ÎCCJ, decizie (scj.ro #82106)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82106) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil naționalizat prin Legea nr.119/1948 și intrat prin
privatizare în patrimoniul unei societăți comerciale. Cerere de restituire în
natură și/sau în echivalent valoric. Calitatea procesuală pasivă a Autorității
pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (APAPS)
.
Cuprins
pe materii
. Drept procesual civil. Calitate procesuală pasivă
Index
alfabetic
. Drept procesual civil.
-
Imobil naționalizat prin Legea nr.119/1948 și intrat prin
privatizare în patrimoniul unei societăți comerciale;
-
Cerere de restituire în natură și/sau în echivalent valoric;
-
Calitatea procesuală pasivă a Autorității pentru Privatizare și
Administrarea Participațiilor Statului (APAPS).
Legea nr. 10/2001: art. 27
.
Potrivit art.27 din Legea nr.10/2001 (înainte de modificarea
survenită prin Legea nr. 247/2005) pentru imobilele preluate cu titlu valabil,
evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea
dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii
prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți
comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală
folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor
solicitate.
În acest caz, potrivit alin.2 al aceluiași articol Autoritatea
pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului are calitate
procesuală pasivă, în speță, imobilul fiind preluat în baza Legii nr.119/1948
de administrația locală în baza unui proces-verbal
.
Î.C.C.J.,
Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2724 din 15 martie
2006.
La 3 ianuarie 2002 reclamanții D.A. și R.M. au cerut ca în contradictoriu
ci S.C. Simpas S.A. Alexandria, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea
Participațiilor Statului (APAPS) București și Consiliul Județean Teleorman, să
se constate nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate
emis în favoarea primei pârâte pentru terenul aferent construcției – moară din
comuna Săceni și, pe cale de consecință obligarea acesteia să îi restituie, în
natură, moara compusă din cei 200 mp teren – intravilan și construcție,
inclusiv utilajele.
În subsidiar, în situația în care, indiferent de motiv,
restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, reclamanții au cerut
acordarea de despăgubiri în condițiile legii.
În motivarea cererii reclamanții arată că imobilul în litigiu a
fost proprietatea mamei lor, D.A., că aceasta a fost deposedată în mod abuziv
de bun care, în prezent se găsește în posesia pârâtei S.C. Simpas S.A.
Alexandria, căreia deși i-au notificat cererea lor, aceasta a refuzat să le
restituie bunul sub motiv că s-ar fi privatizat, iar pretențiile lor, conform
Legii nr.10/2001 ar trebuii notificate pârâtei APAPS București.
Prin sentința civilă nr.270 din 21 aprilie 2003 Tribunalul
Teleorman, secția civilă, a admis în parte cererea subsidiară a reclamanților,
în contradictoriu cu pârâții și a constatat că sunt îndreptățiți la măsuri
reparatorii în sumă de 420 milioane lei.
Prin aceeași sentință a fost respins capătul de cerere privind
constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a
dreptului de proprietate al pârâtei S.C. Simpas S.A. nr.0018/1996 emis de
Consiliul Județean Teleorman.
În motivarea sentinței, reținând calitatea de persoane
îndreptățite a reclamanților în sensul Legii nr.10/2001, instanța a constatat
că bunul în litigiu nu mai poate fi restituit în natură, întrucât se găsește în
patrimoniul unei societăți privatizate integral (contract de vânzare-cumpărare
de acțiuni nr.TR/15/13.03.2003).
Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art.27 din Legea
nr.10/2001, instanța a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri
reparatorii prin echivalent care urmează a fi acordate de APAPS București, sens
în care s-a administrat proba cu o expertiză de specialitate, conform căreia
valoarea imobilului este de 420 milioane lei, dreptul la despăgubire
urmând a fi valorificat de reclamanți conform Normelor metodologice ale Legii
nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta APAPS
București, susținând în esență că, în mod greșit, s-a reținut că reclamanții ar
fi îndreptățiți la măsuri reparatorii dat fiind că nu s-a probat că ar fi urmat
procedura prealabilă prevăzută de art.21 din lege, în contradictoriu cu S.C.
Simpas S.A. sau procedura prevăzută de art.36 din lege, în contradictoriu
cu prefectura.
Apelanta critică soluția și motivat de faptul că în calitatea sa
de administrator al acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale nu
putea fi obligată în cauză, aceasta cu atât mai mult cu cât prima instanță nu a
constatat valabilitatea titlului statului, singurul caz în care, în
conformitate cu dispozițiile art.27 din lege ar fi avut legitimitate procesuală
pasivă.
Prin decizia civilă nr.466/A din 16 octombrie 2003 Curtea de
Apel București, Secția a III-a civilă a admis apelul declarat de pârâtă și a
schimbat, în parte, sentința în sensul că reținând excepția lipsei calității
procesuale pasive a apelantei a respins acțiunea formulată de reclamanți în
contradictoriu cu aceasta, menținând celelalte dispoziții.
