ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2017 reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze în parte Decizia nr. Decizia nr. 3577 din 29.06.2016, să admită contestația formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F.- SV 212 din 26.03.2015, a raportului de inspecție fiscală nr. x din 26.03.2015 și să anuleze actele administrativ fiscale contestate.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 730/c.a/18.05.2017 a Tribunalului Iași, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii - așa după cum aceasta a fost completată - formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F.- SV 212 din 26.03.2015 privește o obligație fiscală suplimentară de plată în valoare de 2.470.711 RON.

Instanța a avut în vedere prevederile tezei I a alin. (1) din art. 10 din Legea nr. 544/2004, apreciind că tribunalul nu este competent să soluționeze litigiile privind actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON .

Deși prin acțiune reclamanta a solicitat anularea parțială a deciziei, potrivit prevederilor legale incidente, competența de soluționare a cererii se stabilește prin raportare la întreaga valoare a acestora și nu se rezumă numai la câtimea atacată printr-o eventuală contestație.

2.2. Prin Sentința Sentința nr. 86 din data de 20 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta SC "A." SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, în favoarea Tribunalului Iași.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării lui.

Pronunțând această soluție Curtea de Apel a reținut că prezentul litigiu este unul ce vizează obligații fiscale suplimentare în sumă de 19752 RON (sub pragul de 1.000.000 de RON ce atrage competența curții de apel), competența aparține, în raport de cea de-a doua clasificare menționată, tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze în parte Decizia nr. 3577 din 29.06.2016, să admită contestația formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F.- SV 212 din 26.03.2015, a raportului de inspecție fiscală nr. x din 26.03.2015 și să anuleze actele administrativ fiscale contestate.

Reclamanta a formulat cerere de anulare în parte a deciziei doar în ceea ce privește art. 2 din dispozitiv, reprezentând respingerea ca nemotivată a contestației formulate cu privire la suma de 19.752 RON (17.592 RON - TVA, 1296 RON - dobânzi și majorări, 864 RON - penalități de întârziere aferente TVA).

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (în vigoare la momentul formulării contestației) litigiile (...), precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, (...), precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii, raportat la valoarea obligațiilor contestate, este de 19.752 RON, sub 1.000.000 RON, prag valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, ceea ce atrage competența de soluționare a tribunalului.

În acord cu soluția pronunțată de curtea de apel, soluție îmbrățișată și în cadrul ședinței de unificare a practicii instanțelor de contencios administrativ și fiscal a președinților secțiilor de contencios administrativ și fiscal de la Înalta Curte de Casație și Justiție și curțile de apel din data de 30 - 31 mai 2016 desfășurată la Curtea de Apel Oradea în perioada 30 - 31 mai 2016, pragul valoric are în vedere numai suma în litigiu (suma contestată), iar nu cuantumul integral al taxelor și impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale și obligațiilor accesorii stabilite prin actul administrativ.

Totodată, în cauză nu s-a făcut dovada fragmentării cu rea-credință a deciziei de soluționare a contestației pentru a se pune în discuție problema eludării normelor de competență. De altfel, în acea ipoteză ar exista remedii procesuale la îndemâna instanțelor pentru a se dispune reunirea cauzelor.

În concluzie, competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de suma contestată în concret și nu de valoarea sumelor reținute în decizia de soluționare a contestației.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV