ÎCCJ, Decizia nr. 2238/1993

Lege temporară. Decretul-lege nr. 24/1990. Condiții Cuprins pe materii : Drept penal. Partea generală. Legea penală și limitele ei de aplicare. Aplicarea legii penale în timp Indice alfabetic : Drept penal - aplicarea legii penale în timp - legea temporară C. pen ., art. 10, art. 16 Legea temporară are acest caracter numai dacă limitarea ei în timp rezultă, fără echivoc, din însuși textul ei, prevăzându-se data ieșirii din vigoare, sau dacă aplicarea este limitată prin natura situației temporare care a impus-o. Întrucât ocuparea abuzivă, fără repartiție și contract de închiriere a unor locuințe din fondul locativ de stat, constituie o faptă a cărei săvârșire nu se limitează la o perioadă de timp depășită, Decretul-lege nr. 24/2990 nu are caracterul unei legi temporare, fiind în vigoare și în prezent.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 300 din 14 ianuarie 2005 În același sens decizia nr. 2238/1993, publicată Prin sentința penală nr. 1397 din 25 iunie 2001, Judecătoria Târgu Mureș a achitat pe inculpații N.N. și J.K. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută în art. 1 din Decretul nr. 24/1990. Instanța a reținut că, în cursul anului 1991, inculpații au ocupat o locuință în imobilul aparținând părții vătămate S.C. „L.” S.A. Târgu Mureș, fără a încheia contract de închiriere. Prima instanță a motivat achitarea cu aceea că Decretul nr. 24/1990 a fost adoptat de un organ revoluționar (C.F.S.N.), cu funcționare provizorie, actul normativ având, deci, tot un caracter provizoriu, ceea ce contravine dispozițiilor art. 72 pct. 3 lit. f) din Constituție, potrivit cărora infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora pot fi reglementate numai prin legi organice.

Cum inculpații au ocupat imobilul în cursul anului 1991, fără să încheie contract de închiriere, moment în care decretul sus menționat nu mai era în vigoare, instanța a conchis că nu au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Prin decizia penală nr. 917 din 27 decembrie 2001, Tribunalul Mureș a respins apelul procurorului, iar prin decizia penală nr. 363 din 3 iulie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins recursul acestuia. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.

Potrivit art. 1 din Decretul-lege nr. 24 din 14 ianuarie 1990, ocuparea unei locuințe din fondul locativ de stat înainte de încheierea contractului de închiriere constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani, iar conform art. 3 alin. (2), dacă persoanele prevăzute la alin. (1) eliberează locuința din proprie inițiativă, în timpul procesului penal, urmărirea sau judecata încetează, iar dacă eliberarea s-a făcut după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedeapsa nu se mai execută. Este de observat că din expunerea de motive, cât și din conținutul actului normativ menționat nu rezultă că ar avea caracter temporar. Împrejurarea că prin decretul-lege nu s-a stabilit un moment al încetării aplicării sale exclude concluzia că acesta este lăsat la aprecierea organelor judiciare.

Scoaterea din vigoare a unei legi se face fie prin abrogare expresă sau tacită, fie prin ajungerea la termen a legilor temporare sau încetarea condițiilor care au determinat adoptarea unor legi excepționale, în cauză nefiind incident nici una dintre aceste situații. Așadar, instanțele aveau temeiuri să constate că fapta dedusă judecății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990, și în consecință, în mod greșit au dispus achitarea inculpaților. Cum până la soluționarea recursului în anulare partea civilă S.C. „L.” S.A. Târgu Mureș a comunicat instanței că inculpații au eliberat locuința ocupată abuziv, aceasta fiind repartizată altei persoane, în temeiul art. 3 alin. (2) teza I din Decretul–lege nr. 24/1990 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților.