ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 637 din data de 15 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a unora din faptele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A., B. și C. formulată de reprezentantul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.

În baza dispozițiilor art. 47 C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (actuala reglementare) cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată, printre alții, inculpata A., la pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 121 din 7 august 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 78/A/2016 din data de 9 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea în următoarele pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor: (i) în pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), C. pen., ca pedeapsă complementară și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin (1), art. 36 alin. (1) C. pen. (ii) în pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 241 alin. (1) lit. b), cu aplicarea art. 35 alin. (1) și 36 alin. (1), art. 5 C. pen. (iii) în pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 5 ani și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 241 alin. (1) lit. b) cu aplicare art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. și (iv) în sporul obligatoriu de 4 ani închisoare.

S-a constatat că faptele pentru care s-au aplicat aceste pedepse sunt concurente cu faptele din prezenta cauză.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (2) C. pen. au fost contopite aceste pedepse repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate în cauza de față, inculpata A. executând pedeapsa cea mai grea - aceea de 6 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu majorat la 7 ani și 8 luni închisoare - reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă finală de 13 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară - lit. g) constând în interdicția de a fi administrator sau reprezentant al unei societăți comerciale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a interzis inculpatei ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei A. perioada executată, cu începere de la 27 septembrie 2015 (în baza sentinței pronunțată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bihor) și în continuare la zi.

În baza art. 397 C. proc. pen... raportat la art. 249 C. proc. pen..., a fost menținută măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța nr. 131/P/2009 din 28 august 2014 asupra următoarelor bunuri imobile: imobil clădire (apartament) situat în municipiul Craiova, B-dul x nr. 136, jud. Dolj, cu valoare impozabilă de 221.617,44 RON dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x din 26 noiembrie 1996, emis de B.N.P. D., înscris în Cartea funciară nr. x a municipiului Craiova, având număr cadastral x, imobil compus din trei camere și dependințe; imobil clădire situată în orașul Pucioasa, str. x, FN, în suprafață de 272 mp.; imobil cu valoarea impozabilă de 364.568 RON; imobil teren în suprafață de 1000 mp., din care ocupată suprafața de 126 mp., teren situat în orașul Pucioasa, intravilan nr. 3, jud. Dâmbovița, cu mențiunea suprafețe defalcate: curți 874 mp; imobil teren în suprafață de 2000 mp., teren situat în orașul Pucioasa, intravilan nr. 4, jud. Dâmbovița, cu mențiunea suprafețe defalcate: pășuni 2000 mp; imobil teren în suprafață de 1400 mp., teren situat în orașul Pucioasa, intravilan nr. 4, jud. Dâmbovița, cu mențiunea suprafețe defalcate: livadă pe rod 1400 mp; imobil teren în suprafață de 5000 mp., teren situat în orașul Pucioasa, extravilan nr. 4, jud. Dâmbovița, cu mențiunea suprafețe defalcate: livadă pe rod 5000 mp, bunuri aflate în proprietatea inculpatei A., până la concurența sumei de 1.056.715,16 RON și a accesoriilor fiscale aferente.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. și instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale) și art. 5 C. pen., în final cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că, începând cu anul 2007, România a beneficiat de fonduri pentru agricultură cu titlu de plăți directe pe suprafață de la Uniunea Europeană.

Printre fermierii agricoli de pe raza județului Dolj care au formulat cereri de acordare a acestui sprijin de suprafață pentru campania agricolă 2007 s-a numărat și S.C. E. S.R.L..

Această societate cu profil agricol a fost înființată în anul 2004, la vremea respectivă având ca asociați pe F., fiica inculpatei A., și pe G., fiul martorului H..

Ulterior, în anul 2005, aceștia s-au retras din societate predând părțile sociale numitei I. - nepoata inculpatei A., care a devenit și administrator, însă, și aceasta din urmă s-a retras din funcția de administrator la data de 10 mai 2006, în locul său fiind numit administrator inculpatul J..

