ÎCCJ, decizie (scj.ro #84760)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84760) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Ocuparea
abuzivă a unei locuințe proprietate de stat. Decretul-lege nr.24/1990. Lege
temporară
Decretul-lege nr.24/1990, prin care se
incriminează fapta de ocupare abuzivă a unei locuințe proprietate de stat, nu
este o lege temporară și nici nu a fost abrogată expres sau tacit, fiind în
vigoare.
Decizia nr.4673 din 1 noiembrie 2002
Prin sentința penală nr.340 din 14 decembrie 1998, Judecătoria sectorului 5
București a condamnat pe inculpatul B.N. în baza art.1 din Decretul-lege
nr.24/1990.
Instanța a reținut că inculpatul, începând din anul 1993, a ocupat abuziv un
apartament.
Prin decizia nr.530 din 5 aprilie 1999, Tribunalul București, secția a II-a
penală, a respins apelul inculpatului.
Prin decizia nr.1275 din 9 septembrie 1999, Curtea de Apel București, secția I
penală, a admis recursul inculpatului și l-a achitat în baza art.11 pct.2 lit.a
raportat la art.10 alin.1 lit.b C.proc.pen.
În considerentele acestei decizii curtea de apel a arătat că decretul-lege în
baza căruia inculpatul a fost trimis în judecată a avut un caracter provizoriu
și excepțional, așa cum rezulta din expunerea de motive, el încetându-și
aplicarea după primele alegeri libere din mai 1990 și a fost abrogat implicit
prin adoptarea Constituției României, când s-au pus bazele statului de drept;
instanța a considerat că fapta inculpatului nu mai este prevăzută de legea
penală și a dispus achitarea pentru acest motiv.
Împotriva deciziei s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că nici din
expunerea de motive și nici din conținutul decretului-lege nu rezultă
caracterul său temporar; de asemenea, nu a fost abrogat, expres ori tacit, prin
nici un alt act normativ.
Recursul în anulare este fondat.
Decretul-lege nr.24/1990 a avut și are ca scop prevenirea și sancționarea
ocupării abuzive a locuințelor proprietate de stat de către persoanele care nu
au încheiat un contract de închiriere. Condițiile în care a fost adoptat acest
decret-lege nu constituie argumente pentru a se susține caracterul temporar al
actului normativ, acest caracter neapărând nici din conținutul său nici din
expunerea de motive.
În consecință recursul în anulare a fost admis și s-a dispus condamnarea
inculpatului cu suspendarea executării pedepsei.