenul legal cererii depuse la data de 30.09.2014 referitoare la reevaluarea situației de fapt prin raportul de evaluare x/12.07.2013

- să se constatate refuzul nejustificat de a-i comunica raportul de evaluare astfel cum a fost modificat și transmis CGMB și pe cale de consecință

- să se dispună obligarea la comunicarea raportului de evaluare x/12.07.2013

- să se dispună repunerea în termenul legal față de momentul comunicării și pe cale de consecință

- să se constate nelegalitatea raportului de evaluare x/12.07.2013 cu privire la constatarea stării de incompatibilitate.

La data de 13.01.2016 a fost formulată o nouă precizare a acțiunii prin care s-a solicitat, în principal, anularea raportului de evaluare nr. x/12.07.2013.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 130/21.01.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția tardivității, a fost respins capătul de cerere având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/12.07.2013, nemodificat, emis de pârâtă și comunicat reclamantului în data de 15.07.2013, ca tardiv, a fost obligată pârâta la comunicarea către reclamant a raportului de evaluare nr. x/12.07.2013, modificat, comunicat de pârâtă către Primăria Municipiului București în data de 19.11.2013 și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 1301/2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs atât reclamantul A. cât și pârâta Agenția Națională de Integritate.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că în mod greșit a reținut instanța în raport de modificările formulate la acțiune că s-a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/2013, nemodificat.

Ca urmare, în mod greșit s-a admis excepția tardivității cu atât mai mult cu cât motivele de nulitate absolută pot fi invocate oricând.

În cauză au fost emise două rapoarte de evaluare, unul comunicat și unul necomunicat, primul raport reținând o situație de fapt nereală, motiv de nulitate absolută.

Însăși sesizarea ANI constituie motiv de nulitate absolută, iar ceea ce s-a solicitat instanței este a se constata nulitatea absolută pentru viciu de formă, viciu ce se încadrează în fraudă la lege în condițiile în care a fost sancționată o persoană pentru o situație de fapt nereală.

Astfel, la data de 15.11.2010 Agenția Națională de Integritate s-a sesizat din oficiu cu lucrarea nr. 84635/A/II/16.10.2010 cu privire la faptul că reclamantul A. în calitate de consilier general în cadrul Primăriei Municipiului București a acumulat împreună cu familia o avere ce depășește veniturile relatate, iar prin Nota nr. x/15.04.2013 se comunica extinderea obiectului de evaluare cu privire la veniturile familiei, în calitate de primar al Comunei X.

De asemenea, din raportul de evaluare rezultă că perioada supusă evaluării a fost 19.06.2008, data validării în funcția de consilier general încălcându-se astfel principiu neretroactivității legii, prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 fiind aplicate cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

Prin principiul neretroactivității legii civile se înțelege regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc după intrarea ei în vigoare, iar nu și situațiilor anterioare.

Principiul neretroactivității legii civile este și principiu constituțional încă din anul 1991, art. 15 alin. (2) din Constituția în vigoare stabilind, fără echivoc, că " legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile".

Astfel, perioada 19.06.2008 și până la data 05.09.2010 (data intrării în vigoare a legii) nu putea fi evaluată și determinată ca reprezentând incompatibilitate în baza unui act normativ intrat în vigoare la o dată ulterioară, întrucât prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 potrivit cu care "Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora" se impun a fi interpretate în sensul că sunt aplicabile situațiilor juridice născute sau apărute după intrarea în vigoare a legii, respectiv după septembrie 2010 și nicidecum unor situații preexistente.

În concluzie, perioada care ar fi trebuit sa fie analizată de către ANI era cel mult de la data de 05.09.2010 - iulie 2013.

La pagina 2 a Raportului de evaluare conține o propoziție căreia îi lipsește nu numai predicatul, dar și logica .Pot doar să presupun ce ar fi vrut să sublinieze inspectorul ANI: "Potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea 176/2010 (...)"

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, reclamantul A., a fost consilier general al Consiliului General al Municipiul București, pentru mandatul 2008 - 2012.

Raportul de evaluare nr. x/12.07.2013 a fost redactat la data de 12.07.2013, fiind comunicat la data de 16.07.2013, dar constatând că în cuprinsul raportului de evaluare a intervenit o greșeală de ordin material, inspectorul de integritate a întocmit un proces-verbal de îndreptare a acestei erori, act ce a fost comunicat intimatului o dată cu raportul de evaluare.

Ulterior, raportul de evaluare cu nr. x, așadar, același număr de înregistrare, fiind îndreptarea și îndepărtarea erorii materiale, eroare asupra căreia reclamantul fusese încunoștințat, a fost comunicat Primăriei Municipiului București.

Inspectorul de integritate a menținut numărul de înregistrare al actului transmis către reclamant și pe exemplarul din raportul transmis Primăriei București, întrucât reprezintă același act administrativ, nefiind vorba, așa cum greșit a considerat instanța de fond, de două acte administrative distincte.

Conținutul celor două documente este același, având în vedere că reprezintă același raport de evaluare, eroarea materială comisă de inspectorul de integritate fiind îndreptată - singura diferență constând în faptul că reperarea acestei erori materiale a fost efectuată printr-un document - anexă, respectiv, eroarea a fost îndepărtată direct din cuprinsul raportului, în exemplarul transmis către Primărie.