În justificarea soluției s-a reținut cu o motivare
contradictorie că singura ipoteză în care APAPS poate avea legitimitate
procesuală pasivă este cea prevăzută de art.27 din Legea nr.10/2001, care
presupune că bunul a fost preluat de stat cu titlu valabil. Cum reclamanții,
prin cererea de chemare în judecată, au contestat valabilitatea titlului
statului și față de felul măsurilor reparatorii stabilite, instanța de apel a
apreciat că în cauză nu este dată ipoteza prevăzută de art.27.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și pârâta
S.C. Simpas S.A. Alexandria.
În motivarea recursurilor se arată că în mod eronat instanța de
apel a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei atâta
timp cât bunul în litigiu a fost naționalizat în baza Legii nr.119/1948, caz în
care este prezumat a fi preluat cu titlu de către stat, titlu de altminteri,
necontestat, caz în care, în conformitate cu dispozițiile art.27 din lege,
APAPS avea calitate procesuală pasivă.
Arată reclamanții că deși prin cererea dedusă judecății au
susținut că statul nu are un titlu valabil asupra bunului, prima instanță a
înlăturat această apărare, apreciind că naționalizarea bunului în baza Legii
nr.119/1948 constituie un titlu valabil, concluzie pe care nu au înțeles să o
conteste.
Totodată, reclamanții critică soluția primei instanțe și prin
prisma faptului că instanța a omis să oblige pârâții la plata sumei stabilite,
rezumându-se decât să le constate dreptul la măsuri reparatorii în echivalent
până la concurența sumei de 420 milioane lei.
Pârâta S.C. Simpas S.A., în argumentarea criticii de
nelegalitate formulate, arată că legea instituie o prezumție de valabilitate a
titlului statului privind imobilele naționalizate în baza Legii nr.119/1948 caz
în care, atâta timp cât titlul statului nu a fost contestat și nu s-a constatat
nevalabilitatea acestuia, concluzia instanței de apel în sensul neaplicării
dispozițiilor art.27 din Legea nr.10/2001 este greșită.
Recursurile sunt întemeiate.
În drept, potrivit art.27 din Legea nr.10/2001 (în vigoare la
data soluționării apelului) pentru imobilele preluate cu titlu valabil,
evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea
dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii
prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți
comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală
folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii
imobilelor solicitate, ipoteză în care, potrivit alin.2 al aceluiași articol
APAPS are calitate procesuală pasivă.
Naționalizarea deși constituie o preluare abuzivă a bunului, în
sensul art.2 alin.1 lit. a din Legea nr.10/2001, reprezintă un titlu pentru
stat, distingându-se de acele preluări de bunuri de către stat fără vreo bază
legală. Este la îndemâna părții interesate ca în situația în care apreciază că
preluarea bunului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legii de naționalizare
să conteste valabilitatea titlului statului.
Or, în speță, reclamanții nu au declarat apel împotriva
hotărârii primei instanțe prin care s-a reținut că naționalizarea bunului în
litigiu conferea statului un titlu valabil și că fiind vorba de un bun
evidențiat în patrimoniul pârâtei S.C. Simpas S.A., societate comercială
privatizată cu respectarea dispozițiilor legale, în cauză sunt incidente
dispozițiile art.27 mai sus enunțate.
Așa fiind, în mod greșit instanța de apel a constatat a fi
incidentă excepția lipsei calității procesuale pasive a APAPS București.
Pentru a hotărî astfel, instanța are în vedere și faptul că
potrivit art.21 alin.(4) din lege, notificarea înregistrată de o persoană
îndreptățită face dovada deplină în fața oricăror instanțe (...) a respectării
termenului în care poate fi formulată (art.21 alin.1) și chiar dacă a fost
adresată altei persoane. Deși chemată în proces din data de 3 ianuarie 2002,
pârâta APAPS București a avut cunoștință de litigiu și de situația juridică a
bunului deținut de S.C. Simpas S.A., caz în care avea posibilitatea de a-și
îndeplini obligațiile prevăzute de lege în sarcina sa în astfel de situații.
Pentru considerentele arătate Înalta Curte a admis recursurile
și a modificat decizia recurată în sensul că a respins apelul declarat de
pârâta APAPS București, menținând sentința primei instanțe.
Critica reclamanților cu privire la omisiunea obligării la plata
valorii bunului nu poate fi primită întrucât, pe de o parte este formulată
omisso
medio
, iar pe de altă parte, măsurile reparatorii prin echivalent se
execută în conformitate cu dispozițiile legii speciale privind regimul de plată
al unor astfel de măsuri și nu se confundă cu despăgubirile bănești care pot fi
acordate persoanei îndreptățite doar în cazurile expres și limitativ prevăzute
de lege.