ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 07 decembrie 2017, pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței nr. 125 din data de 10 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate.

La termenul de judecată din data de 05 februarie 2018, revizuentul A. a depus cerere de suspendare a Sentinței nr. 125 din data de 10 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Craiova, invocând dispozițiile art. 509 pct. 9 din C. proc. civ.

La data de 20.02.2018 revizuentul a formulat o precizare la acțiune prin care a invocat ca motiv suplimentar al revizuirii și dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 invocând Raportul de evaluare nr. x/02.02.2018 comunicat de către intimata Agenția Națională de Integritate la data de 08.02.2018, prin care s-a dispus "clasarea" lucrării 23298/S/II/29.05.2013.

Prin Sentința nr. 100 din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 s-a admis cererea formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate.

S-a dispus suspendarea executării Sentinței civile nr. 125/2015 pronunțate de către Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015 până la soluționarea definitivă a cererii de revizuire.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6.

S-a arătat că sentința atacată nu întrunește exigențele normei legale prevăzută la art. 425 din C. proc. civ., respectiv instanța de fond nu a motivat hotărârea adoptată, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar.

În acest sens, s-a susținut că instanța a reluat argumentele revizuentului cu privire la vicierea procedurii de citare fără să expună propriile argumente. Totodată, a arătat recurenta ca s-a omis a se reține cele statuate, cu autoritate de lucru judecat, prin Decizia nr. 3869/6.12.2017 a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a invocat și încălcarea dreptului la apărare al Agenției Naționale de Integritate în condițiile în care, completarea motivelor de revizuire și cu cel prevăzut de pct. 5 al art. 509 din C. proc. civ., nu a fost comunicată și recurentei astfel încât să poate formula concluzii și asupra acestuia, completarea având înrâurire directă asupra cererii de suspendare.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare ca nefondate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate invocate, în considerarea celor în continuare arătate.

În fapt, intimatul a formulat o cerere de revizuire a Sentinței nr. 125 din data de 10 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, sentință rămasă definitivă prin Decizia nr. 3869 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în data de 06/12/2017, prin respingerea recursului.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 9 din C. proc. civ., respectiv că partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Mai reține Înalta Curte că revizuentul a completat cererea de revizuire la termenul la care instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de suspendare cu motivul prevăzut de art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., invocând împrejurarea că ulterior pronunțării cauzei a intrat în posesia Raportului de evaluare nr. x/02.02.2018 emis de către intimata Agenția Națională de Integritate prin care s-a dispus "clasarea" lucrării nr. 23298/S/II/29.05.2013.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 512 - Suspendarea executării - Instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 484 se aplică în mod corespunzător.

Instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, poate să dispună, motivat, potrivit dispozițiilor 484 alin. (2) din C. proc. civ., suspendarea executării hotărârii atacate.

Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, astfel cum este garantat la art. 6 din Convenție trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenție, ale cărui dispoziții relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instanțele pronunță o hotărâre irevocabilă, decizia acestora să nu fie contestată (hotărârea Brumărescu împotriva României).

Pornind de la acest principiu, se desprinde ideea că pentru a se dispune suspendarea executării unei hotărâri judecătorești definitive, asupra căreia s-a exercitat controlul de legalitate și în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul fondului trebuie să prezinte argumente convingătoare, nefiind suficient doar a expune motivele părții care solicită reformarea hotărârii.

Din această perspectivă, hotărârea atacată este criticabilă prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanța de recurs fiind în imposibilitate obiectivă de a verifica considerentele care au format convingerea primei instanțe.

Punctual, deși în procedura prevăzută de art. 512 din C. proc. civ. nu ar putea fi efectuată o analiză a motivelor de revizuire pentru a nu fi prejudiciat fondul cererii, totuși instanța, în lipsa oricăror alte elemente cuprinse în hotărârea atacată care să justifice adoptarea acestei măsuri de excepție, este datoare a face unele observații cu privire la argumentele revizuentului, argumente care constituie și fundamentarea cererii de suspendare.

Astfel, în ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 9 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că judecătorul fondului își întemeiază concluzia strict pe susținerile revizuentului referitoare la vicierea procedurii de citare, cu privire la locul citării, la lipsa unor mențiuni de pe procedura de comunicare apreciate de către parte ca fiind sancționate cu nulitatea, în condițiile în care se afirmă în sentința atacată că aceste aspecte vor fi verificate doar la momentul atașării dosarelor.

Amintește instanța de recurs că doctrina și jurisprudența sunt constante în ceea ce privește distincția dintre cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 din C. proc. civ. care se referă la nelegala citare a părții și motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 9 din C. proc. civ.

Totodată, deși nu există autoritate de lucru judecat în cauză, instanța de fond fiind chemată să se pronunțe din perspectiva altui temei legal, totuși nu pot fi ignorate, cel puțin în ceea ce privește temeinicia unei cereri de suspendare, considerentele Deciziei nr. 775 din data de 26 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în cererea de contestație în anulare, formulată de prezentul revizuent, în care au fost reiterate aceleași aspecte ca cele deduse judecății în prezenta cauză referitoare la vătămarea produsă ca urmare a semnării incorecte a dovezilor de înmânare.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu poate fundamenta soluția adoptată de prima instanță.

Din economia dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. rezultă faptul că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și nu pentru presupusele contradicții intre două rapoarte de evaluare emise de către intimată.

Astfel, strict din perspectiva dispozițiilor art. 512 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, nici în argumentele revizuentului și nici în motivarea primei instanțe nu pot fi decelate acele motive care să justifice soluția de suspendare a executării sentinței atacate cu cerere de revizuire.

Constatând că sentința recurată este nelegală, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința atacată și rejudecând, va respinge cererea de suspendare a executării sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 100 din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Casează sentința atacată și rejudecând, respinge cererea de suspendare a executării Sentinței nr. 125 din data de 10.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV