ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.04.2018

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3813/2018

HOTĂRÂRE
04.04.2018
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3813/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 13.06.2013, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin C. S.A., stabilirea despăgubirii cuvenite pentru exproprierea pentru utilitate publică de interes național a proprietății lor din București.

Prin Sentința nr. 824 din 19 iunie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 10/17.05.2013 emisă de pârât, stabilind în sarcina acestuia obligația de a plăti reclamantului B. o despăgubire pentru exproprierea terenului în suprafață de 649,50 mp. situat în București, Bd. x, nr. 189 sector 1, înscris în CF nr. x, în cuantum total de 236.835 euro, în echivalent RON, la cursul BNR din ziua plății efective și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorarii de experți.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia nr. 360A din 4 aprilie 2018, a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin C. S.A. și a schimbat în parte sentința apelată sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite, stabilind suma lor la 130.257,225 euro.

A menținut restul dispozițiilor din sentință și a respins cererea intimatului-reclamant, privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nefondată.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, reclamantul B. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 august 2018, fiind trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 2.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că decizia atacată nu este supus căii de atac a recursului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, iar intimatul pârât a depus punct de vedere cu privire la raport.

Dosarul a primit termen de judecată pentru soluționarea recursului la data de 6 noiembrie 2018, în complet de filtru, fără citarea părților.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul acțiunii cu care au fost învestite instanțele de judecată vizează soluționarea unei cereri în materie de expropriere, întemeiată pe dispozițiile Legilor nr. 255/2010 și nr. 33/1994, respectiv o cerere de obligare a Statului Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin C. S.A. să stabilească despăgubirea cuvenită pentru exproprierea pentru utilitate publică de interes național a proprietății reclamanților.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

În considerarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că, raportat la natura litigiului - acțiune întemeiată pe dispozițiile Legilor nr. 255/2010 și nr. 33/1994 - și coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. . 4 C. proc. civ. care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materie de expropriere, reiese că Decizia nr. 360/A din 4 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva Deciziei nr. 360/A din 4 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-06-05
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1132/2019
nr. 414 din 25 martie 2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii. A admis excepția lipsei de obiect și a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Hotărârii
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3313/2018
bă. Prin Decizia civilă nr. 119 A din 16 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat, a schimbat în parte sentința, stabilind că despăgubirea datorată de recla
ÎCCJ 2014-05-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1636/2014
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 noiembrie 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul Municipi
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3410/2018
,29 RON - TVA aferent), conform raportului de expertiză întocmit de experții D. și E. Totodată, a dispus obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii să aloce în bugetul aferent fondurile necesare plăț
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1174/2017
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2011, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Societatea
Sursă