La data de 15 noiembrie 2005, S.C. E. S.R.L. a încheiat cu Agenția Domeniilor Statului contractul de concesiune nr. x/2005 având ca obiect folosirea și exploatarea unui teren cu destinație agricolă în suprafață de 3395,44 ha, amplasat pe raza localităților Bisteț, Goicea, Gighera și Măceșu de Jos, din care, o suprafață de 2000 ha din terenul concesionat era acoperită de culturi edificate de S.C. K. S.A.. Referitor la nepredarea către S.C. E. S.R.L. a întregii suprafețe de teren concesionate de la Agenția Domeniilor Statului prin contractul nr. x/2005 s-au purtat o serie de litigii atât cu privire la plata redevenței către stat cât și cu privire la plata impozitelor și a taxelor către Primăria Măceșu de Jos.

S-a reținut că, deși nu avea nicio calitate în cadrul S.C. E. S.R.L., inculpata A. controla în fapt activitatea acestei societăți comerciale care avea ca activitate principală cultivarea cerealelor, a porumbului și a altor plante.

Probatoriile administrate în cauză au confirmat că, până în luna mai 2007, S.C. E. nu fusese pusă în posesia suprafeței de 2000 ha teren ce făcea parte din suprafața de 3395 ha, concesionată de la Agenția Domeniilor Statului, iar pentru a putea contesta decizia de impunere cu valoarea redevenței aferentă celor 2000 ha și deciziile de impunere ale autorităților publice locale cu valoarea impozitelor pe teren, inculpata A. a preferat să nu încunoștiințeze Agenția Domeniilor Statului despre eliberarea terenului în suprafață de 2000 ha de culturile înființate de Societatea Agricolă K. și să nu solicite punerea în posesia acestei suprafețe de teren. La rândul său, nici Agenția Domeniilor Statului nu a făcut demersuri pentru a preda efectiv cele 2000 ha teren către S.C. E. S.R.L..

Nemulțumită de modul de calcul al redevenței, invocând și cazul de forță majoră reprezentat de calamitarea culturilor existente pe teren la momentul inundațiilor din primăvara anului 2006 și imposibilitatea înființării culturilor de toamnă, S.C. E. S.R.L. a solicitat instanței de judecată exonerarea sa de la plata redevenței stabilită de Agenția Domeniilor Statului, iar prin Sentința nr. 5166 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția Comercială, definitivă, s-a dispus exonerarea S.C. E. S.R.L. de la plata redevenței pentru perioada 2006 - 2007.

S-a mai reținut de către instanța de fond că probele administrate în cauză confirmă fără dubiu că inculpata A. era cea care, în fapt, se ocupa de coordonarea întregii activități a S.C. E. S.R.L. și, pentru a putea acționa ca administrator de fapt, încredințase calitatea de asociat și administrator fie unor persoane cu care era în relații de rudenie - în speță lui I. - nepoata sa, fie unor persoane cărora putea să le dea ordine - cum s-a întâmplat în cazul administratorului J..

În această calitate, inculpata A. l-a determinat pe inculpatul J. să depună la APIA cererea de acordare a schemelor de sprijin pentru o suprafață de 3.395,44 ha ce fusese concesionată în anul 2005 de la Agenția Domeniilor Statului, cunoscând că societatea nu deținea și nu exploata întreaga suprafață întrucât nu îi fusese predată o parcelă de 2000 ha.

S-a constatat ca fiind indubitabil dovedită contribuția inculpatei A. la săvârșirea faptei de către inculpatul J., căruia aceasta i-a transmis ideea de a obține fraudulos subvenții pentru o suprafață nedeținută în totalitate de S.C. E. S.R.L., iar J. a materializat hotărârea transmisă de A., semnând și depunând cererea de plată și documentele anexe care nu reflectau realitatea.

Inculpata A. a determinat-o și pe inculpata B. - fina acesteia să își îndeplinească în mod defectuos și în mod repetat atribuțiunile de serviciu în scopul obținerii de către S.C. E. S.R.L. a unor foloase necuvenite, producându-se prin aceasta un prejudiciu important în dauna APIA, iar pe inculpatul C., consilier superior în cadrul APIA - Centrul Județean Dolj, să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu prilejul efectuării celui de-al doilea control administrativ.

S-a reținut că inculpata B., la solicitarea inculpatei A., a completat, în perioada mai 2008 - ianuarie 2009, rubricile referitoare la identificarea în blocurile fizice a terenurilor agricole declarate de fermierul E. S.R.L. la Centrul Județean Dolj al APIA, după care a întocmit Contestația nr. 359 din 1 iulie 2008, în condițiile în care, la acea dată, inculpatul J. nu mai deținea funcția de administrator al S.C. E. S.R.L.

Totodată, inculpata a emis și raportul de soluționare a contestației, apreciind o diferență de plată de 86.849 RON în favoarea fermierului și a întocmit decizia de rectificare, stabilind că S.C. E. S.R.L. trebuie să mai primească suma totală de 145.916,99 RON.

Referitor la inculpatul C., inculpata A. l-a determinat pe acesta să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu prilejul celui de al doilea control administrativ, contribuind la producerea unui prejudiciu în valoare de 919.473,61 RON în dauna APIA, în scopul obținerii de către S.C. E. S.R.L. de foloase necuvenite în același cuantum.

Împotriva Sentinței penale nr. 637 din data de 15 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj au declarat apel Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații A., B. și C..

În motivarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, s-a arătat că hotărârea instanței de fond era netemeinică sub aspectul greșite individualizări a pedepselor aplicate inculpaților atât în cuantum, cât și ca modalitate de executare.

Inculpata B., a susținut că în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen... raportat la dispozițiile Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale, precum și la împrejurarea că fapta nu a fost săvârșită cu intenție directă, ca element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu.

În subsidiar, a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile prevăzute de art. 91 C. pen.

Inculpatul C. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței Tribunalului Dolj și pe fond să se dispună achitarea în baza art. 396 alin. (10) raportat la art. 16 lit. b) și c) C. proc. pen.

Apelanta inculpata A. a susținut că instanța de fond a preluat întrutotul aspectele reținute în actul de sesizare însă nu "clădește" raționamentul logico-juridic din care să rezulte săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată, raționament ce trebuia să cuprindă o prezentare și o dezvoltare a probatoriului, grefată pe îndeplinirea condițiilor intervenirii răspunderii penale.

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței criticate și rejudecând cauza în privința infracțiunii de instigare la fraudarea fondurilor europene presupus a fi comisă pe relația cu J., în principal, achitarea inculpatei A., în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen... - fapta nu există, iar în subsidiar, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen... - nu există probe că inculpata a săvârșit faptele ce i se impută.

În privința infracțiunii de instigare la abuz în serviciu în relația cu B., a solicitat în principal achitarea inculpatei A. în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen... - fapta nu există, iar în subsidiar, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen... - nu există probe că inculpata a săvârșit faptele ce i se impută, cu consecința respingerii acțiunii civile formulată în cauză față de inculpata A..

Prin Decizia penală nr. 1428 din data de 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în majoritate, s-a respins apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, formulat împotriva Sentinței penale nr. 637 din data de 15 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.

S-au admis apelurile declarate de inculpații A., B. și C., s-a desființat în parte sentința atacată, astfel:

S-a redus pedeapsa principală la care a fost condamnată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (actuala reglementare) cu aplicarea art. 5 C. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare, menținând pedeapsa complementară.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen... a fost achitată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la 13

2

din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (2) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei prin Sentința penală nr. 121 din 7 august 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 78/A/2016 din data de 9 februarie 2016 a Curții de Apel Oradea, repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa aplicată în cauza de față, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa a cea mai grea - aceea de 6 ani închisoare la care se adaugă sporul 5 ani și 6 luni închisoare - reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă finală de 11 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b),g) C. pen. pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară - lit. g) constând în interdicția de a fi administrator sau reprezentant al unei societăți comerciale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatei ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a),b), g) C. pen.

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare, cu aplicarea art. 5 C. pen., la 2 ani închisoare.

S-a menținut aplicarea art. 91 - 93 C. pen. și s-a redus termenul de supraveghere la 3 ani.

2

din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

2

din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen... s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură București, cu sediul în București, B-dul x, nr. 17, astfel cum a fost ulterior precizată față de inculpații A. și J. și partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L., pe care i-a obligat în solidar să plătească părții civile suma de 1.056.715,16 RON din care suma de 834.303,12 RON aferentă bugetului Uniunii Europene și 232.412,04 RON, aferentă bugetului de stat (campania agricolă 20007), plus penalitățile și majorările de întârziere - accesorii fiscale calculate de la data efectuării plăților și până la achitarea efectivă a prejudiciului.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen... raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen... a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată împotriva inculpaților B. și C..

S-au înlăturat dispozițiile privind obligarea inculpaților C. și B. la plata cheltuielilor judiciare către stat, acestea rămânând în sarcina statului.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatei A. perioada executată în baza sentinței pronunțată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bihor, de la data de 15 noiembrie 2016 la zi.

Cheltuielile judiciare incluzând onorariile avocaților din oficiu în cuantum total de 1440 RON (câte 360 RON pentru fiecare inculpat) au rămas în sarcina statului.

Decizia a fost pronunțată cu opinia separată a doamnei judecător L. în sensul achitării, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen... raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..., a inculpaților J. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. și A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 47 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 47 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, cu privire la apelanta inculpată A., că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză.

Astfel, din probele dosarului rezultă că inculpata A. care, deși nu avea nicio calitate în cadrul S.C. E. S.R.L., în fapt era administratorul societății, l-a determinat pe inculpatul J. să semneze și să depună la APIA Dolj cererea de plată și documentele anexe, cunoscând că nu reflectă realitatea în scopul obținerii pe nedrept de către S.C. E. S.R.L. a unor fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta.

S-a reținut că apărarea inculpatei A. potrivit căreia nu a solicitat inculpatului J. să treacă date nereale în documentele depuse la APIA nu se susține în condițiile în care aceasta a solicitat martorului M. să completeze documentele necesare pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, astfel că documentele respective au fost întocmite potrivit voinței acesteia, cu includerea întregii suprafețe ce a făcut obiectul contractului de concesiune.

În acest sens, martorul M. a declarat că s-a deplasat cu inculpatul J. la APIA, că el este cel care a completat documentația și că J. doar le-a semnat, făcând acest lucru la rugămintea inculpatei A..

Situația de fapt a fost reținută și pe baza declarațiilor martorului N., avocat în cadrul Baroului Dolj, care a fost mandatat să semneze contractul de concesiune nr. x din 16 noiembrie 2005, ale martorul O. care a declarat că în anul 2005 s-a angajat la S.C. E. S.R.L., care aparținea inculpatei A., iar din conținutul adresei nr. x din 13 iunie 2014 emisă de Romanian International Bank - Sucursala Craiova rezultă că, persoana care a deschis contul IBAN nr. x 20700056488RO01 în data de 11 mai 2006 a fost J., în calitate de administrator, iar de la momentul deschiderii contului, împuternicit pe cont, cu drept de operare, a fost inculpata A., deși aceasta nu deținea oficial nici o calitate în cadrul S.C. E. S.R.L

De asemenea, martorul P. a relatat că în anul 2007, în timp ce lucra în cadrul corpului de control al Ministrului Agriculturii, s-a deplasat însoțit de o comisie în Craiova la sediul societății unde a întâlnit-o pe inculpata A. care a susținut că administrează societatea, iar martorele Q. și R. - avocați care au reprezentat S.C. E. S.R.L. în litigiile civile, au relatat că inculpata A. era cea care îi contacta și le cerea informații referitoare la cursul litigiilor respective.

În ce privește săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, constând în aceea că a determinat-o pe inculpata B. să își îndeplinească în mod defectuos și în mod repetat atribuțiile de serviciu în scopul obținerii de către S.C. E. S.R.L. a unor foloase necuvenite, s-a reținut de către instanța de apel că apărarea inculpatei A. nu se susține. Aceasta s-a susținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei activități din partea sa, prin care să o determine pe inculpata B. să își încalce îndatoririle de serviciu.

Această apărare a fost infirmată de susținerile inculpatului J., care a declarat că a fost trimis de inculpata A. să o caute pe inculpata B. - funcționar la APIA - iar când a contactat-o pe inculpata B., aceasta i-a spus că au apărut din nou suprapuneri de suprafețe și erori, motiv pentru care trebuie să completeze alte formulare rectificative, punându-l, totodată, să semneze și să ștampileze acele formulare în alb, cu precizarea că le va completa ea, ulterior.

Referitor la inculpata B. s-a reținut că aceasta a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale) și art. 5 C. pen., constând în aceea că în calitatea sa de inspector în cadrul APIA Dolj și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiunile de serviciu, nerespectând legislația primară în materie precum și recomandările din capitolul 8.5 al manualului de instrucțiuni generale pentru primul an de aplicare IACS în scopul obținerii de către S.C. E. S.R.L. de foloase necuvenite.

Inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la 297 alin. (1) C. pen. constând în aceea că în calitate de consiliere superior în cadrul APIA - Centru Județean Dolj și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu prilejul efectuării celui de-al doilea control administrativ, confirmând acțiunile executate cu încălcarea reglementărilor legale de către inculpata B. și contribuind la producerea unui prejudiciu în valoare de 919.473,61 RON în dauna APIA.

În raport de situația de fapt reținută cu privire la inculpații B. și C., instanța de control judiciar a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 publicată în M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2016 Curtea Constituțională, care a statuat că dispozițiile art. 246 C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu ca element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu nu poate fi reținută prin raportare la mențiuni sau obligații rezultate din hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor, regulamente de organizare și funcționare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice, fișe de post etc.

În speță, inculpaților B. și C. li se impută în mod concret că au încălcat dispozițiile manualului de proceduri intitulat "Instrucțiuni generale pentru primul an de aplicare IACS", emis în urma intrării în vigoare a O.G. nr. 125/2006, a L nr. 139/2007 și Regulamentelor CE, astfel că nu se poate reține că și-au încălcat atribuțiile de serviciu prin încălcarea legislației primare.

Concluzionând instanța de control judiciar a reținut că cerința esențială prin încălcarea legii, atașată elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu, este o condiție care ține de tipicitatea faptei penale respective, astfel încât, neîndeplinirea acestei cerințe impune soluția de achitare, în faza de judecată, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen... (fapta nu este prevăzută de legea penală).

Ca urmare a soluției de achitare a inculpatei B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, s-a dispus achitarea în același temei și pentru inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la 13

2

din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților A. și J., instanța de apel a apreciat că sunt întemeiate criticile formulate.

Astfel, având în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, circumstanțele personale ale celor doi inculpați, integrați social, lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul J., în raport de activitatea infracțională concretă, dar și de beneficiul real al sumelor obținute, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse de 4 ani și 6 luni pentru inculpata A., cu executare în regim de detenție și de 2 ani închisoare cu suspendare pentru inculpatul J. sunt de natură să conducă la atingerea scopului preventiv și educativ prevăzut de lege.

*****

Împotriva Deciziei penale nr. 1428 din data de 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casație inculpata A., solicitând achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fraudarea fondurilor europene, prevăzută de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen..., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

A arătat că, față de situația de fapt reținută, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fraudarea fondurilor europene în contextul în care inculpata nu a solicitat niciodată inculpatului J. sau unei alte persoane să menționeze în acele cereri de plată sau să anexeze acte sau scripte cu caracter nereal sau fals.

De asemenea, în mod greșit, s-a reținut că a comis fapta de instigare prin omisiune întrucât, pe de o parte, instigarea presupune în mod obligatoriu determinarea, iar, pe de altă parte, aceasta nu se comite prin omisiune.

A mai arătat că, în declarația olografă, inculpatul J. a susținut că el este cel care a semnat documentele depuse la APIA, însă completate de către martorul M., și nu a susținut niciun moment că inculpata A. i-ar fi solicitat să treacă în documente date nereale.

Apreciind că fapta reținută în sarcina inculpatei nu este prevăzută de legea penală, a solicitat admiterea recursului și achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen..., prin încheierea din data de 27 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - judecătorul de filtru a admis-o în principiu, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, respectiv în ședința din 27 martie 2019, Înalta Curte a luat concluziile apărării și ale acuzării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în încheierea de dezbateri de la acea dată.

Analizând recursul în casație formulat de inculpata A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen..., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 434 C. proc. pen..., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Înalta Curte reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen... și nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalității, respectiv al concordanței cu dispozițiile legii materiale și procesuale.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen..., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărui dubiu că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen..., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație, și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen..., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

În cauza de față, inculpata A. a declarat recurs în casație împotriva Deciziei penale nr. 1428 din data de 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, invocând ca motiv de nelegalitate reținerea vinovăției sale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la fraudarea fondurilor europene, prevăzută de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000.

A arătat că, în raport de situația de fapt reținută, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fraudarea fondurilor europene, în contextul în care inculpata nu a solicitat niciodată inculpatului J. sau unei alte persoane să facă mențiuni în mod nereal în cererile de plată sau să anexeze acte sau scripte cu caracter nereal sau fals. A susținut că singurul lucru pe care inculpata l-a solicitat inculpatului J. a fost acela de a depune cererea de subvenție la APIA, aferentă anului 2007, fără a purta alte discuții cu privire la suprafețele de teren, la documentele și la scriptele care trebuie să fie depuse.

Totodată, în declarația olografă, inculpatul J. a susținut că el este cel care a semnat documentele depuse la APIA, însă completate de către martorul M., și nu a susținut niciun moment că inculpata A. i-ar fi solicitat să treacă în documente date nereale.

Cu alte cuvinte, s-a arătat că ceea ce se poate imputa inculpatei A. constă în faptul că doar l-a determinat pe inculpatului J. să semneze și să depună o cerere de subvenție la APIA, fără a-i impune conținutul acesteia.

Pe de altă parte, s-a mai arătat atât inculpata A., cât și inculpatul J., în mod constant au declarat că suprafața de aproximativ 2.000 ha în discuția s-a aflat în posesia de fapt a S.C. E. S.R.L. încă din cursul anului 2006, după recoltarea culturilor aparținând S.C. K. S.A., aspecte pe care ambele instanțe le-au reținut ca fiind nefondate raportându-se la faptul că nu fusese întocmit un proces-verbal de punere în posesie pe respectiva suprafață de teren concesioantă de la ADS.

Apreciind că fapta reținută în sarcina inculpatei nu este prevăzută de legea penală, a solicitat admiterea recursului și achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Înalta Curte constată că motivul și criticile formulate nu se încadrează decât formal cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Astfel, în baza materialului probator de la dosar, instanța de apel a constatat că s-a făcut dovada că, deși nu avea nicio calitate în cadrul S.C. E. S.R.L., inculpata A. controla în fapt activitatea acestei societăți comerciale care avea ca activitate principală cultivarea cerealelor, a porumbului și a altor plante și, pentru a putea acționa ca administrator de fapt, încredințase calitatea de asociat și administrator fie unor persoane cu care era în relații de rudenie - în speță lui I. - nepoata sa, fie unor persoane cărora putea să le dea ordine - cum s-a întâmplat în cazul administratorului J..

În această calitate, inculpata A. l-a determinat pe inculpatul J. să depună la APIA cererea de acordare a schemelor de sprijin pentru o suprafață de 3.395,44 ha ce fusese concesionată în anul 2005 de la Agenția Domeniilor Statului, cunoscând că societatea nu deținea și nu exploata întreaga suprafață întrucât nu îi fusese predată o parcelă de 2000 ha, iar J. a materializat hotărârea transmisă de A., semnând și depunând cererea de plată și documentele anexe care nu reflectau realitatea.

Totodată, inculpata A. a determinat-o și pe B. - fina acesteia, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiunile de serviciu în scopul obținerii de către S.C. E. S.R.L. a unor foloase necuvenite, producându-se prin aceasta un prejudiciu important în dauna APIA, iar pe C., consilier superior în cadrul APIA - Centrul Județean Dolj, să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu cu prilejul efectuării celui de-al doilea control administrativ.

Situația de fapt și vinovăția inculpatei A. au fost reținute de instanțele anterioare pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză, cu referire la înscrisurile aflate la dosar, declarațiile martorilor N., O., P., Q., R., H., precum și declarațiile succesive ale inculpaților.

Or, așa cum s-a precizat mai sus, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen..., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul în casație nu pune în dezbatere elemente de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat. Înalta Curte nu poate să procedeze la o reevaluare a materialului probator și nu poate să stabilească o altă situație de fapt decât cea reținută prin hotărârea instanței anterioare.

În speță, prin critica formulată cu privire la reținerea infracțiunii de instigare la fraudarea fondurilor europene, pe motiv că, în raport de situația de fapt reținută, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, se solicită o reevaluare a probatoriului administrat și o reanalizare a circumstanțelor comiterii faptelor, situație nepermisă însă în calea de atac a recursului în casație.

Aspectele menționate excedează controlului de legalitate la care face referire art. 438 alin. (1) C. proc. pen... și a cărui corectă aplicare nu îngăduie sub nicio formă modificarea în vreun fel a stării de fapt reținută prin hotărârea definitivă a instanței.

Limitarea normativă a obiectului judecății în recursul în casație la situații de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel și, implicit, cenzurarea stării de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel ori concordanța acesteia cu probele administrate.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" de la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..., privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1428 din 25 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen..., va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 1428 din 25 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată A., în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat J., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2019.

Procesat de GGC -MM