ÎCCJ, Decizia nr. 2238/1993

Lege temporară. Decretul-lege nr. 24/1990. Condiții

Cuprins pe materii

: Drept penal. Partea

generală. Legea penală și limitele ei de aplicare. Aplicarea legii penale în

timp

Indice alfabetic

: Drept penal

-

aplicarea legii penale în timp

-

legea temporară

C. pen

., art. 10, art. 16

Legea temporară are acest caracter numai dacă limitarea ei în timp rezultă,

fără echivoc, din însuși textul ei, prevăzându-se data ieșirii din vigoare, sau

dacă aplicarea este limitată prin natura situației temporare care a impus-o.

Întrucât ocuparea abuzivă, fără repartiție și contract de închiriere a unor

locuințe din fondul locativ de stat, constituie o faptă a cărei săvârșire nu se

limitează la o perioadă de timp depășită, Decretul-lege nr. 24/2990 nu are

caracterul unei legi temporare, fiind în vigoare și în prezent.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

300 din 14 ianuarie 2005

În același sens decizia nr. 2238/1993, publicată

Prin sentința penală nr. 1397 din 25 iunie 2001,

Judecătoria Târgu Mureș a achitat pe inculpații N.N. și J.K. în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.  pentru

infracțiunea prevăzută în art. 1 din Decretul nr. 24/1990.

Instanța a reținut că, în  cursul anului 1991, inculpații au ocupat o

locuință în imobilul aparținând părții vătămate S.C. „L.” S.A. Târgu Mureș,

fără a încheia contract de închiriere.

Prima instanță a motivat achitarea cu aceea că Decretul nr. 24/1990 a fost

adoptat de un organ revoluționar (C.F.S.N.), cu funcționare provizorie, actul

normativ având, deci,  tot un caracter provizoriu, ceea ce contravine

dispozițiilor art. 72 pct. 3 lit. f) din Constituție, potrivit cărora

infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora pot fi reglementate

numai prin legi organice.

Cum inculpații au ocupat imobilul în cursul anului 1991, fără să încheie

contract de închiriere, moment în care decretul sus menționat nu mai era în

vigoare, instanța a conchis că  nu au săvârșit o faptă prevăzută de legea

penală.

Prin decizia penală nr. 917 din 27 decembrie 2001, Tribunalul Mureș a respins

apelul  procurorului, iar prin decizia penală nr. 363 din 3 iulie 2002,

Curtea de Apel Târgu Mureș a respins recursul acestuia.

Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.

Potrivit art. 1 din Decretul-lege nr. 24 din 14 ianuarie 1990, ocuparea unei

locuințe din fondul locativ de stat înainte de încheierea contractului de

închiriere constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 3

ani, iar conform art. 3 alin. (2), dacă persoanele prevăzute la alin. (1)

eliberează locuința din proprie inițiativă, în timpul procesului penal,

urmărirea  sau judecata încetează, iar dacă eliberarea  s-a făcut

după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedeapsa nu se mai

execută.

Este de observat că din expunerea de motive, cât și din conținutul actului

normativ menționat nu rezultă că ar avea  caracter   temporar.

Împrejurarea că prin decretul-lege nu s-a stabilit un moment al încetării

aplicării sale exclude concluzia că acesta este lăsat la aprecierea organelor

judiciare.

Scoaterea din vigoare a unei legi se face fie prin

abrogare expresă sau tacită, fie prin ajungerea la termen a legilor temporare

sau încetarea condițiilor care au determinat adoptarea unor legi excepționale,

în cauză  nefiind incident nici una dintre aceste situații.

Așadar, instanțele aveau temeiuri să constate că fapta dedusă judecății

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 1 din

Decretul-lege nr. 24/1990, și  în consecință, în mod greșit au dispus achitarea

inculpaților.

Cum până la soluționarea recursului în anulare partea civilă  S.C. „L.”

S.A. Târgu Mureș  a comunicat instanței că inculpații au eliberat locuința

ocupată abuziv, aceasta fiind repartizată altei persoane,  în temeiul art.

3 alin. (2) teza I din Decretul–lege nr. 24/1990  s-a dispus încetarea

procesului penal pornit împotriva inculpaților.