În concluzie, hotărârea Curții de Apel București - de a transmite către reclamant raportul de evaluare transmis Primăriei București nu are obiect, procedura comunicării raportului de evaluare nr. x/12.07.2013 fiind deja îndeplinită, conform Legii nr. 176/2010, față de persoana evaluată A., raportul de evaluare transmis Primăriei București fiind același cu cel transmis intimatului.

Apărările formulate în cauză

Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de Agenția Națională de Integritate prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, reiterând argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată și recursul declarat în cauză.

Și recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul-reclamant prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, arătând că raportul de evaluare a fost comunicat la data de 16.07.2013 cu confirmare de primire iar contestația a fost formulată la data de 27.11.2014, cu depășirea termenului legal de 15 zile.

Pe fondul cauzei, sunt reiterate argumentele expuse în întâmpinarea formulată și în primul ciclu procesual.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs formulate, a apărărilor expuse prin întâmpinări, s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raport ce a fost comunicat părților.

Prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2018 au fost admise în principiu recursurile formulate de reclamantul A. și de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 130 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în limitele criticilor formulate, ținând cont de dispozițiile legale incidente se constată că recursurile sunt nefondate. Având în vedere că motivele de recurs formulate de ambii recurenți sunt strâns legate, Înalta Curte urmează a analiza împreună motivele de recurs expuse.

Prin raportul de evaluare nr. x/12.07.2013, comunicat recurentului-reclamant la data de 15.07.2013 s-a reținut starea de incompatibilitate pentru perioada 5.05.2010-2.05.2011 prin deținerea funcției de consilier general al Primăriei Municipiului București concomitent cu calitatea de administrator -membru în Consiliul de Administrație al Societății Naționale a Sării SA, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Ulterior, a fost întocmit procesul-verbal nr. x/G/II/2.08.2013, de îndreptare a erorilor materiale strecurate în raportul de evaluare nr. x/12.03.2013, dispunându-se totodată întocmirea unui nou raport de evaluare, purtând același număr prin care să fie modificate erorile materiale, noul raport nefiind comunicat persoanei vizate, respectiv recurentului-reclamant A..

La data de 27.11.2014, recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ și fiscal să verifice legalitatea raportului de evaluare comunicat la data de 15.07.2013, instanța de fond pronunțându-se în limitele investirii, cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Prin precizările la acțiune, reclamantul nu a solicitat instanței să verifice legalitatea noului raport de evaluare necomunicat, ci a raportului comunicat și nemodificat, aspect confirmat chiar de apărătorul recurentului în ședința publică din data de 3 octombrie 2018.

Cu privire la acest raport nemodificat și comunicat recurentului-reclamant la data de 15.07.2013, în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității ținând cont de dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Erorile materiale strecurate în cuprinsul raportului de evaluare nemodificat au fost înlăturate de recurenta-pârâtă, fiind întocmit un nou raport de evaluare cu același număr ce nu a fost comunicat persoanei evaluate.

Este evident că în condițiile în care a fost întocmit un nou raport de evaluare în care sunt înlăturate erorile materiale cuprinse în primul raport, recurenta-pârâtă avea obligația legală de a comunica noul raport conform dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 iar de la comunicarea noului raport urmând a curge termenul de 15 zile prevăzut de art. 22 alin. (1) din același act normativ termen în care recurentul-reclamant poate valorifica dreptul său de contestare.

Raportul de evaluare fiind un act administrativ, motivele de nulitate pot fi invocate în termenele stabilite expres de dispozițiile legale incidente, alegațiile recurentului-reclamant neputând fi reținute, erorile de fapt strecurate în cuprinsul primului raport nemodificat nefiind motive de nulitate absolută în sensul dispozițiilor art. 174 alin. (2) raportat la art. 178 alin. (1) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât vătămarea produsă a fost înlăturată prin întocmirea noului raport modificat, recurenta-pârâtă având obligația legală de a comunica raportul de evaluare modificat, așa cum corect a reținut instanța de fond, iar persoana evaluată, respectiv recurentul-reclamant având posibilitatea legală de a contesta raportul modificat după comunicare, în termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Concluzionând, se reține că instanța de fond s-a pronunțat în limitele investirii conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la raportul de evaluare nemodificat, excepția tardivității contestării raportului fiind corect respinsă de prima instanță în raport de termenul imperativ prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Totodată, în mod corect s-a dispus comunicarea raportului de evaluare modificat, ținând cont de dispozițiile art. 21 din același act normativ, instanța de fond respectând și aplicând corect normele de drept material incidente, motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de ambii recurenți neputând fi reținute.

Restul motivelor de recurs invocate vizând fondul cauzei, respectiv cauza de incompatibilitate, nu vor fi analizate de instanța de recurs în condițiile în care instanța de fond s-a pronunțat exclusiv pe excepția tardivității raportat la raportul de evaluare nemodificat, noul raport de evaluare astfel cum a fost modificat urmând a fi comunicat persoanei evaluate care are posibilitatea legală de a-și valorifica drepturile în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A. și pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 130 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de către reclamantul A. și pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 130 din 21 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV